Duminică, 24 aprilie, creștinii ortodocși sărbătoresc Paștele, respectând anumite rituali, pentru ca ziua să le meargă cât se poate de bine. Ce trebuie să faci în Duminica de Paște. Iată care sunt cele mai frumoase tradiții pe care oamenii le respectă.
Odată cu sărbătorirea Învierii Domnului Iisus Hristos, intrăm în Săptămâna Luminată. În dimineaţa Duminicii Sfintelor Paşti, românii se spală pe față cu apă rece, iar cei mai mulți preferă să pună în apă un ou înroşit şi un bănuţ, ca să fie sănătoși pe tot parcursul anului.
Odată cu venirea Paștelui, se termină cel mai lung post din an, iar credincioșii pot mânca, din nou, bunătățuri precum friptură de miel, drob, pască, borș, cozonac și sarmale.
În zilele obişnuite de post, creștinii vor avea dezlegare la peşte de la Paște până la Duminica Tuturor Sfinţilor, care pică, anul acesta, pe 19 iunie.
La masa de Paște, cei mari și cei mici ciocnesc ouă de Paște. Până la Înălţarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Înviere, vei saluta oamenii cu fraza „Hristos a înviat!‟ și ți se va răspunde cu „Adevărat a înviat!‟.
Chiar dacă, în timpul Săptămânii Luminate, nu au loc parastase, această perioadă este consacrată celor trecuţi la Domnul. Din acest motiv este denumită şi Săptămâna Blajinilor.
Potrivit tradițiilor străvechi, copiii care se nasc în Săptămâna Luminată vor fi ocrotiți de Dumnezeu și vor avea parte de mult noroc. De asemenea, o altă tradiție spune că pruncii care trec la cele sfinte în această perioadă ar ajunge direct în Rai.
În fiecare dimineață din Săptămâna Luminată, creștinii beau agheasmă pe stomacul gol și mănâncă o bucățică de paște, anafura sfințită luată de la biserică în Noaptea de Înviere.
În vestul României, în cea de-a doua zi de Paşti, cunoscută și sub numele de Lunea Albă, se mai ţine un ritual străvechi numit Jocul Lioarelor. Fetele nemăritate leagă un jurământ să se sprijine una pe alta de-a lungul vieţii.
De asemenea, în aceeași zi, casele se stropesc cu apă sfințită. În Ardeal, Bucovina și Banat, există încă tradiţia „udatului‟, în care flăcăii bat la porţile caselor în care există fete de măritat şi le stropesc cu parfum sau cu apă pentru a rămâne frumoase și a le cuceri inimile.
Legenda spune că tradiția udatului pleacă de la povestea a două fete, o creștină și o păgână. Fata care fusese botezată purta un coş cu ouă pe care voia să le vândă şi i-a vorbit celeilalte despre credința în Dumnezeu, sfătuind-o să se boteze.
Păgâna nu a crezut-o, spunându-i că va face acest lucru atunci când ouăle se vor înroşi. Acest lucru s-a întâmplat chiar sub ochii lor, iar amândouă au leşinat. În acel moment, trecătorii le-au stropit cu apă ca să-şi revină, iar de atunci, acest obicei rămâne sfânt în cele mai multe regiuni ale țării.