REVIEW „Ali G: Who Iz I?”, pe Amazon Prime Video. Sacha Baron Cohen se întoarce după 24 de ani, dar umorul care mă făcea cândva să râd pare să fi îmbătrânit odată cu personajul

Au trecut aproape 25 de ani de când Sacha Baron Cohen îl aducea pe marele ecran pe Ali G, unul dintre cele mai controversate și, la vremea respectivă, amuzante personaje ale comediei britanice. Îmi amintesc un umor absurd, obraznic, uneori de-a dreptul stupid, dar care avea în spate o inteligență aparte. Tocmai de aceea, am fost curioasă să văd „Ali G: Who Iz I?”, noul film disponibil pe Amazon Prime Video. Din păcate, după aproape o oră și jumătate, cred că am râs de două ori. Și nu pentru că glumele ar fi prea ofensatoare, ci pentru că, în mare parte, pur și simplu nu mi s-au părut amuzante.

Filmul, lansat pe Prime Video pe 28 octombrie 2026, marchează revenirea personajului după „Ali G Indahouse” din 2002 și reprezintă debutul regizoral al lui Sacha Baron Cohen. Actorul britanic semnează și scenariul, alături de colaboratorii săi, încercând să adapteze formula care l-a consacrat la o societate dominată de rețele sociale, corectitudine politică și conflicte ideologice. Problema este că, în ciuda ambițiilor, rezultatul seamănă mai degrabă cu o colecție de glume reciclate decât cu o satiră cu adevărat inteligentă.

Ali G revine într-o lume care nu mai seamănă deloc cu cea din 2002

Povestea îl găsește pe Ali G, interpretat din nou de Sacha Baron Cohen, într-un moment complet diferit al vieții. După două decenii în care nu a făcut mare lucru, personajul descoperă că iubita lui, Julie, interpretată de Morgana Robinson, este însărcinată în opt luni. Perspectiva responsabilităților de tată nu îl încântă deloc, așa că decide să plece în Statele Unite, unde speră să își recâștige celebritatea de altădată.

Ajuns în America, Ali G încearcă să profite de popularitatea TikTok, intră în contact cu politicieni și personaje controversate și devine, fără să înțeleagă prea bine de ce, ținta unor acuzații de apropriere culturală. Un profesor universitar ultraprogesist, Nira Cain-N’Degeocello, interpretat tot de Baron Cohen, încearcă să îl elimine din spațiul public, în timp ce alte personaje îl transformă într-un simbol al luptei împotriva culturii woke.

Filmul combină scenele regizate cu interacțiuni aparent spontane, în care oameni reali ajung să participe la situații absurde fără să cunoască adevărata identitate a interlocutorului. Este formula pe care Sacha Baron Cohen a folosit-o cu succes în „Borat” și în alte proiecte ale sale.

Numai că aici lipsește ceva esențial: surpriza. În trecut, Cohen reușea să scoată la iveală ipocrizia, ignoranța sau prejudecățile oamenilor prin întrebări aparent nevinovate și situații construite inteligent. De această dată, multe dintre momente par atât de exagerate și de previzibile, încât ajungi să anticipezi gluma înainte ca ea să fie rostită.

Nu m-a deranjat că atacă woke, ci că glumele nu mai sunt inteligente

Înainte de lansare, „Ali G: Who Iz I?” a provocat controverse serioase. Personajul a fost acuzat din nou că exploatează stereotipuri rasiale și culturale, iar unele organizații au cerut chiar retragerea filmului din cinematografe. În același timp, satira la adresa activismului progresist, a extremismului de dreapta și a corectitudinii politice a alimentat discuții despre limitele umorului.

Sincer, nu asta m-a deranjat. Nu consider că un film de comedie trebuie să fie cuminte sau că un comediant ar trebui să evite anumite subiecte de teamă că ar putea supăra pe cineva. Dimpotrivă, cred că satira are nevoie de libertatea de a provoca, de a exagera și chiar de a incomoda. Dar între o glumă ofensatoare și una inteligentă există o diferență uriașă, iar Sacha Baron Cohen părea să înțeleagă cândva foarte bine această distincție.

În „Ali G: Who Iz I?”, am avut adesea senzația că vulgaritatea și șocul sunt folosite pentru a compensa lipsa unor idei cu adevărat originale. Glumele sexuale, situațiile grotești și personajele caricaturale se succed într-un ritm obositor, fără să construiască întotdeauna ceva dincolo de reacția imediată a spectatorului.

Sigur, există câteva momente care funcționează. Una dintre secvențele mai inspirate implică folosirea inteligenței artificiale pentru o scuză publică absurdă, o idee care arată că Baron Cohen încă poate găsi modalități ingenioase de a ironiza societatea contemporană. Dar asemenea momente sunt prea rare.

Și poate tocmai asta m-a dezamăgit cel mai mult. Nu mă așteptam la umor sofisticat în sensul clasic al cuvântului. Vorbim, până la urmă, despre Ali G. Mă așteptam însă la acel absurd construit inteligent, care te face să râzi și, câteva secunde mai târziu, să realizezi cât de bine a fost gândită întreaga situație. Aici, de prea multe ori, gluma începe și se termină cu faptul că cineva spune sau face ceva vulgar.

Sacha Baron Cohen pare prizonierul propriului succes

Cred că una dintre cele mai mari probleme ale filmului este faptul că Sacha Baron Cohen încearcă să demonstreze că Ali G mai are ceva de spus în 2026, dar nu găsește întotdeauna o justificare convingătoare pentru revenirea lui.

În anii 2000, personajul era amuzant tocmai pentru că reprezenta o parodie a unui anumit tip de tânăr britanic, convins că aparține unei culturi pe care nu o înțelegea. Ignoranța lui Ali G devenea un instrument comic prin care erau expuse absurditățile celor din jur.

Astăzi, însă, trăim într-o lume în care realitatea este adesea mai absurdă decât ficțiunea. Politicienii spun lucruri scandaloase în mod public, influencerii transformă orice controversă într-o oportunitate de promovare, iar oamenii par din ce în ce mai puțin interesați să își ascundă prejudecățile. În acest context, metoda lui Cohen nu mai produce același efect.

Mai mult, filmul pare uneori prea preocupat să transmită un mesaj despre societatea actuală și prea puțin interesat să construiască o comedie coerentă. Există o poveste despre responsabilitate și familie, există o critică a extremismului și există o discuție despre identitate culturală. Numai că aceste direcții nu se îmbină întotdeauna firesc.

Morgana Robinson își face bine treaba în rolul lui Julie, iar dinamica dintre ea și Cohen are câteva momente simpatice. Nici interpretarea actorului britanic nu este problema. Ali G rămâne recognoscibil, cu aceeași atitudine, același limbaj și aceeași lipsă totală de conștientizare a ridicolului. Doar că personajul pare blocat într-o perioadă în care toate aceste lucruri erau mult mai amuzante.

Nu pot să nu mă gândesc la cât de bine funcționa umorul lui Baron Cohen în producțiile sale anterioare. Chiar și atunci când glumele erau grosolane, aveau o doză de ingeniozitate care le transforma în ceva memorabil. În noul film, am simțit de prea multe ori că urmăresc un comediant foarte talentat care încearcă să reproducă o rețetă veche.

Verdict: o revenire de care, sincer, nu aveam neapărat nevoie

Nu cred că „Ali G: Who Iz I?” este un film complet lipsit de calități. Are energie, câteva idei bune și momente în care se vede talentul incontestabil al lui Sacha Baron Cohen. Dar, pentru mine, acestea nu au fost suficiente ca să transforme cele 89 de minute într-o experiență cu adevărat amuzantă.

Am râs, cred, de două ori. În rest, am zâmbit ocazional și m-am întrebat de ce un comediant care a demonstrat de atâtea ori că poate face satiră inteligentă se mulțumește acum cu glume atât de previzibile.

Nu mă deranjează umorul politic incorect. Nu mă deranjează că ironizează mișcarea woke, conservatorii, politicienii sau diverse categorii sociale. Mi-aș fi dorit doar ca toate acestea să fie făcute cu mai multă subtilitate, creativitate și, mai ales, cu mai mult umor.

Poate că nostalgia a avut și ea un rol în dezamăgirea mea. Poate că mă așteptam să regăsesc senzația pe care o aveam când descopeream pentru prima dată personajele lui Cohen. Dar nu cred că problema este doar faptul că eu am îmbătrânit și că gusturile mele s-au schimbat. Cred că și formula lui a îmbătrânit, iar noul film nu găsește suficiente argumente pentru a o readuce în actualitate.

Mi-ar plăcea să îl văd pe Sacha Baron Cohen inventând un personaj nou, adaptat vremurilor în care trăim, în loc să încerce să resusciteze unul care și-a spus deja cele mai bune glume. Pentru că talentul lui este evident, chiar dacă aici nu prea reușește să îl valorifice.

„Ali G: Who Iz I?” este disponibil pe Amazon Prime Video, dar, din punctul meu de vedere, este o continuare care nu se ridică la nivelul așteptărilor. O comedie care încearcă din răsputeri să fie provocatoare, dar uită că, înainte de orice, trebuie să fie amuzantă.

Nota mea: 5/10.