Scoicile transformate în trâmbițe ar putea fi printre cele mai vechi instrumente muzicale descoperite în Europa

Fascinația pentru sunet și comunicare nu este deloc nouă în istoria omenirii. O dovedește o descoperire arheologică impresionantă din nord-estul Spaniei, unde cercetătorii au identificat scoici marine transformate în trâmbițe primitive, vechi de aproximativ 6.000 de ani. Artefactele, provenite din așezări și mine neolitice din Catalonia, reprezintă unele dintre cele mai timpurii exemple de tehnologie sonoră folosită de oameni. Conform studiului, aceste conch-trumpete nu erau simple obiecte ritualice, ci instrumente funcționale, capabile să producă sunete puternice, asemănătoare celor generate de cornul francez modern.

Descoperirea, realizată de cercetătorii Miquel López García și Margarita Díaz-Andreu de la Universitatea din Barcelona, deschide noi perspective asupra vieții comunităților neolitice: cum comunicau, cum se organizau și cum își exprimau emoțiile și identitatea prin sunet.

Cercetările pornesc de la un detaliu personal. Miquel López García își amintește cum, copil fiind, era fascinat de scoica păstrată în baia familiei din Almería, folosită timp de generații pentru a avertiza satul în caz de inundații. Această experiență timpurie avea să devină esențială în momentul în care, ca arheolog și trompetist profesionist, a fost invitat să testeze opt dintre cele 12 scoici descoperite în siturile catalane.

Scoicile aparțin speciei Charonia lampas, iar detaliile lor arată clar că nu au fost colectate pentru hrană, ci pentru scopuri speciale. Partea ascuțită a fost îndepărtată intenționat pentru a crea un orificiu prin care să se poată sufla, transformându-le în instrumente cu vibrație bucală, exact ca trompetele moderne.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

În noiembrie 2024, López García a reușit să obțină din fiecare o tonalitate puternică și stabilă. Sunetul rezultat nu este întâmplător: seamănă mult cu timbrul unui corn francez, cu un ton cald, amplu și ușor ondulat. Mai mult, cercetătorul a demonstrat că, prin tehnici diferite – introducerea mâinii în deschidere, modificarea formei buzelor sau producerea unor sunete precum „t” sau „r” – se pot genera variații de timbru și chiar note distincte.

Aceste experimente arată că scoicile nu erau doar sirene primitive de avertizare, ci instrumente muzicale rudimentare, cu potențial expresiv surprinzător.

Comunicarea pe distanțe mari și viața comunităților neolitice

Autorii studiului publicat în revista Antiquity consideră că aceste scoici-trâmbițe aveau roluri multiple în societățile preistorice. Unele dintre scoici au fost găsite în mine de variscit, o piatră semiprețioasă foarte apreciată în epocă, ceea ce sugerează o utilizare practică: muncitorii din galerii ar fi putut comunica între ei prin semnale sonore.

În așezările neolitice, instrumentele ar fi funcționat ca mijloc de comunicare între comunități, poate pentru avertizări, coordonare agricolă sau ritualuri colective. Puterea sonoră a scoicilor – care în prezent poate fi auzită pe distanțe considerabile – ar fi fost ideală într-un peisaj dominat de terenuri deschise și văi adânci.

Totuși, cercetătorii insistă că, dincolo de rolul utilitar, aceste obiecte puteau avea valoare culturală și artistică. Sunetul lor și posibilitățile de variație tonală sugerează un început de muzică – o formă primară de expresie ce precede instrumentele de suflat fabricate intenționat.

De la practic la expresiv: ce ne spun scoicile despre începuturile muzicii

López García, pasionat atât de arheologie, cât și de interpretare muzicală, vede în aceste instrumente o fereastră către originile expresiei artistice. Dincolo de funcțiile evidente, scoicile ne ajută să ne întrebăm: când și de ce au început oamenii să creeze muzică? A fost muzica, la începuturile ei, o necesitate practică – un mijloc de supraviețuire – sau o manifestare emoțională, un mod de consolidare a relațiilor și identității grupului?

Cercetătorul amintește că există dovezi ale folosirii scoicilor ca instrumente încă din Paleolitic. Într-o peșteră din sudul Franței, o scoică modificată aproape identic cu cele din Catalonia a fost datată la aproximativ 18.000 î.Hr. Iar în sudul Spaniei, familii precum cea a lui López García le-au folosit până în secolul trecut.

Această continuitate de peste 20.000 de ani indică faptul că oamenii au descoperit de timpuriu puterea sunetului și au păstrat-o în forme diverse până în epoca modernă.

Prin capacitatea lor de a produce atât semnale puternice, cât și nuanțe muzicale subtile, scoicile-trâmbițe din Catalonia devin o dovadă a ingeniozității oamenilor preistorici. Ele nu sunt simple relicve, ci verigi esențiale într-o poveste mult mai mare: povestea modului în care am început să comunicăm, să ne exprimăm și să dăm formă emoțiilor prin sunet.