Yo-Yo Ma duce violoncelul în Himalaya, la aproape 5.500 de metri. Documentarul filmat printre ghețarii care dispar
Unul dintre cei mai cunoscuți violonceliști ai lumii și cineastul care a adus Bhutanului prima nominalizare la Oscar și-au unit forțele pentru un proiect neobișnuit, filmat în unele dintre cele mai izolate zone ale Himalayei. „A Song for the Snow Lion”, realizat de Pawo Choyning Dorji împreună cu Yo-Yo Ma, folosește muzica, legendele locale și peisajele spectaculoase ale Bhutanului pentru a vorbi despre topirea accelerată a ghețarilor și efectele schimbărilor climatice, scrie Deadline.
Scurtmetrajul documentar, cu o durată de aproximativ 21 de minute, a avut premiera la Telluride Film Festival 2026. Proiectul îi aduce împreună pe Yo-Yo Ma, regizorul bhutanez Pawo Choyning Dorji și cântăreața de muzică tradițională Kelden Lhamo, într-o poveste construită în jurul unei legende despre leul zăpezilor, creatură mitică despre care copiii din zonele înalte ale Bhutanului învață că trăiește acolo unde se întâlnesc munții și ghețarii.
Yo-Yo Ma l-a contactat pe regizor după Lunana
Ideea filmului a apărut după ce Yo-Yo Ma a văzut „Lunana: A Yak in the Classroom”, lungmetrajul din 2019 al lui Pawo Choyning Dorji. Filmul a devenit prima producție din Bhutan nominalizată vreodată la Oscar, concurând la categoria cel mai bun film internațional.
Violoncelistul l-a contactat ulterior pe regizor, iar Dorji l-a întrebat ce poveste și-ar dori să spună împreună. Răspunsul lui Yo-Yo Ma a fost încălzirea globală și, mai precis, dispariția ghețarilor din Himalaya. Pentru cineast, subiectul era deja profund personal, deoarece schimbările climatice afectează direct comunitățile și peisajele din țara sa.
Topirea ghețarilor nu este o amenințare abstractă pentru regiune. Creșterea lacurilor glaciare poate provoca viituri devastatoare atunci când barierele naturale cedează. Efectele similare ale topirii accelerate a ghețarilor au fost documentate în numeroase alte regiuni ale planetei, devenind una dintre cele mai vizibile consecințe ale încălzirii climatice.
În Bhutan, Dorji amintește de catastrofa din anii ’90, când ruperea unui lac glaciar a declanșat o viitură care a afectat sute de gospodării și a provocat moartea a 21 de oameni. Evenimentul s-a produs într-o zonă atât de izolată încât există foarte puține mărturii vizuale despre dezastru.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2026/09/cb8a947fc55c19fedddb88d6cc4f558e-800x450.jpg)
Sound Postings/Ode Studios/Dangphu Dingphu: A 3 Pigs Production
Legenda leului zăpezilor spune povestea unei lumi care dispare
În centrul documentarului se află o poveste populară transmisă de generații în comunitățile montane din Bhutan. Copiii sunt învățați că ghețarii sunt casa leilor zăpezilor, creaturi mitice asociate cu puritatea, curajul și spiritul trezit. Dacă gheața dispare, spune legenda, leul zăpezilor își pierde la rândul său casa.
Tema apăruse deja în „Lunana: A Yak in the Classroom”. În noul film, Dorji o transformă însă în nucleul unei povești despre schimbările climatice și despre legătura dintre oameni și natură. Regizorul spune că valorile ecologice ale Bhutanului nu sunt transmise doar prin statistici și politici publice, ci și prin cântece și povești populare.
Documentarul readuce și cântecul „Yak Lebi Lhadar”, interpretat în „Lunana”. De această dată, Kelden Lhamo îl cântă acompaniată la violoncel de Yo-Yo Ma. Versurile vorbesc despre păstorii de iaci și despre animalele care trăiesc în apropierea ghețarilor, dependente de apa provenită din munți.
Imaginile dispariției gheții fac din încălzirea globală și retragerea ghețarilor un fenomen mult mai ușor de înțeles decât simpla enumerare a unor temperaturi sau procente. Este exact ideea pe care filmul încearcă să o transmită: poveștile pot face vizibile schimbări climatice care, în statistici, rămân adesea abstracte.
Scena filmată la 18.000 de picioare, cu oxigenul pregătit lângă cameră
Momentul central al documentarului a fost realizat la o altitudine de aproximativ 18.000 de picioare, adică aproape 5.500 de metri. Echipa a avut la dispoziție practic o singură dimineață pentru filmare. Yo-Yo Ma a fost transportat cu elicopterul în munți împreună cu violoncelul, fiind însoțit și de un medic.
Altitudinea a transformat filmarea într-un risc real. Medicii i-au monitorizat permanent ritmul cardiac și nivelul oxigenului din sânge, iar muzicianul a avut nevoie de oxigen suplimentar de câteva ori. În ciuda condițiilor, scena finală a fost realizată dintr-o singură filmare.
Iar natura a oferit un moment pe care echipa nu l-ar fi putut regiza. Imediat după ce Yo-Yo Ma a terminat de cântat, din apropiere s-a auzit zgomotul puternic al unui ghețar care se fisura. Dorji a interpretat momentul ca pe un răspuns simbolic al „leului zăpezilor”, dar și ca pe o demonstrație brutal de concretă a realității pe care documentarul încearcă să o surprindă.
Bhutanul încearcă de ani întregi să își construiască politica de dezvoltare în jurul protejării naturii, iar Constituția țării stabilește că minimum 60% din teritoriu trebuie să rămână acoperit de păduri. Totuși, nici măcar politicile unei singure țări nu pot opri singure efectele schimbărilor climatice asupra ghețarilor.
Yo-Yo Ma crede că aici poate interveni cultura. În locul unui documentar construit exclusiv din grafice și avertismente științifice, „A Song for the Snow Lion” încearcă să transforme criza climatică într-o poveste despre lucrurile pe care oamenii riscă să le piardă. Nu doar gheața și peisajele Himalayei, ci și legende, cântece și un mod de viață transmis timp de generații.
Tags: Yo-Yo Ma, A Song for the Snow Lion, Pawo Choyning Dorji, Bhutan, schimbări climatice