Un Sherlock Holmes fără Sherlock Holmes: de ce mi-a plăcut „The Final Problem”, miniseria de pe Netflix REVIEW

Un Sherlock Holmes fără Sherlock Holmes: de ce mi-a plăcut „The Final Problem”, miniseria de pe Netflix REVIEW
RECENZIE
Recenzie The Final Problem / Foto: Netflix
Iulia Kelt
Google Urmărește pe Google

Îmi plac poveștile polițiste în care toată lumea pare suspectă, fiecare conversație poate ascunde un indiciu și spectatorul are ocazia să încerce să rezolve misterul înaintea personajului principal. „The Final Problem”, miniseria spaniolă de pe Netflix, m-a prins tocmai prin această invitație la joc. Are decorul perfect pentru un mister clasic: un hotel elegant, o insulă izolată de furtună, treisprezece oameni care nu pot pleca nicăieri și o moarte care schimbă complet atmosfera vacanței.

Povestea are loc în primăvara anului 1959. Elisa Mander, o turistă engleză cazată într-un hotel de pe o insulă din apropierea insulei Mallorca, este găsită moartă. La început, totul pare să indice o sinucidere, însă apariția unor detalii suspecte schimbă direcția anchetei. O furtună îi izolează pe cei treisprezece oaspeți și angajați, iar până la sosirea poliției fiecare poate fi vinovat.

Benjamin Basil, interpretat de José Coronado, ajunge să investigheze cazul. Are însă un avantaj neobișnuit: în trecut, a devenit celebru interpretându-l pe Sherlock Holmes în filme. Acum trebuie să demonstreze că poate folosi metodele celebrului detectiv și în afara platoului de filmare. „The Final Problem” este o miniserie în patru episoade, lansată pe Netflix pe 25 septembrie 2026, adaptată după romanul omonim al scriitorului spaniol Arturo Pérez-Reverte.

Un actor care a jucat Sherlock Holmes trebuie să rezolve o crimă adevărată

Ideea din spatele personajului Benjamin Basil mi s-a părut una dintre cele mai bune ale serialului. Este un actor ajuns într-un moment dificil al carierei, care încearcă să-și recapete locul în industria cinematografică. Rolul lui Sherlock Holmes i-a adus faima, dar acum trebuie să demonstreze că inteligența și spiritul de observație pe care publicul i le asociază personajului pot fi folosite și într-o situație reală.

Basil nu este un detectiv profesionist, iar această diferență contează. El cunoaște convențiile poveștilor polițiste, știe cum ar trebui să arate o investigație și are experiența unui om care a petrecut mult timp interpretând un personaj celebru. În același timp, trebuie să se descurce cu propriile limite și cu oameni care nu au niciun motiv să-i spună adevărul.

Mi-a plăcut și felul în care serialul se joacă cu moștenirea lui Sherlock Holmes. Nu încearcă să-l transforme pe Basil într-o copie a detectivului lui Arthur Conan Doyle. Mai degrabă, folosește diferența dintre actor și personaj pentru a construi situații amuzante, dar și pentru a pune sub semnul întrebării cât de mult poate ajuta ficțiunea atunci când ai de rezolvat o crimă.

Un hotel izolat, treisprezece suspecți și o distribuție care ține misterul în viață

Unul dintre lucrurile care m-au atras la „The Final Problem” este atmosfera de roman polițist clasic. Acțiunea se desfășoară într-un spațiu limitat, unde personajele nu pot dispărea pur și simplu atunci când întrebările devin incomode. Fiecare are un trecut, propriile interese și motive să ascundă anumite informații. Odată ce poliția nu poate ajunge la hotel, suspiciunile se mută de la un personaj la altul.

Alături de José Coronado, distribuția îi include pe María Valverde, Martiño Rivas și Maribel Verdú. Valverde o interpretează pe Adela Figueroa, o tânără misterioasă, Rivas joacă rolul lui Francisco Foxá, un scriitor de thrillere care ajunge să-l ajute pe Basil, iar Verdú o interpretează pe Raquel Ausländer, administratoarea hotelului. Din distribuție mai fac parte Gonzalo de Castro, Cristina Kovani, José Condessa și Pepón Nieto.

Mi-a plăcut că personajele nu sunt introduse doar pentru a umple lista de suspecți. Relațiile dintre ele, micile rivalități și felul în care fiecare reacționează la investigație contribuie la tensiune. Într-un astfel de mister, distribuția are o misiune complicată: trebuie să păstreze ambiguitatea fără să transforme fiecare replică într-o încercare evidentă de a părea vinovată. Serialul reușește să mențină interesul pentru oamenii din hotel, nu doar pentru identitatea criminalului.

„The Final Problem” nu încearcă să transforme ancheta într-un thriller de acțiune. Accentul cade pe conversații, observație, piste false și contradicții. Este genul de poveste în care o informație aparent banală poate deveni importantă câteva scene mai târziu. Tocmai această structură mi-a plăcut: am avut permanent senzația că pot încerca să anticipez următoarea mișcare și să-mi construiesc propria teorie.

Faptul că miniseria are doar patru episoade este un avantaj. Povestea are suficient timp să dezvolte personajele și să schimbe direcția anchetei, fără să prelungească artificial misterul. Fiecare episod adaugă informații și modifică raporturile dintre suspecți. Ritmul nu este cel al unui serial polițist modern în care se întâmplă ceva spectaculos la fiecare câteva minute, ci al unei investigații care se construiește prin detalii.

Regia îi aparține lui Félix Viscarret, iar scenariul este semnat de Alberto Macías, Carlos Molinero și Marisol Farré. Adaptarea pornește de la romanul publicat de Arturo Pérez-Reverte în 2023, iar decorul de epocă îi oferă poveștii o identitate vizuală potrivită. Hotelul, costumele și atmosfera anilor ’50 susțin senzația că spectatorul a intrat într-un roman polițist în care regulile sunt stabilite de la început: există o crimă, un grup restrâns de suspecți și un detectiv care trebuie să descopere adevărul.

„The Final Problem” este genul de miniserie pe care o urmărești cu plăcere până la final

Mi-a plăcut „The Final Problem” pentru că știe ce fel de poveste vrea să spună și nu se îndepărtează inutil de la ea. Are umor discret, personaje interesante, o crimă care pune în mișcare întreaga acțiune și un protagonist cu o legătură aparte cu universul lui Sherlock Holmes. Nu am simțit nevoia unor explozii, urmăriri sau răsturnări de situație introduse doar pentru a accelera povestea.

Este adevărat că ritmul și stilul pot părea mai lente pentru cei obișnuiți cu thrillerele contemporane. Serialul cere atenție la dialoguri și la detalii, iar farmecul său vine tocmai din convențiile misterului clasic. Dacă preferi poveștile în care poți analiza indiciile alături de protagonist și poți bănui mai mulți suspecți înainte de explicația finală, are toate șansele să te prindă.