Un lector universitar din România susține că doar 4 facultăți îți pot asigura un loc de muncă după absolvire. IT-ul este pe ultimul loc în topul profesorului
Instituțiile militarizate, dreptul orientat spre magistratură, medicina și IT-ul oferă cele mai clare perspective de angajare după studii, în opinia lectorului universitar Mihai Maci. Cadrul didactic de la Universitatea din Oradea critică legătura slabă dintre o parte a învățământului superior și piața muncii și avertizează că inclusiv absolvenții foarte bine pregătiți ajung să lucreze în domenii fără legătură cu facultatea urmată.
IT-ul ocupă ultima poziție între cele patru direcții pe care le evidențiază, dar Maci îl consideră în continuare un domeniu în care există nevoie de specialiști. Ierarhia exprimă evaluarea sa asupra traseelor profesionale și nu reprezintă un clasament bazat pe ratele de angajare ale absolvenților.
Ce domenii consideră Mihai Maci cel mai bine conectate la piața muncii
Mihai Maci, lector în Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Oradea, unde predă filosofie și discipline conexe, și-a prezentat evaluarea într-un interviu acordat publicației Totul despre mame.
„În prezent, în România mai există doar patru filiere universitare funcționale. Pe ultimul loc al celor patru sunt IT-urile, toate IT-urile. Toți au nevoie de astfel de specialiști”, afirmă universitarul.
În ordinea indicată de acesta, pe primul loc se află instituțiile militarizate, urmate de drept, cu referire la Institutul Național al Magistraturii, apoi de medicină și IT. Deși le numește „facultăți”, Maci vorbește despre patru direcții de formare, nu despre patru universități sau instituții anume.
Argumentul său este că, în aceste domenii, tinerii pot identifica mai ușor destinația profesională a studiilor. Pentru medicină, el invocă și posibilitatea de a lucra în străinătate, iar pentru IT, cererea de specialiști din firme și instituții.
„Astea sunt cele patru facultăți în care omul știe că atunci când termină, e angajat fără prea mari probleme. Patru facultăți care produc pentru piața muncii. În afara acestor patru, restul nu știu ce sunt. Nu e prea clar ce producem noi, de fapt”, susține Mihai Maci.
Afirmația nu trebuie confundată cu o angajare garantată prin simpla obținere a diplomei. În cazul dreptului, de exemplu, accesul la INM presupune promovarea unui concurs distinct, cu probe și condiții proprii, nu admiterea automată după absolvirea facultății.
Absolvenții care învață serios, dar ajung să lucreze în alte domenii
Cea mai apăsată critică a lectorului privește situația studenților buni, care își duc studiile la capăt fără să găsească apoi oportunități profesionale potrivite pregătirii lor. În opinia sa, efortul individual nu este suficient atunci când lipsește legătura dintre specializare și locurile de muncă disponibile.
„Pentru că sunt realmente studenți foarte buni, studenți care își fac serios treaba și pe care n-avem unde-i angaja, n-avem ce face cu ei deloc. Și care ajung la Glovo, care ajung la call-center și care, după doi ani, au uitat și că au făcut facultatea. Asta e problema adevărată”, spune Maci.
Universitarul relatează, în acest context, o discuție cu tineri absolvenți de istorie despre dificultățile găsirii unui post stabil în învățământ. El folosește exemplul pentru a ilustra distanța dintre pregătirea într-un domeniu și posibilitatea de a construi o carieră în acel domeniu.
Problema descrisă de Maci privește, așadar, și felul în care sunt folosite competențele dobândite în facultate. Un absolvent poate avea un loc de muncă, dar să nu lucreze în specializarea pentru care s-a pregătit. Exemplele din interviu nu stabilesc însă cât de răspândită este această situație la nivelul tuturor universităților.
De ce încep unii tineri facultatea fără un obiectiv clar
Mihai Maci pune în discuție și motivația cu care tinerii ajung în primul an de studii. Din experiența sa, o parte vin la facultate împinși de familie sau de așteptările celor din jur, fără să știe exact ce vor să obțină de la programul ales.
„Vin în facultate, dar nu prea știu exact de ce au venit. Imediat descoperă că învățatul e greu, că, spre deosebire de liceu, unde scriai după dictare, aici trebuie să citești, să-ți faci o fișă. Și foarte mulți pleacă”, afirmă lectorul.
Acesta estimează că aproximativ o treime pleacă până la sfârșitul primului an, în contextul discuției despre studenții pe care îi întâlnește. Este o apreciere din relatarea sa didactică, nu o rată națională a abandonului universitar demonstrată în interviu.
În viziunea lui Maci, schimbarea ar trebui să lege mai bine formarea profesională de realitatea economică și studiile teoretice de oportunități autentice. Critica sa vizează un sistem în care tinerii pot petrece ani în educație fără să înțeleagă suficient de clar unde îi poate duce pregătirea aleasă și ce pași mai au de parcurs după absolvire.
Ce arată datele OECD despre absolvenții de facultate din România
Dincolo de evaluarea lui Mihai Maci, statisticile internaționale aduc o perspectivă mai largă asupra situației absolvenților. Potrivit raportului Education at a Glance 2026, publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), rata șomajului în rândul tinerilor adulți cu studii superioare din România a scăzut de la 6% în 2015 la 3% în 2025. Media țărilor OECD pentru care există date comparabile a fost de 5% în 2025.
Aceste cifre trebuie însă interpretate cu atenție. Rata șomajului nu spune câți absolvenți lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit, ce salarii primesc sau cât de stabil este locul lor de muncă. Un absolvent care lucrează într-un domeniu fără legătură cu facultatea terminată este considerat ocupat. Prin urmare, un nivel redus al șomajului poate coexista cu dificultățile descrise de profesor: tineri care au un serviciu, dar nu își folosesc pregătirea universitară.
Totodată, procentul de 3% nu înseamnă că restul de 97% sunt angajați. Rata șomajului se calculează raportat la populația activă, adică persoanele care lucrează și cele fără serviciu care caută activ un loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul.
CITEȘTE ȘI:
Datele citate nu permit stabilirea unui clasament al facultăților și nici concluzia că numai patru direcții universitare oferă perspective profesionale. Pentru verificarea unei asemenea afirmații ar fi necesare informații separate pe domenii de studiu, privind durata până la prima angajare, veniturile și legătura dintre ocupație și specializarea absolvită. Clasamentul lui Mihai Maci rămâne, astfel, o evaluare personală a legăturii dintre universități și piața muncii.
Cum a evoluat piața muncii în ultimii ani
Piața muncii din România a fost influențată, în ultimii ani, de creșterea salariilor, de investiții și de schimbările tehnologice, dar și de reducerea numărului de persoane disponibile pentru muncă. În analiza economică dedicată României în 2026, OECD arată că îmbătrânirea populației și emigrația reduc forța de muncă, în timp ce participarea tinerilor cu un nivel redus de calificare, a femeilor și a persoanelor mai în vârstă rămâne scăzută. Salariile au crescut puternic în ultimii ani, însă economia a înregistrat recent o încetinire a ritmului de creștere.
În paralel, digitalizarea schimbă competențele de care au nevoie angajații. OECD constată că România dispune de o infrastructură digitală bună, însă folosirea tehnologiei în firme este frânată de lipsa competențelor digitale și de capacitatea managerială insuficientă. Organizația recomandă dezvoltarea continuă a acestor abilități, astfel încât companiile și angajații să poată beneficia de schimbările tehnologice.
Între alegerea facultății și o carieră adevărată
Pentru absolvenți, implicația este că alegerea specializării trebuie privită împreună cu pregătirea practică și capacitatea de a învăța pe parcursul carierei. Cunoștințele dobândite în facultate reprezintă un punct de plecare, iar familiarizarea cu instrumentele folosite efectiv într-o profesie poate ajuta la trecerea de la studii la primul loc de muncă.
CITEȘTE ȘI:
Acest context explică de ce un clasament al facultăților are limite: oportunitățile depind și de evoluția economiei, de investițiile angajatorilor și de competențele cerute pentru fiecare post. Din tendințele generale nu rezultă că o anumită diplomă garantează angajarea sau că absolvenții celorlalte domenii nu au perspective profesionale.