Ultrasunetele ar putea salva aricii de pe șosele: descoperirea care le-ar putea reduce moartea pe drumurile din Europa

Ultrasunetele ar putea salva aricii de pe șosele: descoperirea care le-ar putea reduce moartea pe drumurile din Europa
Electrozii au detectat că trunchiul cerebral al ariciului s-a activat atunci când au fost redate semnale într-un interval de 4 până la 85 kHz, demonstrând că poate auzi frecvențe foarte înalte, din domeniul ultrasunetelor. Fotografie: Alamy/PA

Aricii europeni ar putea avea, fără să fi știut până acum, un avantaj biologic care să le ofere o șansă în plus în fața traficului rutier. O nouă cercetare arată că aceste mamifere aud ultrasunete, adică frecvențe mult prea înalte pentru urechea umană. Descoperirea i-a făcut pe oamenii de știință să spere că, în viitor, ar putea fi dezvoltate dispozitive acustice capabile să țină aricii departe de drumuri, acolo unde sunt loviți de mașini în număr foarte mare.

Miza este serioasă. Cercetătorii spun că traficul rutier este una dintre cauzele importante ale declinului accentuat al ariciului european, specie care a fost reclasificată în 2024 ca fiind „aproape amenințată”. În unele populații locale, accidentele rutiere ar putea ucide până la unul din trei arici, ceea ce transformă orice soluție de reducere a mortalității într-o potențială intervenție majoră de conservare.

Studiul citat de The Guardian care a alimentat aceste speranțe a fost realizat de cercetători de la University of Oxford, în colaborare cu colegi din Danemarca, și a fost publicat pe 11 martie 2026 în Biology Letters. Rezultatele nu înseamnă că există deja un dispozitiv gata de montat pe automobile, însă oferă pentru prima dată o bază științifică solidă pentru ideea de a folosi ultrasunetele drept metodă de descurajare a aricilor în apropierea drumurilor sau a altor echipamente periculoase, precum mașinile de tuns iarba ori trimmerele de grădină.

Ce au descoperit cercetătorii despre auzul aricilor

Pentru a afla cât de bine aud aricii și la ce frecvențe reacționează, echipa a testat 20 de exemplare aflate în centre de reabilitare pentru animale sălbatice din Danemarca. Oamenii de știință au folosit o metodă numită răspuns auditiv de trunchi cerebral, prin care mici electrozi înregistrează semnalele electrice transmise între urechea internă și creier în momentul în care animalul aude sunete. Cercetătorii au redat apoi scurte impulsuri sonore la frecvențe diferite, pentru a observa la ce interval reacționează sistemul auditiv al aricilor.

Rezultatul a fost surprinzător: trunchiul cerebral al aricilor a răspuns la semnale între 4 și 85 kHz. Asta înseamnă că ei pot auzi foarte bine și în zona ultrasunetelor, adică peste pragul de 20 kHz pe care oamenii nu îl mai percep. Pentru comparație, oamenii aud în general până la 20 kHz, iar câinii până în jur de 45 kHz, ceea ce face ca limita superioară detectată la arici să fie remarcabil de ridicată.

Ca să înțeleagă de ce este posibil acest lucru, cercetătorii au mers mai departe și au analizat structura urechii. Ei au realizat scanări micro-CT de înaltă rezoluție pe un arici mort și au construit un model 3D interactiv al urechii sale. Acest model a scos la iveală caracteristici anatomice care nu fuseseră descrise până acum atât de clar: oase foarte mici și dense în urechea medie, o articulație parțial fuzionată între timpan și primul os al lanțului osicular, plus o structură care rigidizează ansamblul și ajută la transmiterea eficientă a sunetelor foarte înalte.

Autorii studiului spun că aceste trăsături sunt tipice pentru mamiferele capabile să perceapă frecvențe ridicate, inclusiv pentru unele specii de lilieci care folosesc ultrasunetele în ecolocație. Cu alte cuvinte, urechea ariciului nu este doar întâmplător sensibilă la aceste sunete, ci pare construită tocmai pentru a le recepționa. Descoperirea ridică și alte întrebări interesante: folosesc aricii ultrasunetele pentru comunicare, pentru detectarea prăzii sau pentru orientare în mediu? Cercetătorii spun că au început deja să exploreze și aceste posibilități.

Cum ar putea ultrasunetele să îi țină departe de drumuri

Partea cea mai promițătoare a studiului nu ține doar de biologia aricilor, ci de felul în care această informație ar putea fi folosită practic. Dacă aricii aud atât de bine ultrasunetele, atunci în teorie pot fi proiectate dispozitive care să emită frecvențe neplăcute sau deranjante pentru ei, dar care să îi determine să stea departe de anumite zone periculoase. Cercetătorii vorbesc explicit despre repelenți ultrasonici care ar putea fi integrați în mașini, în utilaje de grădinărit sau în alte echipamente care provoacă frecvent accidente în rândul acestor animale.

Dr. Sophie Lund Rasmussen, autoarea principală a studiului, spune că următorul pas este găsirea unor colaboratori din industria auto care să finanțeze și să ajute la proiectarea unor astfel de sisteme sonore. Ideea nu este doar teoretică: dacă cercetările viitoare vor demonstra că ultrasunetele pot ține efectiv aricii la distanță de vehiculele în mișcare, impactul asupra mortalității rutiere ar putea fi semnificativ. În acest moment, însă, oamenii de știință subliniază că mai este nevoie de teste pentru a vedea nu doar dacă aricii aud aceste semnale, ci și cum reacționează comportamental la ele în condiții reale.

Un argument important în favoarea acestei idei este că repelenții ar putea fi ajustați astfel încât să vizeze frecvențe foarte înalte, percepute de arici, fără să creeze un disconfort major pentru animalele de companie. Deși și câinii aud o parte din ultrasunete, intervalul superior detectat la arici deschide posibilitatea proiectării unor dispozitive suficient de selective încât să nu afecteze în mod semnificativ animalele din gospodării. Acesta ar fi un avantaj important, fiindcă multe soluții de descurajare a faunei sălbatice eșuează tocmai pentru că produc efecte nedorite asupra altor specii.

Descoperirea ar putea avea implicații și dincolo de trafic. În ultimii ani, specialiștiii în conservare au atras atenția că aricii sunt răniți sau uciși și de roboții de tuns iarba, de mașinile clasice de tuns și de trimmerele folosite în grădini. Dacă ultrasunetele se dovedesc eficiente în a-i face să evite sursa de pericol, tehnologia ar putea fi folosită și pentru a reduce aceste accidente. Profesorul David Macdonald, coautor al cercetării, a subliniat tocmai acest lucru, spunând că întrebarea critică este dacă aricii răspund la ultrasunete într-un mod care să le reducă riscul de coliziune cu astfel de echipamente sau chiar cu mașinile.

De la o descoperire de laborator la o posibilă soluție de conservare

Este important, totuși, să nu fie confundată promisiunea cu o soluție deja validată. Studiul demonstrează că aricii aud ultrasunete și explică parțial de ce pot face acest lucru, dar nu dovedește încă faptul că un repulsiv ultrasonic montat pe o mașină va salva automat vieți. Între o capacitate senzorială și un efect comportamental predictibil există o distanță mare. Animalele pot percepe un sunet fără să reacționeze la el așa cum speră oamenii, mai ales într-un mediu complex și zgomotos precum cel rutier.

Apoi există și întrebarea tehnică: ce frecvență ar trebui folosită, la ce intensitate, pe ce rază și în ce condiții de trafic? Un dispozitiv montat pe automobil ar trebui să fie suficient de puternic încât să ajungă la arici înainte ca mașina să se apropie periculos, dar fără să creeze alte efecte secundare nedorite. În plus, ar trebui testat pe teren, în diferite medii, în apropierea drumurilor rurale și urbane, în diverse anotimpuri și la viteze diferite. Toate acestea înseamnă ani de cercetare aplicată înainte ca ideea să poată fi tradusă într-un produs real.

Chiar și așa, studiul rămâne important pentru că schimbă radical felul în care este privit ariciul european. Nu mai este doar un animal vulnerabil, victimă frecventă a traficului, ci și o specie cu o biologie senzorială mult mai sofisticată decât se credea. Uneori, astfel de descoperiri fundamentale deschid exact acele uși practice pe care conservarea le așteaptă de ani întregi. Faptul că o cercetare pornită din curiozitate științifică poate duce la un potențial instrument de protecție este tocmai genul de evoluție pe care biologia aplicată o caută.

Pentru moment, ultrasunetele nu țin încă aricii departe de asfalt. Dar ele ar putea deveni, în timp, una dintre cele mai inventive soluții pentru a le oferi acestor animale o șansă în plus într-un peisaj european tot mai ostil. În condițiile în care declinul speciei continuă, iar drumurile rămân una dintre principalele amenințări, o tehnologie simplă, discretă și țintită ar putea conta mai mult decât pare astăzi. Iar totul pornește de la această constatare esențială: aricii aud o lume pe care noi nu o putem auzi.