They Will Kill You și Ready or Not 2, două filme care par rude apropiate: abandon, vânătoare și mult sânge, dar cu energii diferite REVIEW

În 2026, cinema-ul a scos la suprafață două titluri care, deși vin din zone ușor diferite ale horrorului de studio, par să se privească aproape în oglindă: They Will Kill You (Ei te vor ucide) și Ready or Not 2: Here I Come, distribuit la noi și ca Scapă cine poate 2. Primul este regizat de Kirill Sokolov și îi are în distribuție pe Zazie Beetz, Myha’la, Patricia Arquette, Paterson Joseph, Tom Felton și Heather Graham. Al doilea îi readuce în prim-plan pe Samara Weaving și echipa Radio Silence, adică Matt Bettinelli-Olpin și Tyler Gillett, alături de Kathryn Newton, Sarah Michelle Gellar, Elijah Wood, Shawn Hatosy și David Cronenberg. Ambele au ajuns în cinematografe anul acesta, iar comparația dintre ele vine aproape natural.

Ce mi s-a părut foarte interesant este că poveștile seamănă destul de bine, mai ales la nivel de atmosferă și mecanism narativ. În ambele ai ideea de abandon, ideea că personajul principal intră într-un spațiu ostil fără să poată avea încredere în nimeni, apoi totul degenerează într-o vânătoare de oameni cu sânge, panică, reguli absurde și o doză de umor negru care încearcă să îmblânzească groaza. Nu sunt filme identice, desigur, dar au aceeași poftă de a transforma supraviețuirea într-un spectacol cinic și aproape jucăuș.

De ce seamănă atât de bine poveștile

La suprafață, They Will Kill You și Scapă cine poate 2 pornesc de la premise diferite. În They Will Kill You, Asia Reaves, interpretată de Zazie Beetz, ajunge să accepte o slujbă într-un zgârie-nori misterios din New York, clădire marcată de dispariții și de o comunitate tot mai suspectă, în timp ce filmul o leagă și de sora ei, Maria, jucată de Myha’la. În Ready or Not 2: Here I Come, Grace, personajul interpretat din nou de Samara Weaving, este împinsă într-o nouă cursă mortală, de data aceasta într-o poveste despre familii de elită, ritualuri și lupta pentru putere, în care apare și sora ei înstrăinată, jucată de Kathryn Newton.

Dar asemănarea reală nu vine din decor, ci din scheletul dramatic. În ambele filme, ai un personaj aruncat într-o lume închisă, cu reguli secrete și o logică bolnavă, unde oamenii bogați sau puternici tratează viața umană ca pe o monedă de schimb. Apoi apare aceeași ideea de abandon: ambele personaje principale s-au confruntat cu asta – și-au abandonat un membru al familiei, cândva în trecut. Apoi, ideea că nimeni nu te salvează, instituțiile nu există, familia e compromisă, iar spațiul în care ai intrat devine o capcană. De aici începe vânătoarea. Și odată ce începe, filmele se hrănesc din aceeași combinație de thriller, horror și umor acid.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Mi-a plăcut mai ales felul în care They Will Kill You transformă această premisă într-un soi de haos foarte funny, aproape ca în Scooby-Doo – scăpat complet de sub control și acoperit în sânge. Nu spun asta ca insultă, dimpotrivă. Filmul are ceva de desen animat dement în felul în care ascunde monștrii morali prin coridoare, în felul în care personajele descoperă treptat cine minte și cine conduce jocul, dar și în ritmul de casă bântuită modernă, cu uși, apartamente, suspiciuni și revelații. Patricia Arquette, în rolul lui Lilith Woodhouse, are exact genul de prezență care împinge totul spre grotesc comic.

La Scapă cine poate 2, mecanismul este mai curat și mai „mainstream” în construcție. Filmul păstrează ADN-ul primului Ready or Not, dar nu îl copiază la indigo. Povestea continuă după evenimentele din filmul din 2019 și o pune din nou pe Grace în situația de a fugi, de a lupta și de a improviza în mijlocul unei nebunii ritualice. Diferența este că de data asta miza e puțin mai mare și mai extinsă, iar ideea mai multor familii implicate îi dă sequelului o scară ceva mai amplă.

Ce funcționează mai bine în They Will Kill You

Pentru mine, They Will Kill You a fost surpriza mai simpatică și mai vie dintre cele două, tocmai pentru că nu încearcă să pară mai important decât este. Kirill Sokolov, care a co-scris și regizat filmul, merge pe mână sigură cu un amestec de violență, suspans și absurd, iar această energie îl ajută enorm. Nu este horror-ul care vrea să te lase devastat emoțional, ci genul de film care vrea să te facă să râzi puțin vinovat în timp ce cineva fuge pe un hol și totul se transformă într-un carnagiu controlat.

Vezi și:

Cum conectezi telefonul la televizor ca să vezi filme: toate metodele simple, cu sau fără cablu

Hollywoodul se pregătește pentru actorii care nu există: Scenaristul „Taxi Driver” spune că următorul Clint Eastwood ar putea fi creat dintr-un prompt

Zazie Beetz ține filmul în picioare fără probleme. Asia Reaves funcționează ca protagonistă tocmai fiindcă are o oboseală reală, o vulnerabilitate credibilă și în același timp suficientă inteligență cât să nu pară doar victimă decorativă. Relația cu Maria, personajul jucat de Myha’la, adaugă și o urmă de emoție într-un film care altfel ar fi putut rămâne doar un exercițiu de stil cu pereți murdari și oameni siniștri. În jurul lor, Patricia Arquette și Paterson Joseph dau acea tentă de elită coruptă care face premisele și mai distractive.

Ce mi-a rămas în minte după vizionare nu a fost neapărat finețea scenariului, ci tonul. Filmul știe că este ridicol și profită din plin de asta. De aici și senzația aceea de Scooby-Doo extrem de sângeros: mister, personaje dubioase, o clădire plină de secrete, o eroină care încearcă să lege piesele puzzle-ului și răufăcători suficient de teatrali încât să transforme groaza într-un spectacol. Nu e genul de film perfect, dar este foarte conștient de cât de bine îi stă în registrul ăsta jucăuș și crud.

De ce Scapă Cine Poate 2 nu repetă complet primul film

La Scapă cine poate 2, meritul cel mare este că nu se mulțumește să refacă primul film cadru cu cadru. Matt Bettinelli-Olpin și Tyler Gillett se întorc la povestea lui Grace, dar încearcă să extindă universul și să dea impresia că nebunia nu era limitată la o singură familie. Această deschidere funcționează destul de bine și oferă sequelului câteva twist-uri ok, suficient cât să nu simți că vezi doar o versiune reîncălzită.

Samara Weaving rămâne, în continuare, motorul principal. Grace are încă aceeași energie de supraviețuitoare sarcastică și disperată, iar filmul știe să folosească imaginea ei deja familiară din primul Ready or Not. Kathryn Newton intră în ecuație cu un rol important, iar prezențele lui Sarah Michelle Gellar, Elijah Wood și David Cronenberg dau sequel-ului un plus de curiozitate pentru publicul de gen. Ca structură, filmul curge bine, știe să împartă sângele și glumele și nu pierde complet ritmul.

Totuși, aici vine și rezerva mea cea mai mare: acting-ul nu m-a dat pe spate deloc. Filmul are idei suficient de bune cât să se țină pe linia de plutire, dar interpretările nu ridică materialul atât cât aș fi vrut. Nu sunt dezastruoase, dar nici nu există acel plus de intensitate sau carismă care să transforme fiecare confruntare într-un moment memorabil. Pe alocuri, am avut senzația că filmul funcționează mai bine ca mecanism de sequel decât ca vitrină pentru performanțele actoricești.

Și totuși, în ciuda acestei limite, Scapă cine poate 2 rămâne un sequel decent și chiar mai inteligent decât mă așteptam. Are bunul-simț să nu copieze primul film în întregime și încearcă să schimbe puțin jocul, ceea ce îl ajută enorm. Poate că nu m-a cucerit la nivel de interpretare, dar măcar nu mi-a lăsat impresia că a fost făcut exclusiv ca să stoarcă un brand care funcționează.

Nu e deloc întâmplător că au apărut în același an două filme atât de asemănătoare, iar peste câteva luni vine și The Hunger Games: Sunrise on the Reaping, programat pentru 20 noiembrie 2026. În fond, publicul rămâne atras constant de povești construite pe ideea de vânătoare umană, supraviețuire și violență ritualizată, pentru că ele comprimă foarte bine fricile contemporane: sentimentul de abandon, neîncrederea în elite, ideea că regulile sunt făcute de alții și că omul obișnuit ajunge carne de tun într-un joc mai mare decât el.

Ready or Not 2: Here I Come a avut premiera în martie 2026, iar They Will Kill You a circulat în aceeași perioadă, într-un moment în care cinema-ul pare din nou fascinat de thrillerul cu sânge, panică și „man hunt” dus până la extrem. Iar faptul că noul Hunger Games revine exact la una dintre cele mai crude ediții ale jocurilor arată clar că nu vorbim doar despre o modă trecătoare, ci despre o formulă care funcționează fiindcă îți oferă simultan adrenalină, oroare și satisfacția de a vedea un personaj împins la limită luptând împotriva unui sistem monstruos. Genul ăsta de film te prinde fiindcă e barbar, dar și foarte simplu de citit emoțional: cineva e aruncat într-o arenă, cineva îl vânează, iar tu rămâi lipit de ecran ca să vezi nu doar dacă scapă, ci și cât sânge trebuie să curgă până acolo.

Verdictul comparației

Dacă le pui unul lângă altul, cele două filme par veri foarte apropiați: ambele merg pe ideea de om prins într-o capcană socială monstruoasă, ambele folosesc abandonul și izolarea ca punct de pornire, ambele se transformă rapid în vânătoare de oameni și ambele stropesc thrillerul cu sânge și umor negru. Din punctul ăsta de vedere, comparația vine natural și cred că poveștile seamănă destul de bine.

Diferența e de temperament. They Will Kill You mi s-a părut mai amuzant, mai liber și mai sincer în felul lui absurd, un horror-thriller care își poartă nebunia cu zâmbetul pe buze și cu o poftă reală de joacă macabră. Scapă cine poate 2 este mai calculat, mai legat de moștenirea primului film și mai atent la twist-uri, ceea ce îl face un sequel onorabil, chiar dacă interpretările nu m-au convins pe deplin. Dacă ar fi să aleg filmul cu care m-am distrat mai mult, aș merge fără mari ezitări pe They Will Kill You. Dacă ar fi să aleg continuarea care a evitat elegant capcana copierii primului succes (așa cum s-a întâmplat cu trilogia The Strangers), aș da puncte lui Scapă cine poate 2. În ambele cazuri, însă, 2026 a livrat două thrillere horror care par făcute din aceeași familie de coșmaruri: una mai haotică și mai comică, cealaltă mai ordonată și mai conștientă de brandul din care vine.

Martin Scorsese, criticat după asocierea cu o companie de inteligență artificială. Este acuzat că împinge Hollywood-ul spre AI