Țara care a interzis peste noapte mașinile noi pe benzină și motorină. De ce experimentul ar fi aproape imposibil în România
Laos a adoptat una dintre cele mai radicale măsuri de electrificare a transportului: de la 1 iunie 2026, importurile de autoturisme noi alimentate cu benzină și motorină au fost suspendate până la sfârșitul anului. În luna următoare intrării în vigoare, aproape toate mașinile noi importate legal au fost electrice.
Titlul potrivit căruia o țară a trecut peste noapte la automobile 100% electrice trebuie totuși nuanțat. Mașinile termice aflate deja în circulație nu au fost interzise, iar regula nu se aplică tuturor categoriilor de vehicule. Transportul public, utilajele, anumite camioane și automobilele specializate beneficiază de excepții.
Laos nu urmărește doar reducerea emisiilor, ci încearcă să păstreze valuta în țară
Decizia are o logică economică specifică. Laos produce cantități importante de energie hidroelectrică, dar importă combustibilul utilizat de automobile. Benzina și motorina trebuie plătite în valută, iar presiunea asupra rezervelor financiare este importantă pentru o economie de dimensiuni reduse.
Fiecare automobil electric alimentat din rețeaua locală poate înlocui o parte din consumul de carburant importat cu energie produsă intern. În acest context, electrificarea nu este prezentată doar ca o politică de mediu, ci ca o măsură de securitate energetică și de reducere a dependenței economice.
Guvernul a completat restricția cu stimulente. Automobilele complet electrice care costă mai puțin de aproximativ 42.800 de euro pot beneficia de scutirea accizei, iar taxele de înmatriculare au fost reduse. Companiile de transport trebuie să ajungă la o pondere electrică de cel puțin 10% în flotele lor până la finalul lui 2026, în timp ce obiectivul național pentru 2030 este ca 30% dintre vehicule să fie electrice.
Măsura avantajează în special producătorii chinezi, care pot furniza automobile electrice relativ accesibile și se află aproape de piața din Laos. În lipsa importurilor de modele termice, cumpărătorul nu este convins exclusiv prin autonomie, performanță sau costuri de utilizare. Alternativa convențională este pur și simplu scoasă temporar din oferta legală de automobile noi.
Aici apare și riscul. O interdicție poate modifica rapid statisticile de import, dar nu construiește automat suficiente stații, nu garantează service-ul și nu face automobilele accesibile pentru populația cu venituri reduse. Succesul real se va vedea abia după ce șoferii vor începe să folosească vehiculele în afara marilor orașe și vor avea nevoie de reparații, piese și încărcare.
România nu ar putea copia modelul fără efecte economice și sociale majore
În România, o măsură comparabilă ar fi mult mai greu de aplicat. Țara face parte din piața unică europeană, are un parc auto dominat de vehicule mai vechi și depinde puternic de importurile de mașini rulate. O suspendare bruscă a motoarelor termice ar ridica probleme juridice, comerciale și sociale semnificative.
Infrastructura de încărcare s-a extins, dar distribuția ei este inegală. Un proprietar cu loc de parcare și priză acasă poate folosi o electrică fără dificultăți majore. Pentru cine locuiește într-un bloc vechi, parchează pe domeniul public sau circulă frecvent în zone rurale, tranziția este mai complicată.
Există și diferența de venit. Chiar și cu programe de stimulare, o mașină electrică nouă rămâne inaccesibilă pentru mulți români care cumpără automobile rulate de câteva mii de euro. Eliminarea bruscă a alternativelor termice nu ar transforma acești oameni în cumpărători de vehicule electrice noi, ci i-ar determina să păstreze mai mult timp mașinile existente.
România are totuși un argument energetic asemănător cu Laos: importurile de petrol pot fi reduse prin utilizarea electricității produse local. Hidroenergia, energia nucleară, proiectele fotovoltaice și capacitățile eoliene pot alimenta o flotă electrică mai mare. Diferența este că tranziția trebuie sincronizată cu rețeaua, prețurile, veniturile și infrastructura.
Experimentul din Laos merită urmărit tocmai pentru că testează limita unei politici bazate pe constrângere. Statistic, țara poate ajunge imediat la aproape 100% automobile electrice în importurile noi. Practic, adevăratul test va fi dacă oamenii își permit mașinile rămase în ofertă și dacă le pot folosi fără ca lipsa stațiilor și a service-urilor să transforme ambiția într-o problemă cotidiană.