Sunt amintirile reale sau doar o iluzie? Fizicienii redeschid paradoxul „Boltzmann brain” și pun sub semnul întrebării trecutul

Cât de sigur ești că ceea ce îți amintești chiar s-a întâmplat? Pare o întrebare filozofică, dar în fizică există un scenariu care o tratează foarte serios. Este vorba despre așa-numitul paradox Boltzmann brain, readus recent în discuție de cercetători de la Santa Fe Institute.

Ideea, pe scurt, este incomodă: ceea ce percepem ca fiind trecutul nostru ar putea fi, teoretic, o construcție aleatorie, apărută din haosul universului. Nu o istorie reală, ci o combinație de amintiri „plauzibile” generate de fluctuații ale entropiei.

De ce fizica permite un astfel de scenariu

Totul pornește de la modul în care înțelegem timpul. În viața de zi cu zi, pare evident că timpul curge într-o singură direcție. Însă, în mecanica statistică, lucrurile nu sunt atât de simple, scrie Science Daily.

Un concept central este a doua lege a termodinamicii, care spune că entropia, adică gradul de dezordine, tinde să crească. Aceasta este explicația pentru care avem senzația de „trecut” și „viitor”.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Problema apare când intră în joc teorema H a lui Boltzmann. Deși explică evoluția entropiei, această teoremă este, matematic, simetrică în timp. Cu alte cuvinte, legile nu spun clar în ce direcție trebuie să curgă timpul.

De aici apare o consecință neașteptată: dacă universul este analizat strict prin probabilități, este mai plauzibil ca un set coerent de amintiri să apară accidental, decât să fie rezultatul unui trecut real și continuu.

Unde apare problema: raționamentul circular

Cercetătorii, printre care Carlo Rovelli și David Wolpert, au încercat să clarifice această dilemă. În analiza lor, au descoperit o problemă subtilă: multe argumente despre timp și memorie se bazează pe un tip de raționament circular.

Pe scurt, presupunem că trecutul este real pentru a explica de ce avem amintiri. Apoi folosim aceste amintiri ca dovadă că trecutul chiar a existat. Este un cerc logic care nu rezolvă problema, ci doar o ascunde.

Studiul propune un cadru mai clar, în care sunt separate legile fizicii de presupunerile pe care le facem despre univers. De exemplu, unii cercetători pornesc de la ideea că universul a început într-o stare de entropie scăzută, imediat după Big Bang. Alții analizează doar starea prezentă și construiesc explicațiile de acolo.

Important este că fizica nu impune una dintre aceste perspective. Asta lasă loc pentru interpretări diferite, inclusiv unele destul de radicale.

Ce înseamnă, de fapt, pentru noi

Chiar dacă sună destabilizator, nu înseamnă că trăim într-o iluzie sau că amintirile nu au valoare. Mai degrabă, arată limitele modului în care înțelegem universul la nivel fundamental.

Paradoxul Boltzmann brain nu este o dovadă că trecutul nu există, ci un exercițiu care testează consistența teoriilor fizice. Este genul de idee care obligă cercetătorii să verifice dacă ipotezele lor chiar stau în picioare.

În același timp, ridică o întrebare incomodă: cât din ceea ce considerăm „evident” despre realitate se bazează, de fapt, pe presupuneri pe care nu le putem demonstra complet?

Pentru moment, nu există un răspuns definitiv. Dar tocmai astfel de întrebări împing fizica mai departe.

Cum îți securizezi copilul online fără să-l transformi în „proiect” de supraveghere