Șefii a doi mari producători auto spun că hibridele plug-in nu sunt o soluție bună

Mașinile plug-in hybrid au fost prezentate ani la rând drept alegerea ideală pentru șoferii care nu sunt încă pregătiți să treacă la electric pur. În teorie, ideea pare foarte bună: mergi zilnic electric pe distanțe scurte, iar pentru drumurile lungi ai în continuare un motor pe benzină care îți oferă liniște și autonomie. Numai că această formulă, care pare perfectă pe hârtie, începe să fie criticată tot mai dur chiar de oameni importanți din industria auto.

În ultimele zile, doi șefi din domeniu au atacat direct conceptul de plug-in hybrid. Unul a spus că aceste mașini sunt „cea mai proastă combinație”, iar celălalt le-a descris, în anumite cazuri, drept o electrificare „falsă”. Declarațiile au atras atenția pentru că nu vin din partea unor comentatori din afara industriei, ci din partea unor lideri care cunosc foarte bine costurile, compromisurile și direcția în care merge piața auto.

Mesajul lor este simplu: faptul că o mașină combină un motor electric cu unul termic nu înseamnă automat că este și soluția ideală. Din contră, pentru unii producători, plug-in hybridul a devenit o variantă prea complicată și prea dependentă de obiceiurile șoferului pentru a mai fi prezentată drept răspunsul perfect la problema tranziției către electrificare.

De ce sunt criticate tot mai mult mașinile plug-in hybrid

Una dintre cele mai dure poziții a venit din partea lui Scott Maynard, șeful Polestar Australia, care a spus că PHEV-urile sunt „worst of both worlds”, adică iau lucrurile mai puțin bune din ambele tabere. Cu alte cuvinte, aceste mașini păstrează complexitatea unui motor pe benzină, dar adaugă și greutatea, costul și dificultățile unui sistem electric. Pentru un brand precum Polestar, care își construiește imaginea în jurul mașinilor electrice de performanță, o astfel de combinație nu are prea mult sens.

Vezi și:

Moștenirea care ajunge la stat. Când pierd rudele dreptul asupra bunurilor

Din punct de vedere tehnic, argumentul este ușor de înțeles. Un plug-in hybrid trebuie să aibă și motor termic, și motor electric, și baterie, și sisteme de control pentru ambele tipuri de propulsie. Asta înseamnă mai multe componente, mai multă complexitate și, de cele mai multe ori, o masă totală mai mare. Rezultatul poate fi o mașină mai scumpă și mai dificil de optimizat decât una construită clar pentru un singur tip de propulsie.

Pe de altă parte, Renault privește problema din alt unghi. CEO-ul companiei, François Provost, a criticat mai ales acele plug-in hybriduri care au o autonomie electrică prea mică. În opinia lui, dacă partea electrică este prea limitată, șoferul nu este suficient de motivat să încarce constant mașina. În acest caz, PHEV-ul ajunge să fie folosit mai mult ca o mașină clasică pe benzină, iar electrificarea rămâne mai mult pe hârtie decât în realitate.

Aici apare una dintre cele mai mari probleme ale acestor modele: funcționează bine doar dacă sunt folosite exact cum trebuie. Ca să obții consum mic și emisii reduse, trebuie să le încarci des și să rulezi cât mai mult electric în oraș sau pe trasee scurte. Dacă nu faci asta, avantajele teoretice scad rapid, iar mașina rămâne doar un model greu, complicat și mai puțin eficient decât promitea.

Vezi și:

Se schimbă regulile în București. Mașinile electrice și hibride nu vor mai parca gratuit

Promisiunea de economie nu se vede mereu și în viața reală

De-a lungul ultimilor ani, una dintre cele mai mari critici aduse plug-in hybridurilor a fost diferența dintre cifrele oficiale și utilizarea reală. În testele de laborator, aceste mașini pot arăta foarte bine. Consumul pare foarte mic, emisiile sunt reduse, iar autonomia electrică ajută enorm la obținerea unor valori bune pe hârtie. Doar că în viața de zi cu zi lucrurile nu stau întotdeauna la fel.

Dacă șoferul nu încarcă regulat mașina, sistemul plug-in hybrid începe să-și piardă o mare parte din sens. Bateria există, dar este folosită prea puțin. Motorul termic ajunge să lucreze mai des, iar consumul real crește. În plus, mașina trebuie să transporte permanent și bateria, și sistemul electric, chiar și atunci când acestea nu sunt exploatate corect. Practic, plătești în greutate și complexitate pentru o tehnologie pe care poate nu o folosești la adevăratul ei potențial.

Această realitate a început să fie observată tot mai clar și de autorități. Regulile europene devin mai stricte, tocmai pentru că multe PHEV-uri nu livrează în trafic aceleași beneficii pe care le promit în testele oficiale. Constructorii sunt împinși astfel să mărească bateriile și autonomia electrică, pentru ca cifrele declarate să fie mai apropiate de realitate.

Numai că și această soluție vine cu un cost. Baterii mai mari înseamnă mașini mai grele și, de multe ori, mai scumpe. În momentul în care bateria crește prea mult, iar mașina păstrează și motorul termic, compromisul devine și mai evident. Pentru mulți producători, întrebarea este tot mai simplă: mai merită acest efort sau ar fi mai logic să mergi fie spre electric pur, fie spre alt tip de hibrid?

Ce variantă pare mai logică pentru viitor

Renault spune destul de clar că o alternativă mai coerentă ar putea fi mașina electrică cu range extender. Într-un astfel de sistem, roțile sunt puse în mișcare de motorul electric, iar motorul termic nu propulsează direct mașina, ci funcționează doar ca generator pentru a produce energie. Ideea este ca experiența principală să rămână una electrică, iar benzina să existe doar ca rezervă pentru distanțe mari.

Pentru unii constructori, această formulă pare mai simplă și mai logică decât PHEV-ul clasic. În loc să ai două sisteme care încearcă să împartă rolul de propulsie, ai o mașină gândită în primul rând ca electrică, cu o plasă de siguranță pentru autonomie. Este o diferență importantă de filozofie și una care ar putea cântări tot mai mult în anii următori.

Asta nu înseamnă că plug-in hybridurile vor dispărea imediat. Pentru mulți șoferi, ele rămân în continuare utile, mai ales în zone unde infrastructura de încărcare nu este bine dezvoltată. Dacă faci navetă scurtă și poți încărca acasă, un PHEV bine folosit poate avea sens. Problema este că nu toată lumea îl folosește astfel, iar producătorii încep să recunoască acest lucru tot mai deschis.

În plus, piața devine tot mai matură. Acum câțiva ani, simplul fapt că o mașină avea o priză și putea merge câțiva zeci de kilometri electric era suficient pentru a fi văzută ca modernă și eficientă. Astăzi, publicul și autoritățile cer mai mult. Nu mai este suficient să spui că mașina poate merge electric. Contează cât de des o face în realitate, cât de eficientă este și cât de justificată rămâne toată complexitatea tehnică din spate.

În concluzie, atacurile venite din partea șefilor Polestar și Renault arată că industria auto începe să privească mult mai critic această categorie de vehicule. Plug-in hybridul nu mai este văzut automat ca soluția ideală de tranziție. Pentru unii, a devenit doar un compromis scump și complicat. Pentru alții, rămâne încă util, dar doar în anumite condiții și doar pentru anumite tipuri de utilizatori. Cert este că dezbaterea s-a schimbat. Nu se mai pune doar întrebarea dacă viitorul este electric, ci și ce pași intermediari merită cu adevărat făcuți până acolo.