România, la mijloc, în libertatea internetului: cine respiră online și cine intră în zona digitală roșie

Internetul rămâne, în 2026, unul dintre cele mai clare barometre ale libertății dintr-o societate. Nu mai vorbim doar despre viteză, acoperire sau cât de repede se încarcă un clip, ci despre cât de ușor poți folosi un VPN, cât de puțin este filtrat conținutul politic, dacă anumite platforme sunt blocate și cât de mult îți permite statul să exiști online fără să te simți permanent supravegheat. Un nou clasament internațional bazat pe 171 de țări arată că diferențele sunt uriașe, de la state în care internetul este aproape complet deschis până la regimuri unde accesul real la web-ul global este, practic, o iluzie.

Pentru România, tabloul este unul amestecat. Țara noastră obține 64 de puncte din 100 în indexul pentru libertatea internetului, exact același scor ca Statele Unite. Nu este un rezultat slab în sens absolut, dar nici pe departe unul de top. Mai corect spus, România se află într-o zonă mediană: suficient de liberă încât să nu intre în clubul statelor restrictive, dar suficient de departe de liderii clasamentului încât să nu poată pretinde că este un model de deschidere digitală.

România, între acces bun și libertate online doar decentă

Scorul de 64 spune ceva important despre poziția României: internetul de la noi este, în linii mari, accesibil și funcțional, însă nu suficient de neîngrădit încât să concureze cu statele cele mai relaxate din lume. Metodologia clasamentului a analizat patru mari zone: torrenting, disponibilitatea VPN-urilor, accesul la conținut pentru adulți și libertatea de exprimare politică și civică în mediul online. Nu este deci un index despre infrastructură, ci despre cât de puțin sau cât de mult este controlat internetul de către reguli, interdicții și limitări.

Pentru publicul din România, poate cea mai interesantă comparație este cea regională. România este sub Republica Moldova, care ajunge la 84 de puncte, sub Bulgaria, cu 72, și sub Ungaria, cu 76. Doar Ucraina, aflată în condiții excepționale din cauza războiului, se află sub România în acest grup de vecini, cu 44 de puncte. Asta înseamnă că, deși România nu arată rău pe harta globală, în regiune nu este nici pe departe campioană la libertate digitală.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Mai este un detaliu important aici: faptul că România ajunge la același scor ca SUA arată cât de mult s-a complicat discuția despre libertatea internetului chiar și în democrațiile consolidate. Un scor decent nu mai înseamnă neapărat o libertate fără fisuri, ci mai degrabă un echilibru fragil între acces, reglementare și controlul anumitor tipuri de conținut. Exact asta explică și de ce multe state occidentale bine văzute politic nu domină automat clasamentul.

Cine conduce lumea și cine cade în subsolul digital

La vârful clasamentului se află 11 state care împart primul loc cu 92 de puncte: Belgia, Costa Rica, Danemarca, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Noua Zeelandă, Norvegia, Slovacia, Surinam și Timorul de Est. Este un grup interesant tocmai pentru că nu include doar democrații europene bogate, ci și țări din America Latină și Asia, semn că libertatea online nu depinde exclusiv de nivelul de dezvoltare economică, ci și de tipul de politici publice și de apetitul statului pentru control.

Europa domină clar elita acestui clasament. Peste jumătate dintre statele din zona de vârf sunt europene, mai ales din nordul continentului, unde tradiția liberală și toleranța socială se reflectă și în modul în care este tratat internetul. În aceste țări, accesul la rețele sociale, la servicii VPN și la conținut politic sau civic este în mare parte lipsit de restricții serioase. Singura zonă unde chiar și liderii tind să fie mai stricți rămâne torrentingul, în special din motive legate de drepturile de autor.

Vezi și:

Routerul WiFi te-ar putea recunoaște fără telefon sau cameră: descoperirea care transformă internetul de acasă într-un posibil instrument de supraveghere

Aplicația gratuită de Android care îți arată de ce merge prost Wi-Fi-ul, înainte să mai repornești routerul degeaba

La celălalt capăt al spectrului, imaginea devine brutală. Coreea de Nord este ultima, cu zero puncte, într-un sistem în care foarte puțini cetățeni ajung la internetul global, iar majoritatea depind de intranetul intern Kwangmyong. Imediat deasupra vin China, Rusia, Iran și Pakistan, toate cu doar 4 puncte. În aceste state, internetul nu este doar filtrat, ci transformat într-un instrument de control, supraveghere și limitare a exprimării. China rămâne exemplul clasic, prin Marele Firewall, care blochează platforme internaționale și cenzurează conținut sensibil politic.

De ce ar trebui să ne intereseze mai mult decât pare

Un clasament ca acesta nu este doar o curiozitate pentru pasionații de tehnologie. El spune ceva despre sănătatea democratică a unei țări. Dacă poți folosi liber un VPN, dacă nu ți se închid platformele când apare conținut incomod și dacă exprimarea civică online nu este sufocată de restricții, atunci internetul rămâne un spațiu viu, nu doar o rețea utilă pentru shopping și divertisment. Tocmai de aceea, faptul că România stă doar la mijloc ar trebui citit mai degrabă ca un avertisment moderat decât ca un motiv de mulțumire.

Pentru România, miza reală nu este doar să aibă internet rapid, ci să nu alunece într-o cultură a restricției digitale normalizate. Într-o epocă în care reglementările online cresc peste tot, diferența dintre protecție legitimă și control excesiv devine tot mai fină. Iar dacă vrei să înțelegi unde stă cu adevărat libertatea unei societăți, trebuie să te uiți nu doar la ce poți spune pe stradă, ci și la cât de liber poți rămâne online.

Companiile românești care puteau concura cu Digi pentru cele 196 de milioane de euro din SAFE. Cine putea primi contractul cu SRI