România, blocată între hârtie și digital: de ce nu avem încă un catalog electronic național și când ar putea dispărea cel clasic

Într-o perioadă în care digitalizarea este tot mai prezentă în educație, multe școli din România continuă să folosească cataloagele pe hârtie. Explicația vine chiar din interiorul Ministerului Educației, unde oficialii admit că procesul de modernizare a sistemului nu a fost dus la capăt.

Claudia Teodorescu, reprezentant al ministerului, a explicat, în cadrul unei dezbateri despre inteligența artificială în educație, că problema nu ține de lipsa dorinței de digitalizare, ci de faptul că infrastructura necesară nu a fost încă finalizată.

De ce nu a dispărut catalogul clasic

Deși cataloagele pe hârtie nu mai sunt obligatorii de aproximativ trei ani, ele continuă să fie folosite în multe școli dintr-un motiv simplu: nu există încă un sistem public, gratuit și unitar de catalog electronic.

„Este vina noastră, pentru că nu am reușit să retehnologizăm baza de date”, a recunoscut Claudia Teodorescu, subliniind că lipsa unei platforme naționale funcționale împiedică eliminarea completă a documentelor pe hârtie.

În prezent, școlile pot folosi cataloage electronice, însă acestea sunt, în majoritate, soluții private, iar costurile trebuie acoperite fie de unitățile de învățământ, fie de autoritățile locale. Ministerul nu poate impune această tranziție fără a oferi o alternativă gratuită.

Vezi și:

Averea Alinei Gorghiu, propusă vicepremier în Guvernul Veștea. Câți bani are în conturi și investiții

Planul pentru un catalog electronic național

Ministerul Educației lucrează la un proiect amplu care ar urma să centralizeze toate informațiile din sistemul de învățământ într-o singură platformă digitală. Aceasta ar include nu doar catalogul electronic, ci și portofoliul elevului și al profesorului.

Obiectivul este ca toate datele – de la note și prezențe până la diplome, activități sau situații administrative – să fie accesibile într-un sistem integrat.

„Sperăm ca în trei ani să fie gata și să avem un catalog electronic public la nivel național”, a declarat reprezentanta ministerului.

Proiectul presupune însă o investiție majoră și o muncă complexă de integrare a datelor existente, motiv pentru care implementarea durează mai mult decât s-a estimat inițial.

Realitatea din școli: soluții diferite, în funcție de resurse

În prezent, aproape jumătate dintre școlile din România folosesc deja diverse forme de catalog electronic. Totuși, acestea nu sunt unitare și nu comunică între ele, ceea ce creează diferențe între unități.

Cele mai multe școli digitalizate se află în București și în județe precum Suceava, Cluj sau Brașov, în timp ce în alte zone, utilizarea acestor sisteme este încă redusă.

Această discrepanță arată că digitalizarea educației depinde încă, în mare măsură, de resursele locale.

Un proiect întârziat de mai bine de un deceniu

Ideea unui catalog electronic național nu este nouă. În ultimii 10 ani au existat mai multe proiecte similare, finanțate inclusiv din fonduri europene, însă niciunul nu a fost implementat complet.

Printre acestea se numără sistemele SIIIR sau SIMS, care au rămas fie nefinalizate, fie abandonate. În prezent, autoritățile încearcă să relanseze acest proces printr-un nou proiect finanțat din fonduri europene, în valoare de aproximativ 100 de milioane de euro.

Ce ar însemna digitalizarea completă a catalogului

Un catalog electronic național ar reduce semnificativ birocrația din școli și ar permite acces rapid la informații pentru elevi, profesori și părinți.

De asemenea, ar facilita interconectarea cu alte sisteme, precum cele din sănătate sau administrație, simplificând procese precum acordarea burselor sau verificarea statutului elevilor.

Legea Educației prevede ca acest sistem să funcționeze în regim cloud și să permită, în viitor, inclusiv organizarea examenelor în format digital.

Cum se rezolvau subiectele la Limba română la Evaluarea Națională 2026. Exercițiul de gramatică la care au greșit mulți elevi