România are resurse tot mai căutate de Occident, dar există un pericol. Avertismentul unui expert american despre mineralele critice

România are resurse tot mai căutate de Occident, dar există un pericol. Avertismentul unui expert american despre mineralele critice
Resursele ascunse în solul României (Foto: Profimedia)

România se află într-o poziție sensibilă într-o perioadă în care securitatea nu mai înseamnă doar trupe, drone, rachete sau baze militare, ci și acces la minerale critice, lanțuri de aprovizionare sigure, capacitate industrială și protecție economică în fața unor state care pot transforma dependențele comerciale în instrumente de presiune geopolitică.

De ce mineralele au devenit o problemă de securitate

În spatele tehnologiilor moderne de apărare se află materiale fără de care multe sisteme militare nu pot funcționa. Radarele, ochelarii de vedere nocturnă, sistemele de comunicații, bateriile, senzorii, electronicele mici și anumite tipuri de muniție depind de minerale critice și pământuri rare, iar controlul asupra acestora a devenit o miză strategică.

Expertul american Josh Birenbaum avertizează că dominația Chinei asupra acestor lanțuri de aprovizionare reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru NATO.

„În ceea ce privește amenințarea cea mai iminentă, nu există nicio îndoială că controlul strict al Chinei asupra numeroaselor minerale critice și pământuri rare reprezintă o provocare uriașă pentru câteva sisteme de armament esențiale. Dacă țările NATO ar fi tăiate brusc de la aceste minerale și elemente, acest lucru ar degrada grav, de asemenea, capacități esențiale precum radarele, ochelarii de vedere nocturnă și sistemele de comunicații”, spune expertul, conform Adevărul.

El arată că ar fi afectată inclusiv muniția, deoarece mineralele critice sunt folosite în gloanțele perforante și în cartușele trasoare, iar dominația Chinei în baterii, senzori, semiconductori de generație veche și electronice mici îi oferă Beijingului un avantaj strategic important.

Arma mai discretă a Chinei: prețurile mici care distrug concurența

Deși oprirea exporturilor de minerale critice ar fi o lovitură serioasă pentru Occident într-un conflict deschis, Birenbaum consideră că arma mai probabilă și posibil mai periculoasă este dumpingul industrial, adică inundarea piețelor cu produse subevaluate, alături de alte practici precum manipularea prețurilor și furtul de proprietate intelectuală.

„O armă economică mult mai probabilă, și posibil mai periculoasă, este utilizarea de către China a supraproducției, a dumpingului, precum și a altor practici non-piață, cum ar fi manipularea prețurilor și furtul de proprietate intelectuală, pentru a scoate concurenții americani și europeni de pe piață”, avertizează expertul.

Miza este cu atât mai mare cu cât întreprinderile mici și mijlocii din America de Nord și Europa joacă un rol important în lanțurile de aprovizionare ale industriei de apărare, iar falimentul lor ar face mult mai dificilă înlocuirea furnizorilor chinezi din eșaloanele secundare ale producției.

România poate conta, dar nu doar prin ce are în pământ

Flancul estic al NATO, inclusiv România, Polonia și Bulgaria, deține resurse minerale care pot deveni importante în efortul Occidentului de a reduce dependența față de China, însă simpla existență a rezervelor nu rezolvă problema. Josh Birenbaum atrage atenția că adevărata dificultate nu este doar mineritul, ci procesarea, etapă în care China are o poziție dominantă.

„Merită menționat faptul că vulnerabilitatea din jurul procesării este probabil mai degrabă o provocare decât vulnerabilitatea din jurul mineritului pentru majoritatea mineralelor critice; China nu are provizii interne și trebuie să importe materia primă. Dominația lor vine în mare parte din acapararea fazei de procesare”, explică acesta.

Pentru România, această observație este esențială: nu este suficient să extragi resurse, dacă nu ai tehnologia, capacitatea industrială, energia, apa, proprietatea intelectuală și standardele necesare pentru a le transforma în materiale utilizabile în industriile strategice.

Dilema dură: independență strategică sau risc ecologic

Cea mai importantă avertizare pentru România ține de costul ecologic. Procesarea mineralelor critice poate fi extrem de poluantă dacă este făcută ieftin și fără reguli dure, iar o cursă grăbită pentru independența față de China ar putea pune presiune pe comunitățile locale.

„Rezervele minerale dintr-o țară sunt importante, dar capacitatea de procesare este la fel de importantă. Procesarea necesită deținerea proprietății intelectuale corecte pentru a realiza procesul, substanțele chimice și acizii potriviți, o sursă de energie și, de obicei, o sursă de apă. În plus, cea mai ieftină procesare este adesea extrem de poluantă, ceea ce înseamnă că stabilirea unor prețuri minime garantate pentru o procesare mai bună, mai curată, este importantă pentru a preveni ca acest lucru să provoace efecte majore asupra sănătății comunităților din România”, conchide Josh Birenbaum.

Cu alte cuvinte, România ar putea deveni mai importantă strategic pentru NATO, dar doar dacă nu repetă greșeala de a sacrifica mediul și sănătatea oamenilor pentru proiecte industriale grăbite.

Ce poate face NATO în următorii ani

Expertul american spune că NATO are opțiuni defensive și ofensive, dar niciuna nu este simplă. Pe partea defensivă, Alianța trebuie să diversifice furnizorii, să sprijine mine și capacități de procesare în afara Chinei, să creeze stocuri comune de minerale, să ofere prețuri minime garantate și să încheie acorduri de preluare a producției pentru furnizorii non-chinezi.

Pe partea ofensivă, Birenbaum consideră că țările NATO ar putea răspunde mai eficient prin bariere comerciale și tarife vamale coordonate, deoarece China depinde masiv de exporturile către statele occidentale.

„Ridicarea unor bariere comerciale și tarife vamale semnificative și, la fel de important, unificate în toate țările NATO ar reprezenta o lovitură masivă pentru economia chineză și pentru poziția Partidului Comunist Chinez în țară”, afirmă expertul.

Altfel spus, avertismentul său este important pentru România tocmai pentru că mută discuția de la ideea simplă că „avem resurse” la întrebarea mult mai grea: cum le folosim fără să transformăm avantajul strategic într-o nouă problemă pentru mediu, sănătate și comunitățile locale.