REVIEW „No Exit”, pe Disney+: thrillerul care te ține cu sufletul la gură și îți demonstrează că nu poți avea încredere în nimeni. Un film surprinzător de bun

Uneori, cele mai bune thrillere nu au nevoie de bugete uriașe, distribuții impresionante sau povești extrem de complicate. Au nevoie doar de o situație aparent banală, câteva personaje despre care nu știi aproape nimic și sentimentul permanent că ceva îngrozitor urmează să se întâmple. Exact pe această formulă mizează „No Exit”, un film din 2022, disponibil pe Disney+, care m-a surprins plăcut și care reușește să mențină suspansul aproape până la ultimul minut.

Regizat de Damien Power, după romanul omonim scris de Taylor Adams, „No Exit” este un thriller de aproximativ 95 de minute, cu o poveste simplă la prima vedere, dar cu suficiente răsturnări de situație încât să nu devină previzibil. Nu este un film perfect, iar unele dialoguri mi s-au părut destul de neinspirate, însă atmosfera, ritmul și felul în care construiește suspiciunea compensează aceste slăbiciuni.

O furtună de zăpadă, cinci necunoscuți și un secret terifiant

Povestea o urmărește pe Darby Thorne, interpretată de Havana Rose Liu, o tânără care se află într-un centru de reabilitare pentru dependența de droguri. Când află că mama ei este internată în spital în stare gravă, decide să plece pentru a ajunge la aceasta, ignorând regulile centrului.

Numai că drumul se transformă rapid într-un coșmar. O furtună puternică de zăpadă blochează șoselele, iar Darby este nevoită să se refugieze într-un centru de odihnă izolat, alături de patru necunoscuți: Ash (Danny Ramirez), Lars (David Rysdahl), Ed (Dennis Haysbert) și Sandi (Dale Dickey).

Lucrurile scapă de sub control când Darby descoperă, într-o dubă parcată afară, o fetiță răpită, Jay, interpretată de Mila Harris. Din acel moment, întrebarea devine una singură: căruia dintre oamenii aflați în clădire îi aparține mașina?

Mi-a plăcut foarte mult această premisă. Spațiul restrâns, lipsa semnalului telefonic, furtuna care face imposibilă plecarea și faptul că fiecare personaj poate ascunde ceva transformă un decor banal într-un loc extrem de amenințător. Este genul de thriller în care începi să analizezi fiecare gest, fiecare privire și fiecare răspuns, încercând să descoperi adevărul înaintea protagonistei.

Un thriller captivant, cu răsturnări de situație foarte bine plasate

Cel mai mare atu al filmului este felul în care își gestionează surprizele. „No Exit” nu se mulțumește să construiască un singur mister și să ofere răspunsul la final. Dimpotrivă, atunci când ai impresia că ai înțeles ce se întâmplă, povestea schimbă direcția și ridică din nou miza.

Răsturnările de situație sunt, în mare parte, bine plasate și chiar reușesc să surprindă. Mi-a plăcut că filmul nu trage inutil de mister și că dezvăluirile apar suficient de devreme pentru a schimba dinamica dintre personaje. Suspansul nu dispare odată cu apariția unor răspunsuri, ci capătă alte forme.

Havana Rose Liu este foarte convingătoare în rolul lui Darby. Nu interpretează o eroină invincibilă, care găsește miraculos soluții pentru orice problemă, ci o tânără vulnerabilă, speriată, care încearcă să supraviețuiască și să facă ceea ce consideră corect. Tocmai această vulnerabilitate o face credibilă.

Danny Ramirez și David Rysdahl contribuie, la rândul lor, la atmosfera apăsătoare, în timp ce Dennis Haysbert și Dale Dickey aduc o doză necesară de maturitate distribuției. Fiecare personaj are suficientă personalitate încât spectatorul să își formeze propriile suspiciuni.

Din punctul de vedere al atmosferei, „No Exit” mi-a amintit de acele thrillere clasice în care un grup de oameni rămâne izolat și nimeni nu știe cine reprezintă adevărata amenințare. Dacă îți plac producțiile construite în jurul neîncrederii, merită urmărită și recenzia thrillerului „Animals”, de pe Netflix, care folosește într-un mod interesant răsturnările de situație.

Dialoguri uneori neinspirate, dar un film care își atinge scopul

Asta nu înseamnă că „No Exit” este lipsit de probleme. Cel mai mult m-au deranjat anumite replici care, în momente de tensiune maximă, sună artificial sau pur și simplu nepotrivit. Există scene în care personajele spun lucruri care par scrise special pentru spectator, nu pentru situația în care se află.

Unele reacții sunt discutabile, iar câteva decizii par motivate mai degrabă de nevoia scenariului de a avansa decât de logica personajelor. Din fericire, aceste momente nu sunt suficient de numeroase încât să strice experiența.

Regizorul Damien Power știe să folosească foarte bine izolarea și pericolul permanent. Pe măsură ce povestea avansează, filmul devine și mai brutal, trecând de la suspans psihologic la confruntări fizice violente. Intensitatea crește fără ca acțiunea să pară complet ruptă de premisa inițială.

Mi-a plăcut și faptul că producția nu încearcă să fie mai sofisticată decât este. Spre deosebire de unele thrillere psihologice care construiesc mistere pe parcursul mai multor episoade, „No Exit” își concentrează întreaga energie într-o singură noapte.

Verdict: „No Exit” merită văzut pe Disney+

Per total, „No Exit” este unul dintre acele filme pe care le pornești fără așteptări foarte mari și care ajung să te surprindă. Nu reinventează genul thriller și nici nu oferă o poveste impecabilă, dar are exact ingredientele necesare pentru o experiență captivantă: mister, personaje suspecte, pericol constant și câteva răsturnări de situație foarte bune.

Apreciez în special faptul că nu există prea mult timp mort. Povestea avansează rapid, iar tensiunea crește constant, până la un final suficient de intens încât să ofere satisfacție după tot ce s-a întâmplat.

Dacă „Ready or Not 2” mizează pe haos și umor negru, „No Exit” preferă suspansul direct și senzația că pericolul poate veni din orice direcție.

În ciuda dialogurilor pe alocuri slabe și a unor mici exagerări de scenariu, filmul lui Damien Power funcționează surprinzător de bine. Este tensionat, alert și suficient de imprevizibil încât să te țină cu sufletul la gură. Pentru iubitorii de thrillere, reprezintă o alegere foarte bună pentru o seară în fața televizorului.

Nota mea: 8/10.