REVIEW From sezonul 4 îți intră sub piele, dar confirmă că finalul din sezonul 5 vine exact la timp
După patru sezoane petrecute într-un oraș din care nimeni nu reușește să plece, serialul de pe HBO Max încă are capacitatea să mă facă să privesc cu suspiciune fiecare personaj, fiecare apariție din pădure și fiecare detaliu care pare, pentru câteva secunde, lipsit de importanță. Am urmărit From cu sufletul la gură încă de la început, iar sezonul 4 al producției disponibile pe HBO Max reușește să păstreze aproape intact acel sentiment apăsător că nimeni nu este în siguranță, indiferent cât de bine cred cei de acolo că înțeleg regulile orașului blestemat.
„From” este serialul meu preferat din ultimii ani și unul dintre puținele titluri care încă mă face să stau după generic, să pun pauză și să mă gândesc la fiecare replică suspectă, fiecare obiect care apare într-un cadru și fiecare alegere a personajelor. Are acel tip de mister care nu îți oferă confort, ci îți cere să construiești teorii, să te îndoiești de ele și să pornești din nou de la zero.
Sezonul 4 nu este perfect. Pe alocuri, se simte că povestea începe să tragă puțin de anumite fire narative, iar unele momente par construite mai degrabă pentru a prelungi tensiunea decât pentru a muta decisiv acțiunea înainte. Totuși, chiar și cu acest mic minus, serialul rămâne unul dintre cele mai eficiente thrillere horror ale momentului și își păstrează capacitatea rară de a te face să apeși imediat pe următorul episod.
Orașul din care nu poți pleca încă are suficiente coșmaruri de oferit
Premisa rămâne la fel de bună ca în primul sezon: oameni obișnuiți ajung într-un oraș aparent imposibil de părăsit, unde fiecare drum duce înapoi în același loc, iar noaptea aduce creaturi care își ascund cruzimea în spatele unor zâmbete aproape umane. De aici, „From” a construit o mitologie tot mai densă, cu simboluri, viziuni, copii misterioși, păduri care par să aibă voință proprie și întrebări pe care personajele nu sunt niciodată pregătite să le audă.
Sezonul 4 vine într-un punct delicat pentru serial. După trei sezoane în care misterul a fost acumulat cu răbdare, publicul avea nevoie nu doar de alte întrebări, ci și de senzația că toate piesele încep să se așeze într-un tablou mai mare. Noul capitol oferă exact asta, deși nu în ritmul pe care poate îl așteptau toți spectatorii. Sunt răspunsuri, sunt revelații și sunt momente care schimbă modul în care privești anumite personaje, însă scenariul nu renunță nici acum la plăcerea de a te lăsa în întuneric.
Apariția și rolul tot mai important al personajului The Man in Yellow reprezintă una dintre zonele care dau sezonului o energie nouă. Fără să intru în spoilere, este genul de prezență care schimbă imediat atmosfera unei scene și îți transmite că regulile pe care spectatorii le credeau stabile nu mai sunt neapărat valabile. „From” a fost mereu bun la a sugera că adevăratul pericol nu este doar ceea ce vine noaptea din pădure, iar sezonul 4 apasă și mai tare această idee.
În același timp, serialul continuă să folosească excelent spațiul. Casele, clinica, dinerul, pădurea și drumurile care nu duc nicăieri sunt mai mult decât decoruri. Ele devin capcane emoționale. Orice încăpere poate ascunde o revelație sau un moment devastator, iar regia lui Jack Bender știe exact când să lase camera să stea prea mult pe o ușă închisă, pe un coridor gol sau pe chipul unui personaj care începe să înțeleagă că ceva este profund greșit.
Harold Perrineau ține serialul în picioare, iar distribuția are câteva mari atuuri
Harold Perrineau este, din nou, forța principală a serialului. Boyd Stevens nu este doar liderul orașului, ci și omul care poartă aproape imposibil de multă greutate pe umeri. Este polițist, protector, tată, om speriat și uneori propriul său cel mai mare dușman. Perrineau joacă excelent această uzură acumulată de la sezon la sezon. Boyd nu devine niciodată un erou clasic, invincibil si tocmai vulnerabilitatea lui îl face atât de bun.
Există în interpretarea lui Perrineau un echilibru foarte bun între furie, panică, vinovăție și autoritate. Când Boyd trebuie să ia o decizie imposibilă, actorul nu are nevoie de discursuri mari pentru a transmite greutatea momentului. Uneori este suficient felul în care se uită la ceilalți sau pauza pe care o lasă înainte să răspundă. Este una dintre acele interpretări care ridică întreg serialul și care îl face să fie mai mult decât un horror despre monștri.
Mi-au plăcut foarte mult și David Alpay în rolul lui Jade, dar și Catalina Sandino Moreno, care o joacă pe Tabitha cu o intensitate tot mai bine controlată. Cei doi au roluri cruciale in acest sezon. Jade a fost mereu personajul care transformă obsesia pentru răspunsuri într-o formă de auto-distrugere, iar Alpay reușește să îl facă enervant, inteligent, vulnerabil și absolut necesar poveștii. Tabitha, în schimb, are unele dintre cele mai importante fire narative ale sezonului, iar Catalina Sandino Moreno îi păstrează personajului o forță care nu devine niciodată artificială.
Elizabeth Saunders rămâne excelentă în rolul Donnei, unul dintre cele mai solide personaje ale comunității. Donna are acel amestec de pragmatism, umor amar și rezistență emoțională care o face indispensabilă. Scott McCord, în rolul lui Victor, continuă să fie la fel de tulburător și de fascinant. Victor este unul dintre personajele-cheie ale întregii mitologii „From”, iar McCord îl interpretează fără să îl reducă la ciudățenie sau la simplu instrument de expunere pentru misterele orașului.
Îmi plac și Kenny, interpretat de Ricky He, dar și Julie, jucată de Hannah Cheramy, mai ales pentru că serialul le permite să evolueze fără să îi transforme în simple piese de decor. „From” funcționează tocmai fiindcă nu uită că, înainte de orice teorie, simbol sau creatură, este povestea unor oameni obligați să trăiască într-un loc care le distruge treptat orice urmă de normalitate.
ADN-ul Lost se simte, iar sezonul 5 trebuie să închidă povestea
Nu este întâmplător că „From” vorbește atât de bine cu publicul care a iubit „Lost”. Creatorul serialului este John Griffin, însă Jeff Pinkner, showrunner și producător executiv, a lucrat și la „Lost”, la fel ca Jack Bender, regizorul și producătorul executiv al noului sezon. Mai mult, Harold Perrineau este pentru mulți spectatori imposibil de separat complet de Michael Dawson, personajul său memorabil din „Lost”.
Nu spun că „From” este noul „Lost”, pentru că are o identitate mult mai horror, mai brutală și mai claustrofobică. Totuși, senzația este apropiată: un grup mare de personaje, un spațiu izolat, o mitologie care pare mai veche decât oamenii prinși în ea și întrebări care se multiplică pe măsură ce crezi că te apropii de adevăr. Ca persoană care a iubit foarte mult „Lost”, pentru mine acesta este unul dintre principalele motive pentru care „From” funcționează atât de bine.
Vestea că sezonul 5 din „From” va fi ultimul mi se pare, sincer, decizia corectă. Nu pentru că serialul ar fi obosit sau pentru că nu ar mai avea idei, ci tocmai fiindcă miza este acum suficient de mare încât povestea trebuie dusă spre concluzie. Sezonul 4 demonstrează că mai există multe de spus, dar și că unele fire deja încep să fie întinse mai mult decât ar trebui.
Finalul sezonului face exact ceea ce trebuie: îți oferă suficient cât să simți că serialul înaintează, dar te lasă cu sufletul la gură pentru ceea ce urmează. Nu rezolvă tot, nu îți dă confort și nu încearcă să închidă artificial misterele. În schimb, pregătește terenul pentru un ultim sezon care are o misiune grea: să ofere răspunsuri fără să distrugă farmecul neliniștitor al orașului. Acesta vine in 2027.
Până atunci, sezonul 4 din „From” rămâne o recomandare clară pentru cei care vor un serial mistery-horror cu atmosferă, interpretări puternice și suficiente întrebări cât să le dea de lucru teoriilor de pe internet. Nu este cel mai rapid sezon al producției, dar este unul care confirmă că „From” încă știe să sperie, să emoționeze și, mai ales, să te facă să vrei să te întorci în acel oraș din care nimeni nu pare să poată pleca.