Pisicile nu pot simți gustul dulce. Descoperirea genetică ce explică unul dintre cele mai cunoscute comportamente feline

Mulți oameni cu pisici au observat același lucru: dacă lași o bucată de prăjitură sau un aliment foarte dulce pe masă, câinele este tentat imediat să-l miroasă și să-l guste, în timp ce pisica pare complet dezinteresată. Ani la rând, acest comportament a fost pus pe seama preferințelor alimentare sau a personalității specifice felinelor. Cercetările științifice au arătat însă că explicația este mult mai profundă.

Motivul pentru care pisicile ignoră zahărul nu are legătură cu educația, obișnuința sau capriciile lor. De fapt, ele nu pot percepe gustul dulce în același mod în care oamenii îl percep. Mai exact, mecanismul biologic responsabil pentru detectarea zahărului a devenit nefuncțional cu milioane de ani în urmă, pe parcursul evoluției speciei, scrie SpaceDaily.

Cum au pierdut pisicile capacitatea de a simți dulcele

Descoperirea a fost confirmată de cercetători care au analizat genele implicate în percepția gustului. La majoritatea mamiferelor există doi receptori care colaborează pentru a identifica substanțele dulci. În cazul pisicilor, unul dintre acești receptori nu mai funcționează.

Oamenii de știință au identificat modificări genetice care au transformat gena responsabilă de detectarea gustului dulce într-un fel de „fosilă biologică”. Cu alte cuvinte, ea există încă în ADN-ul pisicilor, dar nu mai poate produce receptorul necesar pentru ca organismul să recunoască zahărul.

Vezi și:

Vreme extremă în România. Caniculă și furtuni în aceeași zi. Județele vizate de codul galben

Explicația este strâns legată de dieta strămoșilor felinelor. Pisicile fac parte din categoria carnivorelor obligatorii, ceea ce înseamnă că organismul lor s-a adaptat pentru a obține nutrienții necesari aproape exclusiv din carne. Într-un astfel de regim alimentar, capacitatea de a detecta surse bogate în carbohidrați nu mai oferea niciun avantaj evolutiv.

De-a lungul a milioane de ani, selecția naturală nu a mai „protejat” această funcție. În lipsa unei utilități reale, mutațiile genetice s-au acumulat până când receptorul pentru gustul dulce a devenit complet inutilizabil.

Rezultatul este remarcabil: pentru o pisică, zahărul există fizic, dar nu poate fi perceput senzorial. Specialiștii compară situația cu încercarea unui om de a vedea radiațiile ultraviolete. Semnalul există, însă organismul nu dispune de receptorii necesari pentru a-l detecta.

Vezi și:

Adevărul despre pisicile lăsate singure acasă. Ce se petrece, de fapt, în mintea lor când închizi ușa

Cercetătorii au descoperit cea mai simplă metodă prin care pisica ta poate trăi mai mult. Mulți fac exact opusul

Nu doar pisicile au această particularitate

Cercetările ulterioare au arătat că fenomenul nu este exclusiv felinelor. Mai multe specii carnivore au pierdut independent, în cursul evoluției, capacitatea de a percepe gustul dulce.

Printre acestea se numără anumite specii de foci, lei de mare, hiene sau alte animale care consumă aproape exclusiv carne. Interesant este că mutațiile genetice care au dus la pierderea receptorului au apărut separat în fiecare linie evolutivă, ceea ce sugerează că există o legătură directă între dieta strict carnivoră și dispariția acestei funcții.

În schimb, speciile care continuă să consume fructe, plante sau alte surse de carbohidrați și-au păstrat capacitatea de a detecta dulcele.

Asta nu înseamnă că pisicile au un simț al gustului slab dezvoltat. Ele pot percepe în continuare gusturile amare, sărate, acide și, mai ales, umami, asociat proteinelor și aminoacizilor din carne. De fapt, receptorii pentru umami sunt extrem de importanți pentru felul în care o pisică evaluează hrana.

Acesta este și motivul pentru care multe feline par interesate de produse precum înghețata, iaurtul sau anumite deserturi pe bază de lapte. Nu zahărul le atrage, ci grăsimile, proteinele și textura alimentului.

Descoperirea schimbă inclusiv modul în care este privită alimentația comercială pentru animale. Specialiștii spun că adaosul de zahăr din unele produse nu face mâncarea mai apetisantă pentru pisici. Alegerea hranei este influențată în principal de conținutul de proteine, de grăsimi și de profilul aminoacizilor.

Practic, unul dintre cele mai cunoscute comportamente ale pisicilor are la bază o transformare genetică petrecută cu zeci de milioane de ani în urmă. Iar concluzia este simplă: atunci când o pisică ignoră un desert, nu este mofturoasă. Pur și simplu, nu știe că este dulce.

Noul Renault Megane E-Tech electric vine cu schimbări importante: baterie mai mare, tehnologie Google și design mai agresiv