Pisica din casă și riscul de schizofrenie: ce spune, de fapt, studiul care a reaprins dezbaterea

Pisica din casă și riscul de schizofrenie: ce spune, de fapt, studiul care a reaprins dezbaterea
Foto: Motanul Ozzy al Iuliei Kelt/Playtech

Pisicile sunt printre cele mai iubite animale de companie din lume, dar o analiză științifică readuce în discuție o ipoteză care circulă de zeci de ani: ar putea exista o legătură între expunerea la pisici și un risc mai mare de tulburări asociate schizofreniei. Concluzia sună alarmant la prima vedere, însă realitatea este mult mai nuanțată. Studiul nu spune că pisica ta îți afectează sănătatea mintală și nici că prezența ei în casă provoacă schizofrenie.

Cercetarea realizată de o echipă de la Queensland Centre for Mental Health Research din Australia a analizat mai multe studii publicate de-a lungul a peste patru decenii, în 11 țări, inclusiv SUA și Marea Britanie. Autorii au observat o asociere statistică între expunerea la pisici și un risc mai mare de afecțiuni din spectrul schizofreniei, dar insistă că sunt necesare studii mai bune pentru a înțelege ce se află, de fapt, în spatele acestei corelații.

De unde a pornit ipoteza

Ideea unei posibile legături între pisici și schizofrenie nu este nouă. Ea a fost formulată încă din anii ’90, când cercetătorii au început să se uite mai atent la Toxoplasma gondii, un parazit care se poate reproduce în organismul pisicilor și poate ajunge la oameni prin contact cu fecalele unui animal infectat. Infecția poate apărea, însă, și prin carne insuficient preparată termic sau apă contaminată, astfel că pisica nu este singura posibilă sursă.

În cele mai multe cazuri, infecția cu T. gondii nu provoacă simptome evidente. Tocmai acest lucru o face interesantă pentru cercetători: parazitul poate rămâne în organism și a fost studiat pentru posibile efecte asupra sistemului nervos central. De-a lungul timpului, unele lucrări au asociat infecția cu schimbări de comportament, simptome psihotice sau tulburări cerebrale, inclusiv schizofrenie. Totuși, asocierea nu demonstrează automat că parazitul cauzează aceste probleme.

Schizofrenia este o tulburare complexă, care afectează modul în care o persoană gândește, simte și percepe realitatea. Cauzele ei nu sunt pe deplin înțelese, dar specialiștii vorbesc despre o combinație de factori genetici, biologici și de mediu. Din acest motiv, orice explicație simplă, de tipul „pisicile provoacă schizofrenie”, este greșită și poate duce la panică inutilă.

Ce au descoperit cercetătorii

Autorii analizei au inclus 17 studii care au investigat diverse forme de expunere la pisici: de la deținerea unei pisici în copilărie până la mușcături sau contact apropiat cu animalul. În ansamblu, cercetătorii au observat că persoanele expuse la pisici aveau aproximativ de două ori mai multe șanse de a dezvolta tulburări asociate schizofreniei, după ajustarea pentru anumiți factori.

Aceasta este, însă, partea care trebuie citită cu atenție. „De două ori mai multe șanse” nu înseamnă că riscul individual devine automat mare și nici că orice proprietar de pisică este în pericol. În epidemiologie, astfel de rezultate indică o legătură statistică ce trebuie verificată prin cercetări mai solide. Mai ales că studiile analizate nu au ajuns toate la aceeași concluzie.

Unele cercetări au sugerat că expunerea la pisici în copilărie ar putea fi importantă, dar nu există un consens asupra perioadei critice. Un studiu nu a găsit o legătură clară între deținerea unei pisici înainte de 13 ani și schizofrenia apărută mai târziu, dar a identificat o asociere atunci când perioada analizată a fost restrânsă la vârstele de 9-12 ani. Această inconsecvență arată cât de dificil este să stabilești dacă există un interval de vulnerabilitate real.

De ce nu trebuie să intri în panică

Una dintre cele mai mari limite ale analizei este calitatea studiilor incluse. Majoritatea au fost studii de tip caz-control, adică au comparat persoane cu o anumită afecțiune cu persoane fără acea afecțiune și au analizat retrospectiv expunerea la pisici. Acest tip de cercetare poate observa asocieri, dar nu poate demonstra cauză și efect.

Mai există și problema factorilor confuzivi. De exemplu, mediul în care a crescut o persoană, istoricul familial, condițiile socio-economice, alte infecții, accesul la îngrijire medicală sau predispoziția genetică pot influența rezultatele. Dacă aceste elemente nu sunt controlate riguros, legătura observată între pisici și schizofrenie poate fi parțial sau chiar total explicată de altceva.

În plus, cercetătorii au găsit și rezultate care nu susțin ipoteza. Un studiu realizat pe studenți la psihologie din SUA nu a identificat o asociere între deținerea unei pisici și scorurile pentru trăsături asociate schizofreniei. Totuși, persoanele care fuseseră mușcate de pisici au avut scoruri mai mari, ceea ce a ridicat o altă întrebare: ar putea fi implicate și alte bacterii sau agenți patogeni, nu doar T. gondii?

Ce poți face dacă ai pisică

Concluzia realistă nu este să renunți la pisică, ci să respecți câteva reguli simple de igienă. Curăță litiera regulat, spală-te bine pe mâini după contactul cu aceasta și evită să atingi fecalele animalului fără protecție. Dacă ești însărcinată sau ai un sistem imunitar slăbit, discută cu medicul despre măsurile suplimentare de precauție.

La fel de important este să gătești bine carnea și să eviți apa din surse nesigure, pentru că T. gondii nu se transmite exclusiv prin pisici. De multe ori, riscul alimentar poate fi cel puțin la fel de relevant ca riscul asociat animalelor de companie.

Studiul nu transformă pisicile într-un pericol ascuns, ci arată cât de complicată este relația dintre mediu, infecții și sănătatea mintală. Cercetătorii spun clar că este nevoie de studii mai ample, mai bine construite și realizate pe populații reprezentative. Până atunci, mesajul esențial este simplu: pisica ta nu trebuie privită ca o amenințare, dar igiena și prevenția rămân importante.