Ozempic ar putea face mai mult decât să taie pofta de mâncare. Efectul surprinzător observat asupra consumului de alcool

Medicamentele din familia Ozempic și Wegovy au devenit cunoscute pentru efectele asupra diabetului și greutății corporale, dar cercetătorii urmăresc acum un efect mult mai neașteptat: unele persoane care iau semaglutidă spun că pur și simplu nu mai simt aceeași dorință de a bea alcool. O nouă analiză publicată în Biological Psychiatry adună dovezile clinice disponibile și sugerează că medicamentele GLP-1 ar putea reduce consumul excesiv de alcool, relatează ScienceAlert. Rezultatele sunt promițătoare, dar cercetătorii atrag atenția asupra unei diferențe importante: să bei mai puțin nu înseamnă neapărat că dispare și pofta de alcool.

Semaglutida imită acțiunea hormonului GLP-1, implicat în controlul glicemiei, apetitului și senzației de sațietate. Tocmai influența asupra sistemelor cerebrale de recompensă i-a făcut pe oamenii de știință să se întrebe dacă aceste medicamente ar putea afecta și dependențele. Playtech a scris încă din 2025 despre primele rezultate potrivit cărora Ozempic ar putea reduce consumul excesiv de alcool, iar studiile publicate de atunci au oferit date noi, inclusiv din teste randomizate pe oameni.

Cel mai mare studiu de până acum arată o reducere a consumului excesiv

Cele mai puternice dovezi provin dintr-un studiu publicat în The Lancet, care a urmărit timp de 26 de săptămâni 108 persoane cu obezitate și tulburare moderată sau severă de consum de alcool. Participanții încercau să reducă sau să oprească băutul și au primit cu toții terapie cognitiv-comportamentală. Jumătate au primit în plus semaglutidă injectabilă o dată pe săptămână, iar ceilalți placebo.

În grupul tratat cu semaglutidă, proporția zilelor cu consum mare de alcool a scăzut cu 41,1 puncte procentuale față de începutul studiului, comparativ cu 26,4 puncte în grupul placebo. Diferența estimată între tratamente a fost de 13,7 puncte procentuale, iar persoanele care au primit semaglutidă au redus și cantitatea totală de alcool consumată. Este important însă că medicamentul nu a fost testat singur: participanții din ambele grupuri primeau și psihoterapie.

Rezultatele se înscriu într-o imagine mai largă despre modul în care medicamentele GLP-1 pot modifica comportamentul alimentar și mecanismele recompensei. Playtech a analizat recent și felul în care medicamentele GLP-1 schimbă obiceiurile alimentare, pe măsură ce utilizarea lor se extinde la nivel mondial.

Pofta de alcool este însă o poveste mai complicată

Un studiu mai mic, publicat în JAMA Psychiatry, a inclus 48 de persoane cu tulburare de consum de alcool care nu căutau tratament. Participanții care au primit semaglutidă au consumat mai puțin alcool într-un experiment de laborator, au băut mai puțin în zilele în care consumau alcool și au raportat o reducere a poftei săptămânale. Medicamentul nu a redus însă semnificativ numărul zilelor în care participanții beau sau media băuturilor consumate raportată la toate zilele calendaristice.

Un alt studiu randomizat, publicat în iulie 2026 în American Journal of Psychiatry, complică și mai mult situația. Cei 50 de participanți au primit semaglutidă orală sau placebo timp de opt săptămâni. Semaglutida a redus semnificativ numărul zilelor cu consum excesiv și cantitatea băută într-o zi de consum, însă principalul test de laborator privind pofta provocată de expunerea la alcool nu a arătat o diferență semnificativă față de placebo. În schimb, participanții au raportat o reducere a poftei în viața de zi cu zi.

Asta explică de ce autorii noii analize fac distincția între poftă, frecvența consumului și cantitatea băută. Sunt fenomene diferite, iar un tratament ar putea să determine o persoană să se oprească după un pahar, fără să elimine complet impulsul de a consuma alcool.

De ce ar putea un medicament pentru diabet să influențeze alcoolul

Una dintre explicațiile cercetate implică sistemul cerebral al recompensei. Un studiu anterior cu exenatidă, un alt agonist GLP-1, nu a redus semnificativ zilele cu consum excesiv în întregul grup de 127 de pacienți, dar scanările cerebrale au indicat o reacție mai slabă la imaginile asociate alcoolului în regiuni precum striatul ventral, implicat în recompensă și dependență. O analiză exploratorie a sugerat și beneficii mai mari la participanții cu obezitate.

Cercetătorii nu știu încă dacă efectul vine direct din modificarea circuitelor cerebrale, din reducerea apetitului și a recompensei asociate caloriilor, din golirea mai lentă a stomacului sau dintr-o combinație a acestor mecanisme. Nici rolul obezității nu este clar. Studiul mare din The Lancet a inclus exclusiv persoane cu obezitate, în timp ce studiul mai mic din JAMA Psychiatry nu a găsit dovezi clare că efectul depinde de indicele de masă corporală.

Prin urmare, semaglutida nu este în acest moment un tratament consacrat pentru tulburarea de consum de alcool. Autorii review-ului consideră GLP-1 o direcție promițătoare, dar sunt necesare studii mai mari și mai lungi care să stabilească cine beneficiază, ce se întâmplă după oprirea tratamentului și cum se compară aceste medicamente cu terapiile deja folosite împotriva dependenței de alcool. Administrarea medicamentelor GLP-1 necesită oricum supraveghere medicală, iar Playtech a prezentat și avertismentele specialiștilor privind folosirea agoniștilor GLP-1 fără indicație și monitorizare medicală.