Orașul românesc unde cândva ploua cu acid sulfuric. Era considerat a fi cel mai poluat din Europa anilor ’80 şi făcea parte din ţinutul aurului

În prezent, Zlatna este un oraș liniștit din județul Alba, aflat în inima Munților Apuseni, însă trecutul său industrial continuă să atragă atenția prin amploarea poluării care a afectat localitatea timp de decenii. Cunoscut încă din Antichitate pentru bogățiile aurifere, orașul a devenit în perioada comunistă unul dintre cele mai poluate centre industriale din Europa. Emisiile toxice produse de combinatul metalurgic au schimbat radical viața locuitorilor, iar efectele asupra sănătății și mediului au fost resimțite ani la rând.

Zlatna, orașul construit pe bogățiile aurului

Istoria localității Zlatna începe încă din perioada Daciei Romane, când purta numele de Ampelum sau Auraria minor. Așezarea avea rang de municipiu și reprezenta unul dintre cele mai importante centre miniere ale vremii. Situat pe valea Ampoiului, orașul își baza existența pe exploatarea intensă a aurului din Munții Apuseni.

Ampelum era legat prin drumuri comerciale de alte centre importante din regiune, precum Apulum, Germisara, Abruttus și Alburnus Maior. Zlatna făcea parte din celebrul „Patrulater aurifer din Munții Apuseni”, considerat cea mai bogată zonă auriferă din România.

În volumul „Aurul românesc – Istoria aurului din vechime până azi”, Ion Rusu Abrudeanu descria importanța regiunii pentru marile puteri ale vremii.

Vezi și:

Ce să faci dacă ai vecini gălăgioși la hotel. Sfaturile unui manager hotelier pentru a evita conflictele

„Regiunea minieră a Munţilor Apuseni a fost un fel de Californie pentru toate neamurile, care au stăpânit-o în decursul istoriei. Azi nu mai încape nici o îndoială că bogăţiile miniere din Dacia au constituit un puternic motiv, pentru ca împăratul Traian să facă tot posibilul ca s-o ocupe prin forţa armelor”, arăta Ion Rusu Abrudeanu în 1933, potrivit Adevărul.

Din secolul al XII-lea, Zlatna a primit privilegiul de oraș și a continuat să se dezvolte ca centru minier important al Transilvaniei. În secolul al XVIII-lea a fost construită aici prima topitorie de metale neferoase, iar unele clădiri ridicate atunci există și astăzi, printre ele spitalul și actuala casă de cultură. Tot în Zlatna se află și gimnaziul unde a studiat Avram Iancu.

Combinatul care a transformat Zlatna într-un simbol al poluării

Situația orașului s-a schimbat radical în anii ’60, când vechea topitorie a fost reconstruită și transformată într-un combinat metalurgic aflat într-o continuă extindere. În deceniile următoare, uzina a devenit unul dintre cele mai mari centre industriale din zonă.

În anii ’70 și ’80, combinatul avea aproape 10.000 de angajați și producea anual aproximativ 15.000 de tone de cupru. În același timp, aici erau fabricate și substanțe extrem de periculoase, printre care pulbere de aluminiu și acid sulfuric.

Presa vremii prezenta uzina drept un model de performanță industrială.

„Uzina de Metale Neferoase Zlatna produce în exclusivitate, mărfuri de înaltă tehnicitate, cum ar fi: pulberea de aluminiu, a cărei tehnologie s-a pus la punct în cadrul cercetărilor uzinale, sulfat de cupru, sulfat feros, cupru convertizor, acid sulfuric, sulfat de magneziu industrial şi alţi produşi chimici”, scria ziarul „Munca” în 1978.

În spatele laudelor oficiale se ascundeau însă probleme grave de mediu. Localnicii vorbeau despre ploi acide care distrugeau pădurile și culturile agricole, iar aerul devenise greu de respirat din cauza gazelor toxice care conțineau plumb și cadmiu.

Probleme grave de sănătate și revolta localnicilor

Locuitorii din Zlatna au reclamat ani întregi efectele poluării asupra sănătății. Numeroase persoane sufereau de afecțiuni respiratorii, intoxicații cu plumb și alte boli provocate de noxele emanate de combinat.

„În zonele Copşa Mică şi Zlatna poluarea intensă cu plumb şi anhidrată sulfuroasă au condus la îmbolnăviri de saturnism, afecţiuni ale căilor respiratorii, anemii şi tumori maligne la adulţi, rahitism, bronşite cronice şi anemii la copii”, informa Virgil Ianovici, preşedintele Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, în 1982.

Nemulțumirile oamenilor au ajuns inclusiv în presa vremii. În revista „Femeia”, localnicii acuzau conducerea întreprinderii că ignoră efectele poluării.

„Întreprinderea metalurgică din localitate împrăştie în aerul dintre munţi, substanţe toxice ce depăşesc frecvent concentraţia maximă admisă”, reclamau aceștia în 1978.

Reziduurile provenite de la uzinele de cupru erau depozitate direct pe sol sau ajungeau în aer prin coșurile fabricii. În același timp, apele Ampoiului erau poluate cu plumb, zinc, cadmiu și cianuri.

Revista „Flacăra” descria în 1987 efectele dramatice ale poluării din Zlatna.

„A văzut cu ochii lui grădinile oamenilor şi pădurile arse de acidul sulfuric, provenit din combinarea bioxidului de sulf cu umiditatea din atmosferă, a văzut, de asemenea, ciorapii femeilor arşi de acelaşi nefericit acid”, nota publicația despre situația cunoscută de conducerea uzinei.

Explozia din 1999 și sfârșitul epocii industriale

Pe lângă poluare, combinatul din Zlatna a fost marcat și de accidente grave de muncă. Cel mai dramatic s-a produs în 1999, în secția de pulberi de aluminiu. Explozia a provocat moartea a cinci persoane și a distrus o parte din combinat. Suflul deflagrației a spart ferestrele a aproape 300 de locuințe și clădiri publice.

După 1990, combinatul a intrat într-un amplu proces de restructurare. În anii 2000, activitatea uzinelor a fost închisă complet, iar în Zlatna au rămas numeroase construcții industriale abandonate.

Una dintre cele mai cunoscute este fostul turn de evacuare a gazelor, construit în 1986 în doar 67 de zile. Coșul, înalt de peste 200 de metri, era considerat la acea vreme un simbol al dezvoltării industriale din Apuseni.

„Muntele Măgura Dudaşului de la intrarea în oraşul Zlatna s-a înălţat în această toamnă cu 200 de metri”, declara în 1986 inginerul Adrian Covaciu, referindu-se la construcția uriașului coș industrial.

Turnul a fost utilizat aproximativ un deceniu și a fost dezafectat după închiderea uzinei. Astăzi, ruinele fostului combinat și ale minelor rămân mărturii ale perioadei în care Zlatna era considerat unul dintre cele mai poluate orașe din Europa.

5 lucruri pe care merită să le încerci cu Gemini în Android Auto