Oraşul din România care ar putea renaşte după o investiţie importantă. Localitatea, cândva o mândrie, a ajuns o ruină

Calafat se află într-o situație paradoxală. Orașul găzduiește una dintre cele mai importante investiții în infrastructură realizate în România în ultimele decenii, dar nu a reușit să valorifice pe deplin această oportunitate. Peste 225 de milioane de euro au fost investiți în podul „Noua Europă”, care leagă România de Bulgaria peste Dunăre, în timp ce orașul-port de la malul fluviului continuă să se confrunte cu depopularea, dispariția industriei și degradarea unor clădiri istorice.

O legătură importantă între România și Bulgaria

Construcția podului Vidin-Calafat a început în 2007, iar obiectivul cu o lungime de peste doi kilometri a fost inaugurat în vara anului 2013. De atunci, „Noua Europă” a devenit una dintre principalele conexiuni rutiere și feroviare dintre cele două țări, dar și o legătură importantă între Uniunea Europeană și Peninsula Balcanică.

„Podul Vidin-Calafat, cunoscut și sub denumirea de Noua Europă, este al doilea pod peste fluviul Dunărea între Bulgaria și România și a fost construit cu finanțare comună din partea Comisiei Europene, Băncii Europene de Investiții, Agenției Franceze de Dezvoltare și KfW”, arată administratorii podului, potrivit Adevărul.

În cei 12 ani de la deschidere, peste 11 milioane de mașini au traversat podul. În noiembrie 2023, obiectivul a atins pragul de zece milioane de vehicule.

„La 13 noiembrie 2023, podul peste Dunăre Vidin-Calafat a întâmpinat cel de-al zecelea milion de vehicul de la deschidere. Șoferul norocos a fost Stanislav Kozhuharov din Dimitrovgrad, care a trecut cu mașina peste pod. Acest eveniment subliniază importanța podului ca legătură esențială de transport între Bulgaria și România”, au transmis reprezentanții obiectivului.

Investiția a fost considerată cea mai importantă din istoria recentă a Calafatului. Potrivit constructorilor, proiectul a generat aproape 1.000 de locuri de muncă în Calafat și Vidin și urma să contribuie la atragerea unor investiții de zeci de milioane de euro în infrastructura locală și în portul orașului.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Orașul nu a reușit să profite de oportunitate

Importanța podului a crescut și mai mult după aderarea României la Spațiul Schengen, în 2025. Coloanele de camioane care se formau anterior în zona vămii Calafat și ajungeau pe kilometri întregi către localitățile din apropiere au dispărut.

În același timp, podul a devenit o rută accesibilă între statele Europei de Vest și sud-estul Europei, iar Calafat și Vidin au ajuns puncte de reper pe Coridorul IV Pan-European de transport. Totuși, infrastructura din zonă a limitat efectele economice pe care o asemenea investiție le-ar fi putut produce.

Lipsa autostrăzilor de pe ambele maluri ale Dunării și infrastructura feroviară slab dezvoltată au redus impactul asupra zonei. Chiar și în aceste condiții, podul a reprezentat o oportunitate importantă pentru orașul-port.

În locul unei dezvoltări pe măsura investiției, Calafatul a continuat să piardă locuitori. Populația municipiului a scăzut cu peste 20% în ultimul deceniu, de la 17.500 de persoane în 2011 la mai puțin de 13.800 în prezent.

De la oraș industrial la economie restrânsă

Declinul actual este legat și de dispariția industriei care susținuse orașul în trecut. La începutul anilor ’90, Calafatul avea aproximativ 20.000 de locuitori, iar aproape jumătate dintre aceștia lucrau în fabricile de pe platforma industrială.

O localnică își amintește perioada în care fabrica de conserve din oraș avea peste 3.000 de angajați.

„Am muncit la fabrica de conserve din Calafat, care avea peste 3.000 de salariați în anii ’80. Fabrica s-a închis prin anul 1995, iar noi ne-am mutat în cele din urmă la Galicea Mare, nu departe de oraș, și am continuat să cultivăm legume și pepeni”, povestește aceasta.

Familia femeii a continuat activitatea în agricultură și a reușit ulterior să pregătească un proiect pentru o nouă fabrică de conserve. Investiția se ridică la 1,5 milioane de euro, dintre care 90% reprezintă fonduri europene, iar fabrica urmează să fie deschisă în curând.

„A fost mult de muncă, multă birocrație, dar noi suntem printre puținii care au reușit. Multă lume care a lucrat la fabricile din Calafat a rămas fără locuri de muncă. Aproape toate s-au închis”, mai spune localnica.

În prezent, printre locurile unde se mai găsesc locuri de muncă se numără magazinele, portul, spitalul și primăria, însă oferta este descrisă ca fiind limitată, fie prin salarii mici, fie prin accesul dificil la anumite servicii.

Urmele unei perioade de prosperitate

În anii ’80, platforma industrială a Calafatului cuprindea mai multe obiective importante. Printre acestea se aflau uzina de industrializare a sfeclei de zahăr, fabrica de biosinteze „Biosin”, fabrica de amidon și glucoză și o termocentrală.

Biosin, construită între 1980 și 1985, era cea mai mare dintre uzine și era prezentată de autoritățile comuniste drept prima fabrică de insecticid bio din România. La sfârșitul anilor ’80 avea aproximativ 2.000 de angajați, însă a ajuns în colaps după 1990, odată cu liberalizarea pieței.

Fabrica de conserve a fost închisă în 1995, iar în apropierea sa funcționa și o fabrică de textile care asigura peste 1.000 de locuri de muncă. În anii următori, mai multe dintre fostele obiective industriale au dispărut, iar unele au fost dezafectate și vândute la fier vechi.

Clădiri istorice care păstrează memoria orașului

Dincolo de trecutul industrial, Calafatul păstrează și clădiri care amintesc de perioada în care orașul avea o altă importanță. În apropierea falezei de pe Dunăre se află conace și hoteluri construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Printre cele mai reprezentative se numără Palatul Marincu, construit în 1908 de Gheorghe Marincu și care găzduiește în prezent Muzeul de Artă și Etnografie din Calafat.

Alte clădiri nu au avut însă aceeași soartă. Fostul hotel Carol, ridicat în jurul anului 1900, a ajuns în ruină, iar gara regală din Calafat, remarcabilă prin arhitectura sa, a rămas aproape pustie.

Și Catedrala „Sfântul Nicolae”, veche de două secole, este afectată de degradare. Monumentele și statuile comemorative din oraș, inclusiv cel dedicat ostașilor căzuți în Războiul de Independență din 1877, completează imaginea unui loc care păstrează numeroase urme ale trecutului.

Calafatul rămâne astfel un oraș în care o investiție majoră precum podul „Noua Europă” a creat o oportunitate importantă, fără ca aceasta să schimbe până acum direcția declinului demografic și economic. În același timp, proiectul unei noi fabrici de conserve arată că există și inițiative locale care pot contribui la relansarea orașului.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor