Oamenii foloseau focul cu sute de mii de ani mai devreme decât se credea: descoperirea care rescrie preistoria

Focul ar fi intrat în viața strămoșilor noștri mult mai devreme decât sugerau cele mai solide dovezi de până acum. O echipă internațională de arheologi, geologi și paleontologi a identificat urme de ardere într-un strat foarte vechi din Peștera Wonderwerk, aflată în Africa de Sud, iar rezultatele indică o folosire repetată a focului între 1,07 și 1,79 milioane de ani în urmă.

Descoperirea nu demonstrează că Homo erectus știa deja să producă focul de la zero. În schimb, sugerează că aceste populații timpurii puteau prelua flăcări din incendii naturale, le transportau în interiorul peșterii și le mențineau pentru o perioadă limitată. Este o diferență importantă, dar care schimbă totuși imaginea despre capacitățile oamenilor preistorici.

Urmele focului au fost găsite adânc în interiorul peșterii

Peștera Wonderwerk este cercetată de decenii și a oferit deja unele dintre cele mai vechi dovezi ale folosirii focului de către hominizi. În 2012, oamenii de știință anunțau urme de cenușă, oase arse și sedimente afectate de temperaturi ridicate, datate la aproximativ un milion de ani. Noul studiu coboară cronologia cu încă sute de mii de ani.

Cele mai vechi fragmente analizate provin dintr-un strat aflat la circa 30 de metri de intrarea actuală în peșteră. Acest detaliu este esențial: un incendiu de vegetație izbucnit afară ar fi avut șanse mici să pătrundă atât de adânc și să lase urme localizate în interior. Cercetătorii susțin că materialul ars a ajuns acolo printr-o acțiune intenționată, nu ca urmare a unui fenomen natural.

Vezi și:

Vine canicula în România. Judeţele în care se anunţă temperaturi de foc în următoarele zile

Dovezile au fost găsite în resturi de rozătoare mici, depuse inițial în peșteră de păsări răpitoare, în special bufnițe. În timp, podeaua cavității ar fi fost acoperită de pelete regurgitate, bogate în oase și păr. Echipa consideră că acest material organic ar fi putut deveni combustibil pentru focurile aduse din exterior.

O tehnică nouă a făcut vizibile oasele arse

Urmele focului din situri atât de vechi sunt dificil de identificat. Oasele pot fi afectate de procese chimice, de presiunea sedimentelor sau de trecerea timpului, iar modificările produse pot semăna uneori cu efectele arderii. Pentru a evita interpretările greșite, cercetătorii au folosit o metodă nouă, bazată pe luminescență.

Practic, fragmentele osoase au fost expuse la lumină cu energie mare, iar reacția lor a arătat dacă au fost încălzite în trecut. Oasele care au trecut prin ardere răspund diferit față de cele neatinse de foc. Rezultatele au fost apoi comparate cu analize prin spectroscopie în infraroșu, o metodă deja folosită în arheologie pentru confirmarea modificărilor termice.

Metoda are un avantaj important: nu distruge probele. Pentru siturile vechi, unde fiecare fragment poate avea valoare științifică, posibilitatea de a verifica urmele de foc fără a consuma materialul este extrem de utilă. Descoperirea de la Wonderwerk ar putea ajuta și alte echipe să caute urme asemănătoare în situri preistorice unde focul a fost greu de demonstrat până acum.

Datarea straturilor s-a bazat pe mai multe metode, inclusiv analiza magnetismului păstrat în roci și tehnici care măsoară perioada în care sedimentele au fost protejate de radiațiile cosmice. Intervalul de timp rămâne larg, de la 1,07 la 1,79 milioane de ani, însă chiar și limita mai recentă arată că focul era folosit cu mult înainte de pragul de aproximativ un milion de ani acceptat până acum.

Homo erectus putea folosi focul, dar nu știm încă dacă gătea

În straturile în care au fost descoperite urmele de ardere au apărut și unelte de piatră de tip acheulean, asociate de regulă cu Homo erectus. Acest lucru îi face pe cercetători să creadă că tocmai această specie a fost responsabilă de folosirea focului în peșteră.

Focul ar fi putut avea numeroase beneficii chiar și fără aprindere controlată: oferea căldură, lumină, protecție împotriva prădătorilor și posibilitatea de a prelungi activitățile după lăsarea întunericului. În plus, păstrarea unei flăcări într-un spațiu protejat arată un anumit nivel de planificare și cooperare.

Totuși, studiul nu demonstrează direct că Homo erectus gătea hrană în urmă cu aproape 1,8 milioane de ani. Oasele analizate provin în principal din resturile lăsate de păsări răpitoare, nu din animale vânate și consumate de hominizi. Un specialist independent a atras atenția că ar fi necesare indicii mai clare, precum urme de preparare a alimentelor sau vetre bine delimitate, pentru a susține o schimbare atât de mare în istoria folosirii focului.

Chiar și cu aceste rezerve, descoperirea de la Wonderwerk rămâne una dintre cele mai importante din arheologia preistorică recentă. Ea sugerează că relația oamenilor cu focul nu a început brusc, printr-o invenție spectaculoasă, ci printr-un proces lent: observarea incendiilor naturale, transportarea jarului, menținerea flăcărilor și învățarea treptată a modului în care focul putea transforma viața de zi cu zi.

A plătit 450 de euro pentru un mic dejun fără să știe. Cum a fost păcălit un pensionar timp de doi ani