Oamenii de știință au descoperit o metodă prin care inima s-ar putea repara singură după un infarct. Tratamentul folosește tehnologia vaccinurilor anti-COVID

Oamenii de știință au descoperit o metodă prin care inima s-ar putea repara singură după un infarct. Tratamentul folosește tehnologia vaccinurilor anti-COVID
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

Una dintre cele mai mari provocări ale medicinei cardiovasculare este limitarea consecințelor pe termen lung ale unui infarct miocardic. Chiar și atunci când medicii reușesc să salveze viața pacientului, leziunile suferite de mușchiul cardiac pot fi permanente. O nouă descoperire științifică ar putea însă schimba radical modul în care este abordată recuperarea după un atac de cord.

Cercetătorii au dezvoltat un tratament experimental bazat pe ARN mesager, capabil să stimuleze multiplicarea celulelor musculare ale inimii. Rezultatele studiului, publicat în revista Nature Cardiovascular Research și analizat de David C. Gaze, specialist în patologie chimică la Universitatea Westminster, într-un articol pentru The Conversation, deschid noi perspective în medicina regenerativă.

Deocamdată, tratamentul a fost testat exclusiv pe șoareci, însă rezultatele sunt încurajatoare.

De ce inima nu se poate regenera asemenea altor organe

Atunci când o arteră coronariană este blocată, alimentarea cu oxigen a unei porțiuni din mușchiul cardiac este compromisă. În lipsa oxigenului, celulele musculare ale inimii, denumite cardiomiocite, încep să moară.

Spre deosebire de piele sau ficat, inima unui adult are o capacitate extrem de limitată de regenerare. Organismul înlocuiește țesutul distrus cu unul cicatricial, care menține integritatea structurală a organului, dar nu se poate contracta asemenea mușchiului sănătos.

În timp, această modificare poate afecta capacitatea inimii de a pompa sânge și poate contribui la apariția insuficienței cardiace, o afecțiune care reduce considerabil calitatea vieții pacienților.

Deși tratamentele actuale au îmbunătățit semnificativ șansele de supraviețuire după un infarct, regenerarea țesutului distrus rămâne o problemă pentru care oamenii de știință caută soluții. Printre abordările experimentale se numără inclusiv dezvoltarea unor plasturi biologici capabili să repare inimile deteriorate.

Tehnologia ARN mesager poate reactiva capacitatea celulelor cardiace de a se multiplica

În primele etape ale dezvoltării organismului, cardiomiocitele se divid, permițând creșterea inimii. La scurt timp după naștere, majoritatea acestor celule își pierd însă capacitatea de multiplicare.

Cercetătorii au încercat să reactiveze acest mecanism natural prin stimularea producției a două proteine, Myc și ciclina T1, care joacă un rol important în procesele de creștere și diviziune celulară.

Pentru a realiza acest lucru, oamenii de știință au utilizat ARN mesager modificat, aceeași tehnologie de bază folosită în dezvoltarea unor vaccinuri împotriva COVID-19, dar și a unor vaccinuri personalizate împotriva cancerului.

ARN-ul mesager transmite celulelor instrucțiuni temporare pentru producerea anumitor proteine, fără să modifice ADN-ul acestora.

În cadrul experimentelor, cercetătorii au injectat substanța direct în inimile șoarecilor care suferiseră infarcte induse experimental. După 28 de zile, animalele tratate prezentau mai mult țesut muscular cardiac și o funcție cardiacă mai bună decât cele care nu primiseră tratamentul.

Potrivit Universității Cambridge, cantitatea de sânge pompată la fiecare bătaie a inimii a fost cu aproximativ 10% mai mare în cazul șoarecilor tratați, comparativ cu grupul de control. Efectele benefice au fost observate inclusiv la 12 săptămâni după administrare.

Cât de aproape suntem de un tratament disponibil pentru oameni

În ciuda rezultatelor promițătoare, cercetătorii au identificat și riscuri importante. Proteina Myc este implicată în dezvoltarea anumitor forme de cancer atunci când activitatea sa nu mai este controlată corespunzător.

Într-unul dintre experimente, activarea celor două proteine pe o suprafață extinsă a inimii a provocat îmbolnăvirea severă sau chiar moartea unor animale. Administrarea localizată a tratamentului, în apropierea zonei afectate de infarct, a oferit însă rezultate mai bune.

Nu au fost identificate tumori în perioada de monitorizare a șoarecilor care au beneficiat de tratamentul localizat, dar sunt necesare studii suplimentare pentru evaluarea siguranței pe termen lung. De asemenea, cercetătorii nu au observat o reducere constantă a țesutului cicatricial.

Descoperirea se înscrie într-o direcție tot mai explorată în medicina modernă, care urmărește dezvoltarea unor tratamente capabile să stimuleze repararea țesuturilor deteriorate din interiorul organismului.

Înainte de testarea pe oameni, specialiștii trebuie să stabilească doza optimă, metoda de administrare și riscul apariției unor complicații, precum aritmiile cardiace sau multiplicarea necontrolată a celulelor.

Dacă eficiența și siguranța metodei vor fi confirmate și în cazul oamenilor, medicina cardiovasculară ar putea intra într-o nouă etapă, în care tratarea unui infarct nu va mai presupune doar salvarea țesutului cardiac rămas sănătos, ci și refacerea celui deja distrus.