Nivelul uleiului crește la un motor diesel: regenerări DPF, combustibil în carter sau măsurare greșită
Un nivel de ulei care urcă între două verificări pare, la prima vedere, un paradox. Motorul nu produce lubrifiant, iar completările făcute de șofer sunt singura explicație normală pentru o cantitate mai mare în carter. La un diesel modern, însă, joja poate indica tot mai mult lichid deoarece uleiul este amestecat cu motorină. Fenomenul apare frecvent în legătură cu regenerarea filtrului de particule, dar poate avea și cauze mai serioase, de la un injector care nu etanșează până la o problemă a pompei de înaltă presiune.
Înaintea oricărui diagnostic trebuie exclusă măsurarea greșită. Mașina trebuie așezată pe o suprafață dreaptă, iar nivelul verificat prin procedura indicată de constructor, în aceleași condiții de temperatură și după același timp de așteptare. Unele motoare se citesc corect la rece, altele după câteva minute de la oprire. O diferență mică, observată o singură dată, poate veni din distribuirea uleiului prin motor. O creștere repetată și clară, mai ales peste marcajul maxim, nu trebuie considerată normală.
Cum ajunge motorina în ulei în timpul regenerării DPF
Filtrul de particule reține funinginea și trebuie încălzit periodic pentru a o arde. La multe motoare, calculatorul comandă injecții târzii sau suplimentare pentru a ridica temperatura gazelor de evacuare. O parte din combustibil poate rămâne nearsă, poate spăla pelicula de pe cilindru și poate coborî pe lângă segmenți în carter. Producătorii recunosc că drumurile scurte, ralantiul prelungit și funcționarea la temperatură insuficientă pot favoriza diluarea și creșterea nivelului.
Regenerările întrerupte des sunt un indiciu important. Mașina pornește ciclul în oraș, șoferul ajunge la destinație și oprește motorul, iar procesul este reluat ulterior. Dacă filtrul se încarcă prea repede din cauza unui senzor de presiune diferențială, a unui termostat care ține motorul rece, a unei sonde de temperatură sau a unei probleme de ardere, regenerările devin prea frecvente. În acest caz, schimbarea uleiului rezolvă doar efectul pentru scurt timp.
Motorina poate ajunge în carter și independent de DPF. Un injector care picură după comandă, o etanșare defectă sau, la anumite arhitecturi, o pierdere internă a pompei de înaltă presiune pot alimenta continuu problema. De aceea, diagnosticul trebuie să includă istoricul regenerărilor, încărcarea calculată a filtrului, temperaturile din evacuare, corecțiile injectoarelor și, când este relevant, un test de retur sau de etanșeitate.
Ce verificări separă o alarmă reală de o citire greșită
Prima comparație utilă se face pe parcursul mai multor zile, în condiții identice. Se notează poziția exactă pe jojă, kilometrajul și tipul traseelor. Mirosul pronunțat de motorină și un ulei neobișnuit de fluid susțin suspiciunea, dar nu oferă singure un verdict. O analiză de laborator poate măsura diluarea, vâscozitatea și punctul de inflamabilitate, iar diagnoza electronică arată dacă regenerările sunt anormal de dese.
Nivelul peste maxim nu este doar o problemă de cantitate. Amestecul diluat formează o peliculă mai slabă între cuzineți, arbore, axe cu came și lagărele turbinei. În cazuri extreme, vaporii și uleiul pot fi aspirați prin ventilația carterului, iar motorul diesel poate ajunge să se alimenteze necontrolat. Dacă nivelul a depășit vizibil marcajul maxim, martorul de presiune se aprinde sau apar zgomote mecanice, oprește motorul și cere verificarea lui înainte de a continua deplasarea.
Remedierea corectă înseamnă identificarea cauzei, apoi schimbarea uleiului și a filtrului cu produse conforme specificației exacte. După reparație, unele modele cer resetarea contorului de degradare ori de diluare din calculator. Un drum lung făcut la întâmplare nu repară un injector defect și nici un senzor DPF care raportează greșit. Cea mai bună protecție rămâne urmărirea tendinței nivelului și investigarea rapidă a oricărei creșteri repetate.