Misterul ascuns de 137 de ani în „Noaptea înstelată” a lui Van Gogh. Astronomii cred că au descoperit data exactă care a inspirat capodopera

Descoperirea ar putea schimba modul în care este interpretată una dintre cele mai fascinante opere ale pictorului olandez. Multă vreme, specialiștii s-au întrebat dacă stelele, Luna și formele spectaculoase din pictură provin din observații reale sau reprezintă exclusiv imaginația artistului. Noul studiu, publicat în revista științifică Scientific Reports, oferă argumente în favoarea primei variante, fără să elimine rolul creativității lui Van Gogh.

Cum au reușit astronomii să identifice cerul pictat de Van Gogh

Cercetarea a fost realizată de specialiști de la compania sud-coreeană SLLAB și de la Universitatea Kyung Hee. Aceștia au analizat pozițiile stelelor și ale Lunii, apoi le-au comparat cu simulări astronomice ale cerului vizibil din Saint-Rémy-de-Provence, localitatea franceză în care Van Gogh se afla în 1889.

Elementul decisiv a fost identificarea unui grup de stele din centrul picturii. Studiile anterioare presupuneau că artistul reprezentase o parte a constelației Berbecului. Noua echipă consideră însă că stelele corespund roiului Hyadele, aflat în constelația Taurului.

Pornind de la această interpretare, cercetătorii au reconstituit pozițiile Lunii, planetei Venus și ale roiului stelar. Rezultatele indică o corespondență remarcabilă cu cerul care putea fi observat în dimineața zilei de 22 iulie 1889, în jurul orei 3:00.

Aceasta nu este prima situație în care oamenii de știință descoperă legături surprinzătoare între pictură și natură. În 2024, o altă cercetare arăta că vârtejurile din „Noaptea înstelată” respectă anumite legi ale fizicii, asemănătoare celor care descriu turbulențele din atmosferă.

Echipa a corelat stelele din pictură cu constelațiile vizibile pe cerul lunii iulie/Kim et al., Scientific Reports (2026), Figs. 2, 4 and S1 (CC BY-NC-ND 4.0)

O călătorie în Franța și scrisorile artistului au oferit indicii importante

Pentru a verifica ipoteza, cercetătorii nu s-au limitat la calcule realizate pe calculator. Ei au călătorit în Saint-Rémy și au încercat să reconstituie perspectiva din care Van Gogh ar fi putut observa peisajul.

Au fost analizate schițele artistului, poziția dealurilor și unghiul din care puteau fi văzute corpurile cerești. Echipa a comparat și alte lucrări nocturne ale pictorului pentru a verifica metoda de identificare a stelelor.

Un rol important l-au avut scrisorile trimise de Van Gogh fratelui său, Theo. Aceste documente conțin descrieri ale peisajului, ale condițiilor meteorologice și ale perioadei în care artistul a realizat tabloul.

Cercetătorii au remarcat inclusiv referirile la cântecul cicadelor, asociat cu zilele călduroase de vară. În plus, documentele meteorologice istorice sugerează că cerul ar fi fost suficient de senin pentru observații astronomice în perioada indicată.

Legătura dintre artă și cercetarea științifică a oferit și alte surprize. De exemplu, urmele unei insecte descoperite într-o pictură de Van Gogh au contribuit la investigații privind locul în care fusese realizată lucrarea.

De ce descoperirea nu înseamnă că tabloul a fost pictat pe 22 iulie

Autorii studiului subliniază că identificarea unei configurații astronomice nu demonstrează că pictura a fost realizată efectiv în dimineața respectivă. Data propusă se referă la momentul care ar fi putut inspira reprezentarea cerului.

Van Gogh ar fi putut combina observații făcute în mai multe nopți, modificând dimensiunile stelelor și formele peisajului pentru a obține efectul artistic dorit.

Există și obiecții. Astronomul Donald Olson a atras atenția că unghiul de observație propus de echipă ar putea fi prea îngust pentru a include întregul peisaj reprezentat. Prin urmare, interpretarea astronomică rămâne o ipoteză care poate fi discutată și verificată în continuare.

Tabloul, realizat în perioada în care artistul era internat la Saint-Paul-de-Mausole, este expus astăzi la Muzeul de Artă Modernă din New York. Deși imaginea pare desprinsă dintr-un vis, cercetarea sugerează că la baza ei ar putea sta o observație atentă a naturii.

Interesul pentru matematica ascunsă în această lucrare nu este nou. Relația dintre „Noaptea înstelată” și conceptele matematice a fost explicată inclusiv în materiale educaționale dedicate întâlnirii dintre artă și știință.

Dincolo de stabilirea unei date, adevărata importanță a cercetării constă în posibilitatea de a reconstitui experiența vizuală a unui artist care a trăit în urmă cu mai bine de un secol. Dacă ipoteza se confirmă, cerul imaginat de milioane de privitori ar putea fi, cel puțin parțial, cerul pe care Van Gogh l-a văzut cu propriii ochi.