Lovitură pentru mașinile cu hidrogen: piesa care le poate trimite direct la casare după 15 ani

Mașinile cu hidrogen au fost prezentate ani la rând drept alternativa elegantă la electrice: se alimentează rapid, nu au baterii uriașe, emit doar vapori de apă și promit autonomia familiară a mașinilor clasice. Doar că realitatea tehnică începe să arate mult mai complicat, iar o descoperire făcută recent de jurnaliștii germani pune sub semnul întrebării viabilitatea acestor vehicule pe termen lung.

Problema nu ține de motor, de autonomie sau de lipsa stațiilor de alimentare, deși și acestea rămân obstacole serioase în multe țări, scrie Piataauto.md. Marea surpriză vine de la rezervoarele de hidrogen, care, în cazul multor modele, trebuie înlocuite complet după 15 ani. Iar costul operațiunii poate ajunge la un nivel aproape absurd: aproximativ 30.000 de euro pentru rezervoare, plus circa 4.000 de euro manopera.

De ce rezervoarele de hidrogen au termen de expirare

Rezervoarele folosite pe mașinile cu hidrogen nu sunt recipiente obișnuite. Ele trebuie să suporte presiuni uriașe, de aproximativ 700 bari, motiv pentru care sunt construite din materiale speciale, inclusiv CFRP, adică plastic ranforsat cu fibră de carbon. Acest material este ales pentru că oferă rezistență mare la presiune și greutate redusă, evitând soluția unor rezervoare grele din oțel.

Paradoxul este că tocmai acest material vine cu o limită importantă. În timp, el poate pierde o parte din capacitatea de etanșare, iar moleculele foarte mici de hidrogen pot începe să treacă prin pereții rezervorului. Din motive de siguranță, reglementările au stabilit o durată de viață garantată de 15 ani, chiar dacă, teoretic, materialul ar putea rezista mai mult în anumite condiții.

Vezi și:

Locul de muncă unde ai şase luni libere pe an și ești plătit și când stai acasă. Nu ai nevoie de facultate, meseria atrage tot mai mulți tineri

Asta înseamnă că, la împlinirea termenului, înlocuirea nu este doar o recomandare, ci devine practic o obligație. Starea mașinii, numărul de kilometri parcurși sau felul în care a fost întreținută nu mai contează. Dacă rezervoarele au ajuns la limita certificată, ele trebuie schimbate.

Situația devine cu atât mai dură cu cât mașinile cu hidrogen au, de regulă, două sau trei rezervoare. Toyota Mirai, de exemplu, are două rezervoare în prima generație și trei în generația mai nouă. Costul total pentru înlocuirea acestora poate ajunge la aproximativ 34.000 de euro, adică mai mult decât valoarea multor mașini cu hidrogen vechi de 15 ani.

Toyota, Hyundai, Mercedes și Honda, prinse în aceeași problemă

Toyota a confirmat, potrivit informațiilor obținute de presa germană, că rezervoarele modelului Mirai trebuie înlocuite la 15 ani. Pentru generația cu trei rezervoare, operațiunea ar necesita aproximativ trei zile complete de muncă în service, cu o manoperă estimată la 4.000 de euro, peste costul deja uriaș al componentelor.

Hyundai are o situație ușor diferită pentru modelele mai vechi iX35 Fuel Cell și Nexo de primă generație, care intră sub reglementări ce permit o durată de viață de 20 de ani pentru rezervoare. Totuși, noua generație Nexo revine la termenul de 15 ani, iar costurile de înlocuire sunt similare cu cele întâlnite la Toyota.

Mercedes a avut GLC F-Cell, însă problema a fost evitată într-un mod radical: exemplarele au fost oferite doar în leasing, apoi retrase și dezmembrate de producător. În cazul Honda Clarity Fuel Cell, situația poate fi și mai complicată pentru mașinile importate în țări unde modelul nu a fost vândut oficial. În aceste cazuri, înlocuirea rezervoarelor ar putea să nu fie disponibilă, ceea ce transformă mașina într-un vehicul bun de casat la expirarea termenului.

BMW susține că viitorul său iX5 Hydrogen nu va avea aceeași problemă, datorită unor rezervoare realizate dintr-un material diferit și certificate pentru 25 de ani. Este o veste importantă, dar nu rezolvă problema modelelor deja existente pe piață.

Costurile care pot distruge promisiunea ecologică

O mașină gândită ca soluție ecologică devine greu de justificat dacă, după 15 ani, ajunge la casare din cauza unor componente prea scumpe pentru a fi înlocuite. În cazul electricelor, bateria a fost mereu piesa invocată ca mare risc financiar. Totuși, înlocuirea rezervoarelor de hidrogen poate costa cât două sau chiar trei baterii pentru mașini electrice, ceea ce schimbă complet comparația.

Mai există și problema pilei de combustie, sistemul care transformă hidrogenul în electricitate. Și această componentă are o durată de viață limitată, estimată în unele cazuri la 5.000-8.000 de ore de funcționare. În funcție de viteza medie și de modul de utilizare, asta poate însemna câteva sute de mii de kilometri, dar există deja cazuri în care sistemul a cedat mult mai devreme.

Un exemplu mediatizat în Germania este cel al unui proprietar de Hyundai iX35 Fuel Cell, care a primit o estimare de peste 100.000 de euro pentru înlocuirea instalației cu pile de combustie. Mașina avea sub 100.000 de kilometri, iar costul reparației depășea orice logică economică.

Toate aceste detalii lovesc puternic în imaginea mașinii cu hidrogen ca soluție practică pentru viitor. Pe hârtie, tehnologia rămâne fascinantă. În realitate, infrastructura slabă, costurile uriașe și durata limitată de viață a componentelor esențiale fac ca aceste vehicule să pară tot mai mult un experiment scump decât o alternativă de masă.

REVIEW Fjord – Cum să mănânci lent ciorbă românească, dar în norvegiană. Conservatorismul sau progresismul? Cine câștigă lupta în filmul lui Cristian Mungiu