Japonia a pornit centrala care face curent din apă dulce și apă sărată, iar energia curge non-stop

Japonia a bifat un moment important în cursa pentru energie curată, după ce a pus în funcțiune, la Fukuoka, prima centrală osmotică din Asia. Vorbim despre o tehnologie care produce electricitate din simpla întâlnire dintre apa dulce și apa sărată, fără ardere, fără emisii de dioxid de carbon și fără dependență de soare sau vânt.

Instalația este doar a doua de acest tip din lume, după o unitate deschisă anterior în Danemarca, însă proiectul japonez este mai mare și arată că această sursă încă puțin folosită începe să iasă din zona experimentelor. Centrala de la Fukuoka a intrat în operare lângă o facilitate de desalinizare, iar estimările indică o producție anuală de aproximativ 880.000 kWh, suficientă pentru a susține parțial funcționarea instalației din apropiere și echivalentă cu alimentarea a circa 220 de locuințe.

Cum transformă osmoza diferența de salinitate în electricitate

La bază, principiul este surprinzător de simplu. Apa dulce este separată de apa sărată printr-o membrană specială, semipermeabilă. În mod natural, apa tinde să treacă spre zona cu salinitate mai mare. Într-o centrală osmotică, această mișcare nu este lăsată să se piardă, ci este folosită pentru a crea presiune. Presiunea pune în mișcare o turbină, iar turbina alimentează un generator care produce electricitate.

Marele avantaj al acestui tip de energie este continuitatea. Spre deosebire de panourile solare, care depind de lumină, sau de turbinele eoliene, care au nevoie de vânt, o centrală osmotică poate funcționa permanent, atât ziua, cât și noaptea. Atât timp cât există un contact controlat între apă dulce și apă sărată, procesul poate continua. De aceea, specialiștii văd în această tehnologie o sursă regenerabilă stabilă, capabilă să ofere un flux constant de energie.

Vezi și:

Unde să nu schimbi leva în Bulgaria. Greșeala care îi costă bani pe turiști

La Fukuoka, avantajul suplimentar vine din folosirea saramurii concentrate rămase după desalinizare. Cu alte cuvinte, japonezii folosesc un reziduu al procesului de obținere a apei potabile pentru a crește diferența de salinitate și, implicit, potențialul energetic al sistemului. Această alegere face proiectul și mai interesant, pentru că valorifică un produs secundar care altfel ar fi avut o utilitate limitată.

De ce această tehnologie promite mult, dar încă nu a explodat

Deși ideea pare elegantă, osmoza energetică nu a avut până acum o ascensiune spectaculoasă. Problema nu este lipsa de interes, ci eficiența. O parte din energie se pierde atunci când apa este pompată în instalație, iar o altă parte dispare din cauza frecării din membrane. Cu alte cuvinte, nu este suficient să obții presiune; trebuie să te asiguri că sistemul consumă mai puțin decât produce.

Din acest motiv, tehnologia a rămas ani buni în umbra energiei solare, eoliene și hidro. Chiar dacă principiul a fost demonstrat în proiecte-pilot încă din urmă cu mai bine de un deceniu, costurile ridicate și randamentul limitat au făcut ca multe inițiative să rămână la scară redusă. Totuși, cercetătorii nu au abandonat direcția, iar proiecte experimentale au apărut în mai multe țări, semn că interesul pentru această resursă nu a dispărut.

Semnalul dat acum de Japonia este important. Dacă aceste costuri scad, iar membranele devin mai performante, osmoza ar putea deveni o piesă utilă în mixul energetic global. Marele ei atu rămâne constanța: râurile continuă să se verse în mare indiferent de oră sau anotimp, iar locurile în care apa dulce întâlnește apa sărată există în multe regiuni ale lumii.

Pentru moment, centrala din Fukuoka nu schimbă singură jocul energetic mondial. Dar arată limpede că există și alte variante pentru electricitate curată, în afara rețetelor deja cunoscute. Iar într-o lume care caută surse stabile, predictibile și nepoluante, simpla amestecare a apei dulci cu cea sărată ar putea deveni, în timp, mai mult decât o curiozitate inginerească. Ar putea fi începutul unei noi generații de centrale verzi.