James Webb a surprins o explozie stelară de acum 12,5 miliarde de ani. Supernova gigantică strălucește aproape cât întreaga Cale Lactee

Potrivit Live Science, supernova, denumită AT 2026abck, ar fi explodat la numai 1,15 miliarde de ani după Big Bang, când Universul avea mai puțin de o zecime din vârsta sa actuală. Descoperirea este cu atât mai spectaculoasă cu cât astronomii cred că au surprins explozia la doar câteva zile după declanșare, o performanță extrem de rară pentru un obiect aflat la o distanță atât de mare.

O explozie de opt miliarde de ori mai strălucitoare decât Soarele

Supernova AT 2026abck a fost identificată în cadrul programului NEXUS Treasury, prin care telescopul spațial James Webb observă periodic anumite regiuni ale cerului pentru a descoperi obiecte cosmice extrem de îndepărtate și fenomene tranzitorii.

Cercetătorii estimează că, la intensitatea maximă, explozia a atins o luminozitate de aproximativ opt miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, apropiindu-se de strălucirea întregii galaxii Calea Lactee.

Xiaohui Fan, profesor de astronomie la Universitatea din Arizona și unul dintre autorii studiului, a explicat că energia radiată de supernovă pe parcursul exploziei este comparabilă cu cea pe care Soarele nostru o va emite în aproximativ două miliarde de ani.

Temperatura materialului incandescent aruncat în spațiu a fost estimată la peste 16.000 de grade Celsius. Învelișul de materie expulzată s-a extins până la o rază de aproximativ 46 de unități astronomice, adică de 46 de ori distanța medie dintre Pământ și Soare.

Pentru comparație, această dimensiune este apropiată de distanța maximă la care Pluto se află față de Soare în timpul orbitei sale.

Explozia a avut loc într-o galaxie denumită ID101411, care conține o masă stelară estimată la aproximativ 6,3 miliarde de mase solare. Potrivit cercetătorilor, galaxia formează stele de peste zece ori mai rapid decât Calea Lactee.

Un alt aspect important este compoziția sa chimică. Galaxia conține proporțional mai puține elemente grele decât galaxiile mature din Universul actual, deoarece, în acea perioadă timpurie, nu trecuse suficient timp pentru ca generațiile succesive de stele să producă și să răspândească asemenea elemente.

Observarea acestor obiecte completează descoperirile recente ale telescopului, care a permis realizarea unei hărți extrem de detaliate a structurilor din Univers.

Astronomii au surprins explozia la numai câteva zile după declanșare

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale descoperirii este momentul în care telescopul James Webb a detectat supernova.

Astronomii estimează că au observat explozia așa cum arăta la numai patru până la zece zile după declanșarea sa. În cazul supernovelor relativ apropiate, asemenea observații timpurii sunt posibile, dar identificarea unei explozii atât de tinere la peste 12 miliarde de ani în trecut este extrem de dificilă.

Mingyang Zhuang, astrofizician la Universitatea Illinois Urbana-Champaign și autor principal al studiului, a explicat că descoperirea a necesitat o combinație rară de circumstanțe favorabile.

Telescopul trebuia să observe în mod repetat exact aceeași regiune minusculă a cerului, iar explozia trebuia să se producă în intervalul potrivit dintre observații.

James Webb fotografiase anterior galaxia gazdă, inclusiv pe 28 mai 2026, când supernova nu era încă vizibilă. Explozia a fost identificată ulterior, în observațiile realizate pe 7 august.

Telescopul spațial James Webb ar fi descoperit una dintre cele mai îndepărtate supernove observate vreodată. Noile observații arată cum arăta explozia la doar câteva zile după producerea ei. Credit foto: Zhuang et al., arXiv, 2026 (imagine inserată), ESA/Webb, NASA și CSA, G. Östlin, P. G. Perez-Gonzalez, J. Melinder, colaborarea JADES, colaborarea MIDIS, M. Zamani (fundal).

Un detaliu remarcabil este că astronomii au detectat obiectul fără ajutorul efectului de lentilă gravitațională.

Acest fenomen, prevăzut de teoria relativității generale a lui Albert Einstein, apare atunci când gravitația unui obiect masiv, precum un roi de galaxii, curbează și amplifică lumina provenită de la obiecte mai îndepărtate.

Multe supernove aflate la distanțe cosmologice extreme au fost identificate tocmai datorită acestui efect de lupă naturală.

În cazul AT 2026abck, explozia a putut fi observată fără o asemenea amplificare. Fenomenul lentilelor gravitaționale a fost explicat și în contextul unei alte descoperiri spectaculoase, în care telescopul James Webb a confirmat efectele prezise de Einstein într-o singură imagine.

Explozia pare să se desfășoare de șase ori mai lent din cauza expansiunii Universului

Supernova oferă și o demonstrație spectaculoasă a modului în care expansiunea Universului influențează observațiile astronomice.

Între imaginile realizate pe 28 mai și cele din 7 august au trecut aproximativ 71 de zile măsurate pe Pământ. Însă, în sistemul de referință al galaxiei îndepărtate, intervalul corespunzător a fost de numai aproximativ 12 zile.

Diferența apare din cauza dilatării cosmologice a timpului, un efect asociat expansiunii Universului. Pe măsură ce spațiul se extinde, lungimile de undă ale luminii sunt întinse, iar intervalele de timp dintre evenimentele observate sunt și ele mărite.

În cazul supernovei AT 2026abck, efectul este de aproximativ șase ori. Astfel, un proces care durează o săptămână în galaxia îndepărtată poate părea că se desfășoară pe parcursul a șase săptămâni pentru observatorii de pe Pământ.

Această caracteristică le permite astronomilor să urmărească evoluția exploziei într-un ritm aparent mai lent, deși semnalul luminos este foarte slab și dificil de studiat. În același timp, descoperirea oferă informații despre perioada în care primele generații de stele masive produceau elemente chimice și influențau evoluția galaxiilor tinere.

Astronomii încearcă să înțeleagă mai bine aceste procese inclusiv prin simulări ale formării timpurii a Căii Lactee și ale primelor generații de stele.

Supernova ar putea aparține unei categorii extrem de rare de explozii stelare

Deocamdată, cercetătorii nu au stabilit cu certitudine ce tip de supernovă au descoperit. O posibilitate este ca AT 2026abck să reprezinte o supernovă obișnuită produsă prin colapsul nucleului unei stele masive. Aceste explozii apar atunci când stelele își epuizează combustibilul nuclear, iar nucleul nu mai poate rezista propriei gravitații.

Totuși, luminozitatea extraordinară a obiectului sugerează o altă ipoteză: ar putea fi vorba despre o supernovă superluminoasă, o categorie rară de explozii care pot elibera de zeci sau chiar sute de ori mai multă energie decât supernovele convenționale. Pentru a verifica această posibilitate, echipa va trebui să urmărească evoluția temperaturii și a luminozității obiectului.

Dacă supernova continuă să se încălzească sau, dimpotrivă, începe să se răcească, aceste schimbări ar putea oferi indicii despre mecanismul care alimentează explozia și despre mediul cosmic în care s-a produs. Rezultatele preliminare au fost prezentate într-un studiu publicat pe platforma arXiv la 29 septembrie 2026. Lucrarea nu a trecut încă prin procesul de evaluare independentă specific revistelor științifice.

Chiar și cu această rezervă, descoperirea reprezintă un pas important în explorarea Universului timpuriu. James Webb nu permite doar identificarea unor galaxii care au existat la scurt timp după Big Bang, ci și observarea unor evenimente cosmice de scurtă durată, precum moartea violentă a stelelor masive.

Dacă natura obiectului va fi confirmată, AT 2026abck ar putea deveni una dintre cele mai valoroase surse de informații despre modul în care primele generații de stele au evoluat și au contribuit la transformarea Universului.