INTERVIU Un elev din București a creat o platformă gratuită care îi învață pe adolescenți să se ferească de pericolele internetului. Nicholas Cârstoiu, despre fraude online, inteligență artificială și capcanele rețelelor sociale

Nicholas Cârstoiu, elev la Liceul Româno-Finlandez din București, a creat, alături de colegii săi Ana Marinescu, Sarah Istodorescu și Eva Obretin, sub coordonarea profesoarei Gabriela-Amalia Grigore, TRUST // NO TRUST, o platformă gratuită de securitate cibernetică destinată adolescenților cu vârste între 14 și 18 ani.

Spre deosebire de cursurile tradiționale, TRUST // NO TRUST propune o abordare interactivă, bazată pe simularea unor situații reale. Utilizatorii învață să identifice tentativele de phishing, fraudele online, apelurile cu voci clonate, manipularea prin inteligență artificială, groomingul și metoda loverboy. Platforma include șase module, este disponibilă în română, engleză și franceză și poate fi accesată fără crearea unui cont sau furnizarea datelor personale. Mai mult, prin conceptul de „Gardieni Digitali”, adolescenții sunt încurajați să transmită mai departe informațiile învățate, în școli, familii și comunități.

TRUST // NO TRUST

Proiectul participă la concursul Lider European 2026, organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România și Ministerul Educației și Cercetării, iar echipa își propune să testeze platforma în școli, cu perspectiva extinderii sale la nivel național și, ulterior, european.

Am discutat cu Nicholas Cârstoiu, într-un interviu pentru Playtech.ro, despre cum a luat naștere proiectul, despre pericolele pe care adolescenții le întâlnesc zilnic pe internet, despre rolul inteligenței artificiale în fraudele digitale, dar și despre dificultățile cu care se confruntă tinerii din România atunci când încearcă să transforme o idee într-un proiect cu impact real. Nicholas ne-a povestit și cum vede viitorul educației digitale, ce ar schimba în sistemul de învățământ românesc și de ce, uneori, cea mai mare provocare nu este să construiești ceva valoros, ci să găsești adulți dispuși să te asculte.

INTERVIU Nicholas Cârstoiu, fondator TRUST // NO TRUST

Nicholas Cârstoiu/arhiva personală

Ozana Mazilu (Playtech): Nicholas, ești încă licean, dar ai reușit, alături de colegii tăi, să construiești o platformă de securitate cibernetică dedicată adolescenților. Cum a apărut ideea TRUST // NO TRUST și care a fost momentul în care ai realizat că problemele de siguranță online ale generației tale sunt suficient de serioase încât să merite un proiect de asemenea amploare?

Nicholas: Tata lucrează de mulți ani în securitatea informației, așa că am crescut auzind la masă despre parole, atacuri și cât de ușor e păcălit un om. Anul ăsta am făcut The Fake News Factory, o platformă despre știrile false, care a câștigat Mème la vérité 2026 (Freedom House România) și o bursă în Grant My Passion 2026. Atunci mi-am dat seama că știrile false sunt doar o bucată. Colegii mei pățesc lucruri mult mai urâte: conturi sparte, abuzuri, păcăleli online, șantaj. TRUST // NO TRUST e continuarea firească, doar că mult mai mare.

Ozana Mazilu (Playtech): Generația ta a crescut cu internetul, rețelele sociale și, mai nou, inteligența artificială. Crezi că adolescenții sunt cu adevărat mai pricepuți la tehnologie decât părinții lor sau există o diferență uriașă între a ști să folosești internetul și a ști să te protejezi de pericolele lui?

Nicholas: La folosit aplicațiile, clar da. Instalăm, configurăm și găsim orice într-un minut. Dar să știi unde dai click nu înseamnă să știi când ești păcălit. Escrocii nu atacă telefonul, atacă omul: graba, frica, dorința de a fi plăcut. Și aici noi, tinerii, suntem uneori chiar mai expuși, pentru că avem încredere în tot ce vine de la un „prieten” și credem că nouă nu ni se poate întâmpla, sau credem că dacă dăm 3 like-uri câștigăm sigur un telefon mobil de ultimă generație.

Ozana Mazilu (Playtech): Platforma voastră nu se bazează pe lecții clasice, ci pe simulări ale unor situații periculoase. Ne poți povesti despre un scenariu din TRUST // NO TRUST care ar putea păcăli chiar și un adolescent convins că nu ar cădea niciodată într-o capcană online?

Nicholas: În modulul SURVIVE trăiești o săptămână online și, zi de zi, presiunea crește. Vineri primești un mesaj vocal de la „mama”: a avut un mic accident, i s-a stricat telefonul și are nevoie urgent de un card cadou (ne-am inspirat aici din metoda „accidentul”). Și nu-l suna, că nu poate vorbi. Vocea sună real, e grabă, e frică, și mulți cad exact aici. Inclusiv cei care zic că lor nu li se poate întâmpla. După fiecare alegere vezi ce tactică s-a folosit și ce semnale puteai să observi.

Ozana Mazilu (Playtech): Deepfake-urile și vocile clonate cu ajutorul inteligenței artificiale au făcut ca inclusiv ceea ce vedem și auzim să poată fi falsificat. Cum mai poate un adolescent să facă diferența dintre realitate și manipulare, mai ales când un mesaj audio sau un videoclip pare să vină de la cineva cunoscut?

Nicholas: Nu mai poți avea încredere doar în ochi și urechi. Azi ajung câteva secunde dintr-un clip de pe TikTok ca să-ți cloneze cineva vocea. Regula mea e simplă: dacă cineva îți cere bani sau un cod pe grabă, sau orice presiune de orice fel, închizi și suni tu înapoi, la numărul pe care îl știi. Și vă stabiliți în familie un cuvânt-cod, față în față, nu pe chat. În modulul HELP am făcut chiar un generator de mesaj pe care îl poți trimite părinților și bunicilor ca să-i avertizezi.

Ozana Mazilu (Playtech): Printre subiectele abordate de platformă se numără groomingul și metoda loverboy, două forme de manipulare care pot avea consecințe dramatice. De ce ai considerat important să incluzi și aceste pericole și cât de conștienți crezi că sunt adolescenții de faptul că o conversație aparent nevinovată poate ascunde intenții periculoase?

Nicholas: Pentru că nu încep urât. Încep cu atenție, complimente, cadouri, „doar eu te înțeleg”. Apoi vine „nu le spune alor tăi” și mutatul conversației pe o aplicație privată. Până realizezi, ești deja izolat de prieteni și de familie. În modulul TRAP trebuie să găsești exact mesajul în care o prietenie normală devine manipulare, și e mult mai greu decât pare. Am vrut ca tinerii să recunoască semnalele de la început, nu când e prea târziu. Loverboy mi se pare cea mai cruntă metodă de distrugere (dacă vreți) a unei persoane și a viitorului acesteia. Știu din estimări că aproape patru din cinci persoane prinse în capcana exploatării comerciale forțate sunt fete sau femei. Cred că trebuie să educăm și să luptăm ca asta să nu se mai întâmple.

Ozana Mazilu (Playtech): Mulți adolescenți își împărtășesc online fotografiile, locația, relațiile și chiar problemele personale, uneori fără să se gândească la consecințe. Care crezi că este cea mai mare greșeală pe care o fac tinerii pe internet și pe care adulții, paradoxal, nici măcar nu o observă?

Nicholas: Trimitem prea repede și că ne mai și entuziasmăm când facem asta: o poză, o locație, un cod de pe SMS. Nu ne gândim că tot ce ajunge online poate fi salvat, copiat și folosit împotriva noastră. Iar când ceva merge prost, nu spunem nimănui, de rușine sau de frică să nu ne ia telefonul. Adulții nu văd asta pentru că noi nu le povestim sau poate pentru că pur și simplu nu sunt educați să facă asta, și asta e cea mai periculoasă parte.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai construit TRUST // NO TRUST împreună cu Ana Marinescu, Nil Gonencer și Eva Obretin, sub coordonarea profesoarei Gabriela-Amalia Grigore. Cum v-ați împărțit responsabilitățile, ce abilități a adus fiecare în echipă și care a fost cea mai dificilă problemă pe care a trebuit să o rezolvați împreună?

Nicholas: Eu am avut ideea și am construit platforma. Ana validează conceptul, testează tot și se ocupă de experiența utilizatorului, adică să fie ușor de folosit pentru oricine. Sarah Istodorescu se ocupă de comunicare și de rețelele sociale. Eva, de design și de traducerea în franceză. Doamna profesoară Gabriela-Amalia Grigore ne coordonează și ne ține cu picioarele pe pământ. Cel mai greu este să vorbim despre subiecte grele, ca loverboy sau șantajul cu poze, fără să speriem și fără să fie prea mult pentru cineva de 14-18 ani. Și să negociem pe chestii de design și coloristică în pagină, sau cine/ce face.

Ozana Mazilu (Playtech): Din exterior, pare impresionant că patru liceeni au realizat o platformă disponibilă în trei limbi, fără conturi și fără colectarea datelor personale. Cât timp a durat dezvoltarea, ce tehnologii ați folosit și cât de mult ați învățat singuri, dincolo de ceea ce vi se predă la școală?

Nicholas: Ideile le adun de mult, din proiectele mele de până acum, dar platforma în sine am construit-o până în această fază în câteva luni foarte intense, cu multe nopți lungi și weekenduri în fața ecranului. E făcută în HTML, CSS și JavaScript plus câteva scripturi în Python care generează paginile în cele trei limbi, fără server și fără conturi, ca să nu existe nicio dată/informație personală de furat. Nu avem nici măcar cookies, suntem simpli… Funcționează pe orice telefon, în trei limbi. Am învățat de peste tot: și la școală, și de pe Google, și de pe YouTube, și mai ales din nevoie, pentru că nevoia te învață cel mai repede. Sincer, azi marea problemă în IT nu mai e cum să faci ceva, că găsești aproape orice explicat online. Problema e să știi exact ce vrei să faci și de ce. Acolo se vede calitatea și acolo e diferența.

Ozana Mazilu (Playtech): Inteligența artificială poate fi folosită atât pentru a crea fraude sofisticate, cât și pentru a le combate. Ați folosit instrumente AI în dezvoltarea platformei? Și, din experiența ta, crezi că AI va deveni cel mai puternic aliat al securității cibernetice sau cea mai mare amenințare la adresa ei?

Nicholas: Da, și nu am de ce să ascund asta. AI-ul m-a ajutat enorm la cod și la traduceri, ca un coleg foarte rapid care nu obosește și cere câte un burger la fiecare modul validat. Ideea, structura, scenariile pe care le alegem și verificarea fiecărui număr de telefon și a fiecărei surse au fost treaba noastră. Cred că AI va fi și cea mai mare amenințare, și cel mai bun aliat. Același instrument care îți clonează vocea mamei te poate învăța să recunoști clona. Depinde cine îl folosește primul și cât de bine. Cred în același timp că Inteligența Artificială nu va funcționa niciodată corect fără Inteligența Umană.

Ozana Mazilu (Playtech): Statisticile privind hărțuirea și abuzurile online în rândul copiilor din România sunt îngrijorătoare. Din discuțiile cu prietenii și colegii tăi, cât de des întâlnești situații de cyberbullying, șantaj sau tentative de fraudă? Există o tendință de a ascunde asemenea experiențe de părinți și profesori, din rușine sau de teamă?

Nicholas: Da. Există zi de zi, minut de minut, secundă de secundă. Unii s-au „cicatrizat” și merg mai departe, alții se fac că nu-i atinge, dar suferă în interior și nu spun nimănui. Și cyberbullying-ul nu înseamnă doar jigniri. Înseamnă și să fii scos intenționat dintr-un grup, să fii ignorat de toată clasa pe chat, să apară zvonuri despre tine într-un grup sau pe o rețea socială. Pe platforme încă nu există un control real al limbajului și nici opțiuni simple și logice ca să semnalezi o agresiune. Cifrele o arată: într-un sondaj Salvați Copiii cu peste 4.400 de elevi, aproape 1 din 2 spun că au fost victime ale bullying-ului, iar peste 4 din 5 au fost martori. Organizația Mondială a Sănătății a constatat în 2024 că 1 din 6 copii de vârstă școlară trece prin cyberbullying. Iar asta se leagă direct de anxietate și depresie. Deci nu e „o fază de adolescent”, e o problemă reală.

Ozana Mazilu (Playtech): Unul dintre cele mai interesante elemente ale proiectului este conceptul de „Gardieni Digitali”, prin care adolescenții devin, la rândul lor, educatori. Cum funcționează concret această idee și crezi că un adolescent ar asculta mai degrabă sfaturile unui coleg de generație decât avertismentele unui profesor sau ale unui părinte?

Nicholas: După ce termini modulele, intri în GUARDIAN: faci un test cu 24 de situații, primești un radar cu ce știi și ce nu, plus o insignă. Apoi alegi o misiune: o oră de dirigenție pentru clasa ta, o seară cu părinții și bunicii despre vocile clonate, o săptămână de campanie în școală sau o sesiune cu o bibliotecă ori o școală mai mică. Și da, cred că un coleg e ascultat mai ușor decât un profesor. Nu ți se pare că îți ține o predică, ți se pare că te ajută un prieten. Când îți zice un profesor „ai grijă pe internet”, dai din cap și scrollezi mai departe. Când îți zice colegul de bancă „frate, am căzut și eu în asta”, te oprești și asculți.

Ozana Mazilu (Playtech): TRUST // NO TRUST participă la concursul Lider European 2026, iar următorul vostru obiectiv este testarea platformei în școli. Cum v-ați dori să arate acest proiect peste un an? Vă imaginați că ar putea deveni un instrument educațional folosit în toate liceele din România sau chiar în alte țări europene?

Nicholas: Mi-aș dori să fie folosită în cât mai multe licee, măcar la dirigenție, unde se potrivește perfect. Pentru că e deja în română, engleză și franceză, mă gândesc și la alte țări din Europa, problemele sunt aceleași peste tot. Dar întâi vreau pilotul într-o școală, cu un test anonim înainte, imediat după și la câteva săptămâni, ca să vedem cinstit dacă elevii chiar învață ceva. Abia apoi are sens să creștem și să vedem cât vom avea de investit.

Ozana Mazilu (Playtech): Sistemul de învățământ vorbește tot mai mult despre digitalizare, însă educația pentru siguranța online rămâne adesea în plan secund. Dacă ai avea ocazia să stai față în față cu ministrul Educației și să schimbi un singur lucru în programa școlară, ce ai introduce pentru ca adolescenții să fie mai bine pregătiți pentru lumea digitală?

Nicholas: Primul lucru pe care l-aș cere ar fi șansa să prezint gratuit, în școli și licee, programul meu de siguranță online pentru adolescenți, Smart Online = Safe Offline. Apoi i-aș spune ceva mai direct: la orele de sport și la siguranța online nu ar trebui să se renunțe niciodată. Una îți ține corpul sănătos, cealaltă te ține pe tine în siguranță. În schimb, suntem inundați de unele materii care nu ne mai folosesc la nimic, păstrate din ambiție și pentru că mulți profesori nu vor să se specializeze în ceva mai potrivit cu lumea în care trăim. Așa cum facem exerciții de evacuare la incendiu, ar trebui să facem și exerciții pentru un mesaj de phishing sau pentru un apel cu voce clonată. Și, sincer, i-aș cere să mă lase pe mine și pe un grup de adolescenți să scriem programa școlară pentru secolul și anii în care trăim. Noi știm cel mai bine ce ne lipsește.

Ozana Mazilu (Playtech): În mesajul prin care ai prezentat proiectul ai subliniat un lucru neobișnuit: „Nu vă cerem bani. Vă cerem să știți de noi”. De ce ai ales această abordare? Cât de greu este pentru niște liceeni din România să facă un proiect valoros cunoscut și să fie luați în serios de adulți, instituții sau companii?

Nicholas: Pentru că acum banii nu sunt problema. Problema sunt ușile. Am mai trecut prin asta cu primul meu program, Smart Online = Safe Offline. L-am oferit gratuit școlilor și liceelor, și de cele mai multe ori am ajuns doar până în fața ușii. Răspunsul era „nu acum” sau nu era niciun răspuns, și nici azi nu înțeleg de ce. Acum TRUST // NO TRUST e aproape gata, gratuit, și sincer mă tem că o să aibă aceeași traiectorie. Sigur, dacă platforma își dovedește valoarea și vrem să o ducem la nivel național, o să avem nevoie și de susținere financiară, pentru servere, echipamente și o dezvoltare mult mai mare. Dar asta e pasul doi. Pasul unu e să ne lase cineva să intrăm. Pentru că o ușă deschisă azi costă mult mai puțin decât un copil pe care nu l-am protejat mâine.

Ozana Mazilu (Playtech): Dincolo de TRUST // NO TRUST, sunt curioasă cine este Nicholas Cârstoiu atunci când nu lucrează la proiecte tehnologice. Ce pasiuni ai, ce îți dorești să studiezi după liceu și unde te vezi peste zece ani? Te tentează o carieră în securitate cibernetică, antreprenoriatul sau poate construirea unei tehnologii care să schimbe lumea?

Nicholas: Joc baschet de performanță din copilărie, acum la CSU ASE București, la U18, și sunt și antrenor secund la copii din Liceul Româno-Finlandez, acolo unde și învăț. Sunt membru în Boardul Copiilor din România susținut de UNICEF și în Consiliul Consultativ al Copiilor de la Primăria Municipiului București, și Local Ambassador pentru România la United Citizens of Europe. Anul acesta am luat Premiul I „Tânăr lider în voluntariat” la Gala Voluntarului Social România și am fost nominalizat la Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize. Am mai făcut Smart Online = Safe Offline, un curs de securitate cibernetică pentru adolescenți, și HANDIFY, cu care am ajuns în finala națională Junior Achievement Gen-E. Scriu articole de opinie pe site-ul meu și pentru alte platforme din afară, pentru că îmi place să am o părere și să nu tac când ceva nu e în regulă. După liceu vreau să studiez management, mai ales în sport, iar securitatea cibernetică rămâne a doua mea pasiune. Vreau să las o amprentă, asta e clar. Pot fi ușor găsit pe internet, trebuie doar să mă cauți. Dar cel mai fericit sunt atunci când nu mă găsește nimeni: pe o plajă, uitându-mă la valuri și gândindu-mă ce val aș putea să fac eu.