INTERVIU EXCLUSIV | Cristian Presură, despre inteligența artificială între utilitate, frici și viitor: „Trebuie să creștem standardele morale”

Inteligența artificială a ajuns într-un punct în care nu mai este doar o tehnologie despre care se vorbea în laboratoare, în companii sau chiar în filme SF. Concret, a devenit parte din viața de zi cu zi, începând de la felul în care căutăm informațiile și lucrăm în anumite domenii, până la modul în care sunt create imagini, texte și videoclipuri, îar asta doar atunci când vorbim de omul de rând.

În același timp, AI-ul a devenit inclusiv un instrument de manipulare, iar aici începe, carevasăzică, una dintre cele mai complicate discuții despre tehnologia care schimbă deja societatea atât în bine, dar cel puțin parțial și în rău, spun unii și alții.

Aici intervine Cristian Presură, fizician și cercetător, care însă privește fenomenul dintr-o perspectivă diferită de discursurile apocaliptice care prezintă inteligența artificială drept o viitoare forță capabilă să distrugă omenirea așa cum o știm.

Într-o discuție care a pornit de la o postare pe Facebook a domniei sale despre afirmațiile lui Călin Georgescu privind „antihristul digital”, Cristian Presură a explicat pentru Playtech unde se termină realitatea științifică și unde poate începe speculația.

Conform spuselor sale, modelele de inteligență artificială pe care le avem astăzi nu au conștiință, opinii sau dorințe proprii, ci sunt mai degrabă instrumente extrem de puternice pentru procesarea și organizarea unor cantități uriașe de informații.

Asta nu înseamnă însă că nu avem motive de îngrijorare, ba din contră. Pericolul cel mai apropiat nu este neapărat o inteligență artificială care decide să se întoarcă împotriva oamenilor, ci întocmai oamenii care folosesc această tehnologie pentru a-i manipula pe alții. Imaginile false, videoclipurile fabricate, propaganda și mesajele generate automat pot amplifica deja idei politice și pot crea realități paralele pentru milioane de oameni cărora informația reală nu le-a ajuns la urechi.

Vezi și:

De la arme biologice la colaps social: cinci scenarii în care AI-ul ar putea schimba radical viitorul oamenilor așa cum îl știm

Google aduce Gemini pe Windows cu funcții pe care Microsoft încă nu le-a pus la un loc în Copilot

Te invit să citești interviul exclusiv pe care Cristian Presură l-a acordat Playtech în rândurile de mai jos.

Cristian Presură: „În loc să citim 10.000 de cărți, putem să punem o întrebare și ne vine răspunsul automat de la 10.000 de cărți”

Iulia Kelt: Legat de afirmația lui Călin Georgescu, despre „antihristul digital”, din punct de vedere științific, cât de mult se îndepărtează aceasta de ce este în realitate inteligența artificială?

Cristian Presură: Depinde foarte mult de ce înseamnă „antihrist”. Dar în terminologia lui Călin Georgescu, antihristul este un rău care aduce sfârșitul lumii, distruge lumea și ordinea, în special creștină, că el despre asta vorbește și de asta se întoarce la agricultura.

Ori, noi trebuie să înțelegem, în primul și în primul rând, că nu știm, că poate să vină ceva peste noi care să sfârșească lumea. Ar putea ca să vină și o inteligență, o supra-inteligență. Nu există în legile fizici ceva care să oprească apariția unei supra-supra-supra-inteligențe peste milioane de ani care poate să distrugă și Pământul și Universul.

Problema cu afirmația lui este că ea nu se poate aplica inteligenței artificiale pe care o avem acum la îndemână. Inteligența pe care o avem acum la îndemână, ea este în principiu descrisă de ceea ce noi numim modele mari de limbaj. Și ce sunt aceste modele mari de limbaj? În esență reprezintă un program de software care este capabil să citească toate cărțile din toată lumea, să extragă de acolo informația care este și după aceea să ne răspundă în câteva microsecunde la o întrebare, oricare întrebare despre ce scrie în cărțile respective. Și chiar să combine, că de asta se spune că inteligența artificială este generativă, adică chiar dacă întrebarea nu se găsește sub forma respectivă în cărți, atunci când a fost învățată de către inteligența artificială, ea este capabilă să combine bucăți de informație și să ne dea totuși răspunsul corect.

Ca să vă dau un exemplu, dacă se spune, de exemplu, în cărțile pe care le-a citit, că la Voineasa este frig pe undeva, iar prin altă parte se spune că atunci când e frig este bine să îți iei o haină, în momentul când întrebi inteligența artificială dacă mergi la Voineasa… cum trebuie să te îmbraci, nu scrie niciunde prin cărțile respective cum trebuie să te îmbraci. Dar inteligența artificială sau aceste Large Language Model are această capacitate de a combina bucățele de informație și pentru că a învățat undeva că la Voineasa este frig și în altă parte a învățat că dacă este frig trebuie să poți să iei haine groase, atunci acest model de limbaj îți dă un răspuns: dacă te duci acolo ia-ți haine groase, pentru că este frig.

Așa cum sunt ele construite la ora actuală, aceste modele mari de limbaj reușesc ca să extragă eficient informația din cărțile pentru care au fost antrenate. Iar modul în care o face este un mod oarecum automat și nefamiliar nouă, oamenilor, pentru că inteligența artificială nu lucrează cu cuvinte, ea transformă cuvintele în cifre, iar apoi cifrele le transformă în vectori, într-un spațiu intern multidimensional.

Deci maniera de procesare este oarecum neobișnuită pentru noi, dar este o manieră de procesare automată. Așa cum sunt construite aceste modele mari de limbaj, ele nu pot avea conștiință, nu pot avea păreri proprii și păreri personale, nu pot avea dorință, atâta timp cât ele sunt modele mari de limbaj. Și din punctul ăsta de vedere, asta este ce am scris și pe Facebook, la ora actuală, ele sunt niște instrumente foarte, foarte utile care ne ajută pe noi oamenii să organizăm informația mult mai bine.

În loc să citim 10.000 de cărți, putem să punem o întrebare și ne vine răspunsul automat de la 10.000 de cărți, pentru că acel program software își face procesarea. Dacă avem nevoie ca să analizăm 10.000 de fișiere Excel, de exemplu, ca să vedem dacă s-au furat banii în România sau cine este corupt pe bază datelor de la finanțe, iarăși se poate. Deci, din nou, dacă este vorba de date medicale, să facem o analiză pe anumite date medicale, iarăși, inteligența artificială poate să o facă.

Deci, din punctul ăsta de vedere, la ora actuală, inteligența artificială este descrisă de aceste modele mari de limbaj și aceste modele mari de limbaj, asta este esența lor, asta este puterea lor de a putea să sumarizeze și să extragă informația dintr-un corpus foarte mare de informații.

Cristian Presură / Foto: Facebook

Poate una dintre cele mai mari frici ale omenirii, pierderea locurilor de muncă

Iulia Kelt: Ne poate fura locurile de muncă? Iată o altă frică a societății românești, însă ea se întinde cu mult dincolo de granițe.

Cristian Presură: Îmi aduc aminte că eram copil și tot așa era o frică că apare ceva nou și ia joburile oamenilor. Și eu eram copil și mă gândeam de ce se sperie oamenii ăștia adulți că altcineva muncește în locul lor? Eu sunt copil și mă joc. Au și ei timp să se joace, mă gândeam. Nu înțelegeam, când eram copil, de ce se sperie ei că le ia cineva locul de muncă. Păi de ce să se sperie? Numai bine, au timp să se joace.

Bineînțeles că frica de acum este identică cu cea care a apărut când au apărut noile tehnologii, în orice stadiu au fost ele. Că vorbim de internet, că vorbim de motoare, că vorbim de mașini electrice…

Iulia Kelt: Sau când a apărut electricitatea…

Cristian Presură: Da, ca atunci. Întotdeauna, tehnologiile noi înlocuiesc joburile unor oameni. Pentru că, da, dacă ne uităm înapoi în istorie, nu mai este ca în cărțile lui Caragiale când venea birjarul. Birjarul nu mai există, nu mai există cai în București și nu mai există oameni care să aibă grijă de cai în București.

Dar au apărut joburi noi, au apărut mașinile, iar locul birjarului a fost luat de șoferul de taxi. Deci, practic, oamenii s-au adaptat și până la urmă și-au găsit joburi noi în noile tehnologii care sunt. În fabrici, de exemplu, cu mult timp în urmă se lucra de mână. Și multe joburi au fost luate pentru că multe fabrici s-au automatizat. Dar asta nu înseamnă că oamenii nu au loc de muncă. Acum sunt alte tipuri: cum să programeze acele mașini, cum să le construiască, cum să le supravegheze. De ce? Pentru că, în esență, societatea se reajustează la noile tehnologii. Și, într-adevăr, pentru mulți oameni este un șoc.

Da, au învățat toată viața, au o meserie și după aia trebuie să renunțe aia. Fără dar și poate, pentru mulți oameni este un șoc. Dar, pe de altă parte, pentru tinerii care vin este o ușurare. Pentru că ei vor învăța o nouă tehnologie, vor avea joburi și vor adapta la noile tehnologii. Ideea de bază este că, la sfârșit, cu toții trebuie să trăim mai bine.

Când eram eu copil și mă lua mamaia la prașă la porumb, nu-mi plăcea. Și îmi spunea mamaia, „Uite, mă, Cristi la fata aia, Mirela…” – cred că așa o chema, ea ține două rânduri – „Două rânduri și tu nu ești în stare să ții un singur rând!”.

Oamenii care înainte învățau să dea cu prașa, cum mă învăța pe mine mamaia, la un moment dat trebuie să învețe să conducă tractorul, să controleze drone cu care să pună semințe și așa mai departe, că tot tehnologiile astea se dezvoltă.

La ora actuală, în societatea olandeză, doar 5% se ocupă de agricultura. Cei 5% dau de mâncare nu numai tuturor olandezilor, dar exportă și foarte multă mâncare în altă parte. Și ce înseamnă lucrul ăsta? Înseamnă că au apărut job-uri noi și job-urile noi sunt foarte eficiente.

Și până la urmă, dacă tragi linie și aduni, oamenii și tinerii vor avea job-uri noi care vor fi de o altă natură, dar cu toții vom trăi mai bine, pentru că, într-un fel sau altul, vom avea case mai mari, vom avea mâncare mai multă, ca să zic așa, vom putea călători și în final, de ce nu, vom ajunge ca să avem și vinerea liberă, dacă muncim eficient.

Cristian Presură / Foto: Facebook

Ce câștigăm, ce pierdem, dar mai ales ce ar trebui schimbat fundamental și cine trebuie să se schimbe

Iulia Kelt: Dacă mâine am renunța, să spunem, prin absurd, la inteligență artificială la nivel mondial, ce lucruri din viața de zi cu zi am descoperi că depind deja, într-o formă sau alta, de această tehnologie?

Cristian Presură: Păi, nu multă lume nu ar fi afectată. Multă lume poate că ar fi chiar bucuroasă, ca să nu mai vadă tot felul de fake-uri cu inteligența artificială pe Facebook. Dar adevărul este că avem în societate anumite zone care au început să se dezvolte și să depindă de inteligența artificială.

În meseria mea, trebuie să mă ajustez la alte subiecte de cercetare, mă ajută foarte mult de inteligența artificială. Adică, pur și simplu, îi dau robotului zece articole și cer să îmi explice simplu despre ce e vorba, să mă trimită la un alt articol sau să facă legătura. Bineînțeles că nu iau totul de bun, că mai și greșește. Dar mă ajută atât de mult să găsesc informația relevantă.

Cercetătorii pot să facă cercetare din nou fără inteligența artificială, dar mulți dintre ei ar fi foarte nefericiți, pentru că această capacitate a inteligenței artificiale de a căuta milioane de cărți, de a te îndruma unde este informația și de a o sumariza, asta în cercetare e foarte, foarte importantă.

Însă, puterea cea mai mare a inteligenței artificiale încă nu este folosită, după părerea mea, pentru că, după mine, inteligența artificială ar trebui să reducă birocrația. Din păcate, sistemul birocratic este foarte mare și consumă foarte multe resurse pentru că, în esență, e prea ineficient pentru complexitatea de care este nevoie. Și părerea mea este că inteligența artificială poate ajuta. Ea poate să spună cât trebuie să plătești la taxe, poate să spună cine nu plătește taxe, cine fură bani, ce departamente folosesc ineficient resursele și așa mai departe. Îi ajută pe funcționarii publici să fie mai eficienți.

Eu sunt extrem de mirat cât de mult a putut să evolueze inteligența artificială, pentru că dacă am nevoie de o funcție în Python sau în MATLAB, chestia respectivă înainte îmi lua o zi. Acum îi cer inteligenței artificială funcția respectivă și într-un minut o face. Și din câte am observat eu, cam toți programatorii din toată lumea și-au ajustat modul de lucru.

Iulia Kelt: Vedem deja că AI-ul e folosit într-un mod absolut covâșitor pentru propagandă. Când ar trebui să începem să fim cu adevărat îngrijorați de situație?

Cristian Presură: Acum trebuie să fim îngrijorați de situație. Doar că, atenție, problema nu e AI-ul. Vulnerabilitatea rămâne un sistem politic care poate să fie corupt. Noi trebuie să fim foarte atenți pentru că suntem mințiți și suntem manipulați cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru că sunt unii care folosesc aceste instrumente ca să ne aducă într-o anumită zonă și să convingă, de exemplu, în România, că Uniunea Europeană ne vrea răul, vrea să ne fure toate resursele, vrea să ne fure toată apa din baraje.

Eu încă am încredere în capacitatea omului și în capacitatea civilizației de a înțelege că noi putem să trăim unii cu ceilalți foarte bine. Și ne putem folosi de știință ca să trăim foarte bine.

Putem să avem păreri religioase diferite, păreri despre cum să ne trăim viața diferită, putem să vorbim limbi diferite. Dar e atâta loc pe pământul ăsta și există știința care ne permite la toți să trăim foarte bine. De ce ajungem să fim răi unii cu ceilalți e o chestie care mă preocupă și la care n-am niciun fel de răspuns.

Iulia Kelt: Lăcomia. Eu asta am crezut mereu că ar fi cauza principală.

Cristian Presură: Probabil că este lăcomia și această idee că fiecare dintre noi este în centrul Universului. Adică, pur și simplu, eu vreau să am cât mai mult și, până la urmă, chiar nu mă interesează de vecinul meu.

De ce unele cabluri USB-C nu funcționează cu PC-ul tău, deși se potrivesc perfect în port