În 2050, cei mai săraci ar putea da jumătate din venit doar pe mâncare. Studiul MIT arată cât de mare poate deveni prăpastia

În 2050, accesul la hrană, apă și energie ar putea arăta radical diferit în funcție de locul în care trăiești și, mai ales, de câți bani câștigi. Un nou studiu realizat cu participarea cercetătorilor de la MIT estimează că, în unele regiuni ale lumii, cei mai săraci oameni ar putea ajunge să cheltuiască aproximativ jumătate din venit numai pentru mâncare, în timp ce gospodăriile bogate din aceleași zone ar putea aloca doar aproximativ 5%. Cercetarea a fost prezentată de MIT News și publicată în revista Earth’s Future.

Cercetătorii avertizează însă că rezultatele nu reprezintă o predicție exactă a lumii din 2050. Studiul analizează mii de variante posibile ale viitorului pentru a identifica situațiile în care accesul la resurse esențiale ar putea deveni problematic. Printre factorii luați în calcul se numără creșterea populației, evoluția PIB-ului, distribuția veniturilor, agricultura, comerțul, utilizarea terenurilor, consumul de energie, disponibilitatea apei și schimbările climatice.

Cei mai săraci ar putea cheltui aproape 50% din venit pe hrană

Cele mai mari diferențe apar în unele regiuni din Africa. În sudul continentului, modelările indică faptul că cei mai săraci 10% dintre locuitori ar putea cheltui în 2050 aproximativ 49,6% din venit pentru hrană. În cazul celor mai bogați 10% din aceeași regiune, procentul ar fi de numai 5,5%. În Africa de Vest, povara alimentară pentru categoria cu cele mai mici venituri ar putea ajunge la 48,4%, iar în Africa de Est la 42,5%.

Diferența față de trecut poate fi uriașă. Pentru gospodăriile cu cele mai mici venituri din Africa de Vest, modelul folosit de cercetători estimează că aproximativ 25% din venit era destinat hranei în 2015. Pentru 2050, scenariile analizate produc valori extrem de diferite, între aproximativ 20% și 75%. În sudul Africii, ponderea era de circa 20% în 2015, iar scenariile pentru jumătatea secolului variază între aproximativ 25% și 65%. Tocmai această plajă mare arată că nu există un singur viitor inevitabil.

Vezi și:

După câte ore de la ultimul pahar te poți urca la volan. Cât timp rămâne alcoolul în sânge și în aerul expirat

Problema este strâns legată de efectele economice și sociale ale schimbărilor climatice, dar autorii insistă că încălzirea globală nu este singurul factor. Veniturile, productivitatea agriculturii, comerțul internațional și modul în care sunt administrate terenurile și apa pot modifica radical rezultatul pentru fiecare regiune.

Factura la energie poate deveni o altă povară uriașă

Diferențe majore apar și în privința energiei. În anumite zone ale Orientului Mijlociu, cercetătorii estimează că gospodăriile din categoria cu cele mai mari venituri ar putea cheltui în 2050 numai 1,7% din venit pe energia folosită acasă. Pentru persoanele din categoria cu cele mai mici venituri, proporția ar putea ajunge la 18,9%.

În Europa de Est, povara energetică ar putea ajunge la 11,3% din venit pentru gospodăriile sărace, în timp ce pentru cele cu venituri mari ar rămâne sub 5%. Cercetătorii atrag atenția că mediile calculate la nivelul unei regiuni pot ascunde astfel de diferențe și pot crea impresia că accesul la resurse este mai sigur decât este în realitate pentru categoriile vulnerabile.

Vezi și:

De ce factura la apă poate fi mai mare dacă stai la ultimul etaj. Problema care apare în multe blocuri

Problema energiei va deveni cu atât mai importantă cu cât economiile trec printr-o transformare majoră până la jumătatea secolului. Trecerea la surse regenerabile de energie este considerată una dintre principalele căi pentru reducerea emisiilor, însă infrastructura, prețurile și distribuția costurilor vor influența cine beneficiază de această tranziție și cine riscă să suporte o povară financiară mai mare.

Cercetătorii au construit mii de variante pentru lumea din 2050

Pentru analiză a fost folosit Global Change Analysis Model, sau GCAM, un sistem care reproduce interacțiunile dintre economie, energie, apă, utilizarea terenurilor și climă. Modelul împarte planeta în 32 de regiuni și include sute de bazine hidrografice și zone distincte de utilizare a terenurilor. Echipa a modificat 12 factori majori și a analizat mii de scenarii pentru a vedea ce combinații pot produce cele mai grave probleme.

Studiul este important tocmai pentru că nu încearcă să spună că „așa va arăta anul 2050”. Cercetătorii vor să identifice condițiile care pot duce la lipsa accesului rezonabil la hrană, apă și energie. Astfel, autoritățile pot vedea care dintre variabile contează cel mai mult într-o anumită regiune și unde măsurile luate din timp ar putea avea cel mai mare efect.

Cercetări anterioare ale MIT au arătat deja că presiunea asupra resurselor de apă ar putea crește puternic până la jumătatea secolului, iar populația și dezvoltarea economică sunt factori importanți. Într-o analiză privind viitorul resurselor globale, MIT estima sute de milioane de oameni suplimentari care ar putea locui în bazine afectate de stres hidric până în 2050.

În același timp, transformarea sistemelor energetice va necesita investiții uriașe. Și în România, infrastructura trebuie adaptată pentru cererea viitoare, iar Playtech a relatat despre investițiile necesare în rețeaua electrică pentru tranziția energetică. Miza nu este doar reducerea emisiilor, ci și posibilitatea ca energia să rămână accesibilă pentru populație.

Nu lipsa resurselor este singura problemă, ci cine și le poate permite

Una dintre concluziile importante ale cercetării este că securitatea alimentară, energetică și a apei nu poate fi analizată doar uitându-ne la cantitatea totală de resurse disponibilă într-o țară. O regiune poate avea suficiente alimente sau energie la nivel general, dar o parte a populației poate să nu și le permită.

Jennifer Morris, cercetătoare principală la MIT și coautoare a studiului, explică faptul că atunci când un singur element esențial, precum mâncarea, ajunge să consume jumătate din venitul unei persoane, rămân foarte puțini bani pentru locuință, sănătate, transport sau educație. Tocmai această presiune cumulată poate transforma dificultatea de a cumpăra alimente într-o problemă socială mult mai amplă.

Prin urmare, mesajul studiului nu este că în 2050 omenirea va rămâne fără mâncare, apă sau energie. Avertismentul este că diferența dintre cei care își pot permite resursele de bază și cei pentru care acestea vor deveni o povară financiară ar putea crește masiv. Iar deciziile privind agricultura, comerțul, infrastructura, tranziția către energie curată și gestionarea apei luate în următorii ani pot influența cât de mare va deveni această prăpastie.

Se schimbă stimulentul de 1.000 de lei pentru copiii cu dizabilități din București. Cine va primi mai puțin din 2027