De ce tastatura nu are literele în ordine alfabetică. Decizia de acum peste 150 de ani care ne ține și azi „legați” de QWERTY

Încearcă să-ți imaginezi că deschizi laptopul și găsești literele așezate cuminți, de la A la Z. La prima vedere, pare logic. După câteva cuvinte, probabil ai începe să cauți fiecare tastă și să te enervezi. Degetele tale au învățat deja o altă ordine, una pe care o folosești fără să te mai întrebi cine a ales-o.

QWERTY, numele format din primele șase litere ale rândului de sus, este o moștenire din vremea mașinilor de scris. A trecut de la mecanisme zgomotoase la calculatoare, apoi pe ecranele telefoanelor. Ca să înțelegem de ce literele nu urmează alfabetul, trebuie să ne întoarcem într-un atelier din secolul al XIX-lea, unde scrierea rapidă era încă o problemă de arcuri, pârghii și metal.

La început, literele chiar erau în ordine alfabetică

În anii 1860, Christopher Latham Sholes, un tipograf, jurnalist și inventator american din Milwaukee, lucra împreună cu colaboratorii săi la o mașină care să imprime litere pe hârtie. Unul dintre primele modele avea o claviatură asemănătoare unui pian, cu literele așezate alfabetic.

Era o alegere firească pentru cineva care vedea aparatul pentru prima dată. Numai că găsirea unei litere era doar o parte a problemei. La apăsarea tastelor, brațe metalice purtând caracterele trebuiau să lovească hârtia și să revină la loc. Dacă mecanismele se încurcau între ele, scrierea se oprea.

Sholes și colegii săi au modificat succesiv aparatul și ordinea tastelor. Brevetul din 1868 aparține acestei perioade de experimentare, iar un brevet ulterior, din 1878, prezintă aranjamentul QWERTY recognoscibil astăzi, după cum arată documentele prezentate de Smithsonian.

Între timp, producătorul Remington începuse să comercializeze, în 1874, mașina Sholes & Glidden. Tastatura modernă nu apăruse dintr-o singură inspirație genială, ci din încercări, ajustări și nevoia de a transforma un mecanism experimental într-un instrument de lucru.

QWERTY nu a fost pur și simplu o invenție menită să ne încetinească

Explicația pe care o întâlnim frecvent spune că inventatorii au „amestecat” literele pentru ca oamenii să tasteze mai lent. Este o poveste ușor de reținut, dar prea simplă. Computer History Museum respinge această interpretare și explică aranjamentul prin reducerea interferențelor dintre mecanismele acționate succesiv.

Diferența contează: evitarea blocajelor putea permite o scriere mai cursivă. Nu însemna neapărat că utilizatorul trebuia împiedicat să tasteze repede. Mai mult, motivele exacte pentru poziția fiecărei litere rămân discutate de cercetătorii istoriei tehnologiei.

O cercetare realizată de Koichi Yasuoka și Motoko Yasuoka, de la Universitatea Kyoto, propune o altă explicație: influența operatorilor de telegraf, care transcriau mesaje în cod Morse. Potrivit analizei publicate de Smithsonian Magazine, nevoile acestor utilizatori ar fi contribuit la schimbarea ordinii literelor.

Așadar, știm că QWERTY s-a format odată cu primele mașini de scris și cu folosirea lor practică. Nu avem însă o explicație unică, acceptată fără rezerve, care să justifice întreaga tastatură.

Mașinile de scris au dispărut, dar oamenii învățaseră deja tastele

Succesul comercial al Remington a ajutat la răspândirea aranjamentului. Oamenii învățau să dactilografieze pe asemenea mașini, iar angajatorii aveau motive să cumpere echipamente pe care personalul știa deja să lucreze. Familiaritatea devenea un avantaj în sine.

Când au apărut calculatoarele, proiectanții au preluat soluții existente pentru introducerea textului. QWERTY venea cu ceva greu de înlocuit: experiența utilizatorilor. Alternative precum tastatura Dvorak, care reorganizează literele în funcție de frecvența folosirii lor, nu au reușit să-i înlăture dominația.

Același tip de continuitate apare și în istoria săgeții înclinate a cursorului. O alegere legată de tehnologia unei epoci poate supraviețui mult după dispariția limitărilor inițiale, fiindcă oamenii au învățat-o deja.

Am discutat și despre moștenirea mașinilor de scris în tastaturile calculatoarelor. Partea poate cea mai frumoasă este că o purtăm acum în buzunar. Telefonul poate recunoaște vocea și anticipa propoziții, dar, când alegem să scriem, degetele revin la o ordine născută cu peste un secol și jumătate în urmă.

Avertisment pentru șoferii români privind SMS-urile cu taxe de parcare restante. DNSC explică riscul pentru datele bancare