De ce România nu poate fi apărată doar cu baze militare. Cele trei autostrăzi care au devenit esențiale pentru NATO

De ce România nu poate fi apărată doar cu baze militare. Cele trei autostrăzi care au devenit esențiale pentru NATO
Trei autostrăzi neterminate ar putea încetini reacția NATO în caz de criză
Ionuț Vieriu
Google Urmărește pe Google

În ultimii ani, discuția despre securitatea României s-a mutat tot mai mult dinspre numărul de militari și baze dinspre viteza cu care aliații NATO ar putea ajunge, de fapt, acolo unde este nevoie de ei. Iar răspunsul la această întrebare nu se găsește doar în poligoane sau depozite de armament, ci pe șosele. Conceptul se numește „mobilitate militară” și a devenit, discret dar constant, una dintre prioritățile strategice ale Alianței pe Flancul Estic.

Ce înseamnă, de fapt, mobilitatea militară

Pe scurt, mobilitatea militară reprezintă capacitatea de a deplasa rapid trupe și tehnică grea – tancuri, transportoare blindate, sisteme de artilerie – folosind infrastructura civilă existentă: autostrăzi, căi ferate, poduri și porturi. Cu cât o țară are o rețea rutieră mai bună, cu atât întăririle aliate pot ajunge mai repede în cazul unei crize majore. Iar în cazul României, harta arată clar că trei coridoare rutiere au o greutate strategică aparte.

Autostrada Pitești – Sibiu, ruta montană verificată direct de NATO

Primul și cel mai discutat proiect este Autostrada Pitești – Sibiu, tronsonul care leagă sudul țării de Transilvania prin munți. Structurile militare ale Alianței au efectuat deja inspecții tehnice pe șantier, verificând dacă podurile și viaductele viitoare pot susține standardele de încărcare militară (MLC – Military Load Classification), esențiale pentru trecerea vehiculelor blindate grele. Practic, fără această legătură rapidă între sud și centrul țării, orice convoi militar ar fi nevoit să ocolească pe drumuri naționale, cu întârzieri semnificative într-o eventuală situație de urgență.

Coridorul Timișoara – Craiova – Calafat, veriga lipsă spre sud

Al doilea traseu strategic este cel care ar urma să lege Banatul de sudul țării, prin Timișoara, Drobeta-Turnu Severin, Craiova și Calafat. Din păcate, pe acest traseu nu există în prezent niciun kilometru de autostradă construit. Este, totodată, o rută esențială pentru conectarea cu Bulgaria și cu restul coridorului care leagă Marea Baltică de Marea Mediterană, un proiect susținut la nivel de alianță, nu doar național.

Coridorul Bihor – Arad, poarta de vest a Alianței

Al treilea segment critic trece prin județul Bihor, fiind parte din marele coridor Baltică–Mediterană: pornește din Lituania, traversează Polonia, Slovacia și Ungaria, și intră în România exact prin această zonă. Problema este că, între Oradea și Arad, lipsește tot autostrada, ceea ce blochează practic o rută prin care ar trebui să circule întăriri aliate venite din Europa Centrală.

De ce contează banii, nu doar planurile

România s-a angajat să aloce, în următorul deceniu, aproximativ 5% din PIB pentru Apărare, echivalentul a circa 20 de miliarde de euro, din care 1,5% din PIB ar urma să meargă direct către infrastructura de mobilitate militară. Pentru ca aceste fonduri să poată fi folosite legal pentru autostrăzi, traseele respective trebuie declarate „drumuri de importanță militară” printr-o decizie a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

Cu toate acestea, specialiștii avertizează că nu doar autostrăzile sunt o problemă. Infrastructura feroviară românească, cu șine ruginite și poduri deteriorate, ar putea limita și mai mult viteza de reacție a NATO, indiferent cât de bine ar arăta rețeaua rutieră.

O bază militară bine dotată nu ajută prea mult dacă tancurile și trupele nu pot ajunge acolo la timp. Cele trei coridoare — Pitești-Sibiu, Timișoara-Calafat și Bihor-Arad — sunt piese esențiale ale scutului de descurajare al Alianței pe Flancul Estic. Finalizarea lor rămâne, în acest moment, una dintre cele mai importante mize de securitate națională ale României.