De ce nepalezii sunt mai ieftini pentru angajatori decât românii. Explicația unui șef din HoReCa

Declarația unui reprezentant al industriei HoReCa, potrivit căreia muncitorii veniți din Nepal sunt mai ieftini și au „pretenții mai mici” decât românii, a reaprins o discuție sensibilă despre piața muncii din România. Dincolo de deficitul de personal reclamat de companii, dezbaterea ajunge inevitabil la salarii, condiții de muncă și la întrebarea dacă anumite afaceri pot funcționa numai atât timp cât găsesc angajați dispuși să lucreze pentru venituri relativ mici.

„Un angajat care vine din Nepal câștigă mai puțin”

Călin Cozma, președintele executiv al Federației Patronatelor din Industria Ospitalității (FPIOR), spune că recrutarea din străinătate are două explicații: lipsa personalului din România, dar și costurile.

„Este nevoie de forța de muncă din străinătate, pentru că nu avem suficientă forță de muncă în România, pentru că oamenii pleacă în alte țări. Dar, în același timp, se caută forță de muncă din străinătate și pentru că ea este mai ieftină. Trebuie să fim foarte sinceri când spunem că un angajat care vine din Nepal câștigă mai puțin și are pretenții mai mici decât un angajat din România”, a declarat Cozma, conform Adevărul.

Afirmația nu înseamnă însă că unui nepalez i se poate plăti legal un salariu inferior doar pentru că este străin. Lucrătorii străini angajați legal au contract de muncă și beneficiază de protecția legislației muncii, iar pentru lucrătorii veniți din afara UE există reguli speciale privind accesul și șederea în scop de muncă.

Cât câștigă muncitorii străini

În practică, diferența apare mai degrabă din salariul pe care un lucrător este dispus să îl accepte. Ofertele pentru muncitorii străini necalificați sau operatori pornesc, potrivit informațiilor din piața de recrutare, de la aproximativ 2.700-3.500 de lei net lunar, în timp ce în producție și construcții veniturile pot ajunge la 4.500-5.000 de lei. Șoferii profesioniști pot depăși 5.000 de lei și, în anumite situații, pot ajunge la aproximativ 10.000 de lei, în funcție de activitate, experiență și diurne.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

La acestea se pot adăuga cazarea, masa sau tichetele de masă. Tocmai de aceea, un muncitor nepalez nu este neapărat mai ieftin în toate situațiile: recrutarea internațională, formalitățile și cazarea pot ridica semnificativ costul total suportat de companie.

Un utilizator care afirmă că este angajator estimează că, în cazul său, costul total al unui nepalez ar echivala cu plata unui salariu net de aproximativ 3.800-4.000 de lei.

„Condițiile de muncă sunt aceleași ca și pentru români”, spune acesta. Diferența ar fi, în opinia sa, motivația: „Ei au venit aici să muncească și cam asta fac”.

De ce acceptă nepalezii salarii refuzate de români

Explicația trebuie privită și prin diferența dintre nivelurile de trai. Pentru un muncitor venit dintr-o țară în care veniturile sunt considerabil mai mici, câteva mii de lei câștigați lunar în România, mai ales dacă angajatorul asigură cazarea, pot reprezenta o ofertă atractivă. O parte din bani poate fi economisită sau trimisă familiei.

Pentru un român care trebuie să plătească din același salariu chirie, utilități, transport și celelalte costuri ale vieții din România, calculul poate arăta foarte diferit. Astfel, „mai ieftin” nu înseamnă neapărat că există taxe salariale diferite, ci că angajatorul poate găsi în străinătate persoane dispuse să accepte pachetul salarial oferit pentru posturi greu de ocupat local.

Ce înseamnă „pretenții mai mici”

Tocmai această formulare a provocat numeroase reacții. „Nu are pretenții. Acceptă să-i fie încălcate mai multe drepturi”, susține un comentator, care enumeră munca peste program, pauzele nerespectate, problemele legate de concedii sau sarcinile suplimentare.

Este însă o opinie exprimată în mediul online, nu concluzia unui studiu care să demonstreze că asemenea practici sunt generalizate în cazul muncitorilor nepalezi. Din punct de vedere legal, angajatorul trebuie să respecte regulile privind timpul de muncă, repausul, concediul și celelalte drepturi indiferent de cetățenia salariatului.

Patronatele vor ajutor pentru salariile românilor

Cozma susține că industria și-ar dori să păstreze mai mulți angajați români, însă pentru aceasta propune sprijin din partea statului.

„Dar eu personal și mulți colegi din industrie ne-am dori să avem angajați români calificați, pe care să-i plătim bine. De aceea am venit și cu propunerea de subvenționare a plății pe salariile mai mici la angajați, să putem să ne ținem angajații români, să putem să lucrăm cu ei și să ne folosim de forța de muncă de aici”, a declarat acesta.

Propunerea a generat o altă controversă: de ce ar trebui contribuabilii să suporte o parte din costurile salariale ale unor afaceri private? „Ori suntem capitaliști, ori nu mai suntem”, sintetizează unul dintre comentatori.

România continuă să aibă nevoie de muncitori străini

Cererea companiilor rămâne ridicată. Inspectoratul General pentru Imigrări anunța că numai în primele două luni din 2026 au fost emise 23.548 de avize de muncă pentru străini, dintre care peste 20.000 din contingentul stabilit pentru acest an.

De altfel, contingentul pentru 2025 fusese epuizat înainte de sfârșitul anului, ceea ce arată presiunea existentă pe piața muncii.

Disputa depășește astfel cazul muncitorilor nepalezi și ajunge la o problemă mai complicată: dacă o industrie nu găsește români dispuși să lucreze pentru salariile oferite, soluția este importul de forță de muncă, subvenționarea salariilor sau creșterea remunerațiilor până la nivelul la care posturile devin din nou atractive? Pentru HoReCa și alte domenii dependente de personal numeros, răspunsul la această întrebare va conta tot mai mult în următorii ani.

Un semnal radio de la o planetă i-a surprins pe astronomi. Ce ar putea explica descoperirea venită de la 63 de ani-lumină