De ce merg crabii într-o parte: detaliul evolutiv care i-a ajutat să cucerească lumea, conform cercetătorilor

Crabii au devenit, fără să își propună, una dintre marile obsesii ale internetului și ale biologiei evolutive. Motivul este fenomenul numit „carcinizare”, adică tendința evoluției de a produce, în mod repetat, animale cu formă asemănătoare crabilor. De-a lungul timpului, mai multe specii fără legătură directă au ajuns să semene cu niște crabi, ca și cum natura ar fi revenit mereu la aceeași schiță de succes.

Totuși, un nou studiu arată că nu toate trăsăturile crabului au apărut de mai multe ori. Forma corpului poate fi un rezultat repetat al evoluției, dar mersul lateral, una dintre cele mai recognoscibile caracteristici ale crabilor adevărați, pare să fi apărut o singură dată. Iar această schimbare ar fi putut contribui decisiv la succesul lor spectaculos.

Mersul lateral, avantajul care i-a făcut greu de prins

Crabii adevărați, cunoscuți științific drept Brachyura, sunt faimoși pentru deplasarea lor laterală. Acest mod de mers pare comic pentru oameni, dar în natură poate fi o strategie foarte eficientă. În fața prădătorilor care atacă mai ales înainte, o mișcare rapidă în lateral poate face diferența dintre viață și moarte.

Lista animalelor care se hrănesc cu crabi este lungă. Oamenii, focile, vidrele, păsările marine, caracatițele, rechinii și chiar alți crabi mai mari pot transforma un crab într-o masă rapidă. În aceste condiții, capacitatea de a fugi brusc într-o direcție neașteptată este un avantaj clar.

Vezi și:

Reguli noi pentru turiști pe unele plaje din Antalya, din 5 iunie. Amenzi pentru cei care încalcă interdicția

Cercetătorii conduși de Yuuki Kawabata, ecolog comportamental la Universitatea Nagasaki din Japonia, susțin că mersul lateral ar fi putut ajuta crabii adevărați să ocupe mai multe medii și să se diversifice rapid. Astăzi, există aproximativ 7.904 specii de crabi adevărați, mult mai multe decât în grupurile apropiate, precum crabii pustnici, homarii sau racii.

Acești crabi au colonizat aproape toate tipurile de habitat potrivite pentru ei: ape marine de mică adâncime, zone de coastă, medii dulcicole, adâncuri marine și chiar uscat. Succesul lor nu poate fi explicat printr-o singură trăsătură, dar mersul lateral pare să fi fost una dintre inovațiile importante.

Evoluția a făcut crabi de multe ori, dar mersul lateral o singură dată

Fenomenul de carcinizare arată că forma de crab a apărut în mod repetat în istoria evolutivă. Cu alte cuvinte, corpul compact, lățit, cu clești și picioare laterale, s-a dovedit o soluție atât de eficientă încât natura a ajuns la ea de mai multe ori. Este motivul pentru care unele animale arată ca niște crabi, deși nu sunt crabi adevărați.

Vezi și:

Crabii albaștri își devorează propriii pui: noul studiu care arată cât de brutală este lupta pentru supraviețuire

Mersul lateral pare însă să aibă o poveste diferită. Studiul sugerează că această trăsătură a apărut o singură dată, la un strămoș comun al crabilor adevărați. Evenimentul ar fi avut loc în urmă cu aproximativ 200 de milioane de ani, imediat după extincția de la granița Triasic-Jurasic.

Acea perioadă a fost una de transformări majore pentru planetă. Mișcările scoarței terestre au contribuit la extinderea mediilor marine de mică adâncime, exact tipul de habitat favorabil pentru crabi. Într-un astfel de context, o nouă strategie de deplasare putea deschide oportunități ecologice importante.

Interesant este că nu toți crabii adevărați de astăzi merg predominant lateral. În experimente de laborator, cercetătorii au observat 50 de specii diferite. Dintre acestea, 35 mergeau în principal lateral, în timp ce 15 preferau deplasarea înainte. Totuși, analiza arborelui genetic sugerează că și acești crabi care merg înainte au avut, în trecut, strămoși cu mers lateral.

Ce mai trebuie aflat despre succesul crabilor

Studiul nu oferă încă un răspuns definitiv la toate întrebările. Una dintre limitele cercetării este că experimentele au folosit câte un singur exemplar pentru fiecare specie. Asta înseamnă că nu se poate exclude complet posibilitatea ca unele comportamente observate să fie specifice individului, nu întregii specii.

De asemenea, cercetătorii au împărțit crabii în două categorii, în funcție de unghiul mersului față de axa corpului. Pragul folosit a fost de 60 de grade, dar unii evaluatori ai studiului au remarcat că această limită ar trebui justificată mai clar. La specii diferite, același unghi nu înseamnă neapărat același lucru din punct de vedere biologic.

Mai este nevoie și de comparații mai detaliate între anatomia crabilor și stilul lor de deplasare. Corpul a influențat mersul sau mersul a favorizat succesul unui anumit tip de corp? Răspunsul ar putea arăta mai clar dacă evoluția crabilor a fost condusă mai mult de formă, de comportament sau de mediul în care trăiau.

Chiar și cu aceste limite, cercetarea adaugă o idee fascinantă: evoluția poate repeta unele soluții, dar alte inovații apar rar și schimbă totul. Natura a creat de multe ori animale asemănătoare crabilor, însă adevăratul mers de crab pare să fi fost o invenție unică. Iar acea deplasare laterală, aparent amuzantă, ar putea fi unul dintre motivele pentru care crabii au devenit atât de numeroși, diverși și greu de ignorat.

Mașina se lasă într-o parte după o noapte de stat: arc, amortizor sau presiune roată, ce verifici prima dată