De ce ajung românii să plătească în plus pentru servicii medicale, deși sunt asigurați. Ce arată un studiu ASE

Românii contribuie lunar la sistemul public de sănătate, însă statutul de asigurat nu înseamnă întotdeauna că toate costurile unui serviciu medical sunt acoperite integral. Un nou studiu realizat de cercetători și experți ai Academiei de Studii Economice din București arată una dintre explicațiile acestui fenomen: tarifele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu acoperă costurile reale ale serviciilor spitalicești, nici în sistemul public, nici în cel privat.

Este una dintre concluziile celei de-a doua ediții a studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, lansat la finalul lunii septembrie. Cercetarea analizează modul în care sunt strânși și cheltuiți banii din sănătate și arată că, deși resursele alocate sistemului au crescut, pacienții continuă să suporte direct o parte importantă a costurilor. Studiul a fost realizat de o echipă de experți și cadre didactice ASE, cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria.

Cât plătesc românii din propriul buzunar

Cheltuielile curente totale cu sănătatea au ajuns în 2025 la aproximativ 127,98 miliarde de lei, în creștere cu 29% față de nivelul din 2023, potrivit datelor prezentate în studiu. Pentru prima dată, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate reprezintă mai mult de jumătate din finanțarea totală.

Cu toate acestea, povara financiară suportată direct de populație rămâne ridicată. Aproape 28% din cheltuielile cu sănătatea provin din surse private, iar plățile făcute direct de pacienți reprezintă a doua sursă de finanțare a sistemului după CASS. Cele mai importante astfel de cheltuieli sunt legate de medicamente și servicii ambulatorii, inclusiv de stomatologie.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Mai mult, aproximativ 94% din finanțarea privată provine din plățile directe ale pacienților. Abonamentele și asigurările private de sănătate sunt în creștere, însă au încă o pondere redusă în finanțarea totală a sistemului.

De ce tariful CNAS nu este întotdeauna suficient

Problema devine mai ușor de înțeles în cazul serviciilor spitalicești. Studiul ASE arată că tarifele pe care CNAS le decontează nu reflectă integral costul real al îngrijirii unui pacient. Situația apare atât în sectorul public, cât și în cel privat.

Diferența este însă modul în care sunt acoperite sumele lipsă. Spitalele publice beneficiază și de alte mecanisme de finanțare, inclusiv de transferuri pentru influențele salariale. Furnizorii privați nu au acces la aceleași mecanisme, iar studiul arată că acest lucru explică, cel puțin parțial, de ce pacientului i se poate solicita o contribuție personală pentru diferența dintre tariful decontat de CNAS și costul serviciului medical.

Vezi și:

Probleme la e-SănătateaMea după lansare. Ce pot face pacienții acum pe platformă și ce funcții nu sunt încă disponibile

Dosarul digital de sănătate se schimbă de la 1 septembrie. Ce informații medicale vor putea fi accesate

Datele sunt relevante și prin dimensiunea sumelor. În 2025, transferurile din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate destinate influențelor salariale din spitalele publice au ajuns la aproximativ 16,9 miliarde de lei. În același timp, pentru serviciile medicale furnizate de spitalele publice au fost decontate aproximativ 14,87 miliarde de lei.

Spitalele și medicamentele absorb cea mai mare parte a banilor

O altă concluzie importantă privește modul în care sunt împărțite resursele sistemului. Aproape 80% dintre acestea ajung către spitale și medicamente, în timp ce serviciile ambulatorii beneficiază de aproximativ 20%. Deși finanțarea ambulatoriului a crescut într-un ritm mai rapid, sistemul medical românesc rămâne orientat în principal spre tratarea bolii și mai puțin spre prevenție.

Autorii studiului consideră că dezvoltarea medicinei de familie, a serviciilor ambulatorii și a celor comunitare ar putea reduce presiunea asupra spitalelor. În același timp, ar permite direcționarea unei părți mai mari a resurselor către prevenție și diagnostic precoce.

Situația este cu atât mai relevantă cu cât sectorul privat are deja o contribuție importantă la furnizarea unor servicii. În 2025, spitalele private au raportat aproximativ 2,31 milioane de cazuri de spitalizare de zi, reprezentând aproape 40% din totalul național.

Ce soluție propun autorii studiului

Una dintre principalele propuneri este recalcularea tarifelor decontate pentru serviciile spitalicești astfel încât acestea să pornească de la costurile reale și să includă și componenta salarială. În paralel, mecanismul separat prin care sunt finanțate influențele salariale ar urma să fie eliminat gradual. Studiul indică o perioadă de tranziție de trei-patru ani pentru o asemenea schimbare.

Principiul urmărit ar fi simplu: același serviciu medical să beneficieze de o finanțare similară indiferent dacă este furnizat de un spital public sau privat aflat în relație contractuală cu CNAS. În acest fel, diferențele dintre furnizori ar trebui să fie legate mai mult de calitatea și eficiența serviciilor și mai puțin de accesul la mecanisme diferite de finanțare.

Studiul atrage însă atenția și asupra unei probleme mai ample. Creșterea bugetului pentru sănătate nu este suficientă dacă nu este analizat și ceea ce primește pacientul în schimb. Timpul de așteptare, accesul la servicii în diferite regiuni, calitatea îngrijirilor și rezultatele medicale sunt indicatori care, potrivit concluziilor prezentate odată cu studiul, ar trebui luați în calcul atunci când este evaluată eficiența banilor cheltuiți în sistemul sanitar.

De ce s-au văzut atât de multe dâre albe pe cerul Bucureștiului. Fenomenul explicat de cercetătorii de la Institutul Național de Fizica Materialelor