Cum a apărut prima parolă pentru calculator și cât de simplu a fost primul furt de parole din istorie
Ai uitat parola, ai schimbat-o, apoi ai uitat-o și pe cea nouă. Este una dintre micile frustrări ale vieții digitale. Înainte să ajungă însă la e-mail, Facebook sau aplicația băncii, parola de calculator rezolva o problemă simplă: cum își păstrează fiecare fișierele private când mai mulți oameni folosesc aceeași mașină?
Răspunsul a prins formă la MIT, la începutul anilor 1960. Curând a apărut și cineva dispus să ocolească protecția. Nu urmărea bani sau secrete de stat. Avea nevoie de mai mult timp la calculator pentru cercetarea sa.
Când calculatorul era împărțit între mai mulți oameni
La vremea aceea, calculatoarele erau echipamente costisitoare, accesibile mai ales universităților și marilor organizații. Cercetătorii predau programele pe cartele perforate și așteptau rezultatele. O greșeală putea însemna reluarea întregului proces.
Echipa condusă de Fernando Corbató a dezvoltat Compatible Time-Sharing System, prescurtat CTSS, demonstrat în 1961. Sistemul împărțea timpul de procesare între utilizatori, care puteau interacționa cu același calculator prin terminale separate.
Potrivit istoricului publicat de MIT, CTSS este considerat, în general, primul sistem informatic care a folosit parole. Conturile individuale permiteau separarea fișierelor. Ideea, despre care am scris și în materialul despre omul căruia îi este atribuită introducerea parolelor pe calculator, avea să devină un obicei pentru generații întregi.
Doctorandul care a plecat cu parolele pe hârtie
Allan Scherr studia performanța CTSS și avea nevoie de multe ore de calcul. În mărturia publicată în volumul aniversar din 2011, își amintește că primise aproximativ patru ore de procesare pe semestru. Le consumase înainte să termine simulările.
Inițial, găsise o metodă de a reseta contorul timpului folosit. În primăvara lui 1962, când i-au fost retrase drepturile necesare, a căutat altă cale. Parolele erau păstrate într-un fișier, iar serviciul de imprimare permitea solicitarea unor documente prin cartele perforate.
Vineri noaptea a cerut tipărirea fișierului cu parole. Sâmbătă dimineața s-a dus la dulapul unde erau lăsate documentele și a luat lista. Astfel și-a recăpătat accesul necesar continuării cercetării.
Episodul este descris drept primul furt documentat de parole. Mult mai târziu, Scherr i-a mărturisit profesorului Robert Fano ce făcuse. Acesta l-a asigurat că nu avea să-i fie retras doctoratul.
Lecția care a rămas după primul furt
Întâmplarea arată cât de mult contează ce se află în spatele ecranului de autentificare. Parolele puteau separa conturile, dar protecția devenea inutilă dacă lista lor putea ajunge pe hârtie în mâinile unui utilizator.
Astăzi, cheile de acces numite passkeys oferă o alternativă la parolele memorate. Povestea începută la MIT rămâne însă surprinzător de familiară: construim sisteme ca să ne ușurăm munca, apoi descoperim că și scurtăturile trebuie protejate.
Meta descriere: Cum au apărut parolele de calculator la MIT și cum a reușit un doctorand să obțină lista lor, în primul furt documentat de parole.