Creaturi bizare, asemănătoare unor monștri cu tentacule, descoperite în adâncurile Oceanului Indian. Cercetătorii au identificat un gen complet nou de viermi marini

Potrivit publicației internaționale ScienceAlert, care a prezentat descoperirea pe 18 octombrie 2026, oamenii de știință au identificat două specii noi, denumite Terebellosuctoria jimii și Terebellosuctoria keelingensis. Cercetarea, publicată în revista științifică Records of the Australian Museum în iulie 2026, a permis și reclasificarea unei a treia specii, descoperite anterior în apropierea Japoniei.

Cum arată viermii „spaghetti” și ce îi face atât de neobișnuiți

Viermii descoperiți aparțin familiei Terebellidae, un grup de animale marine înrudite cu viermii de pământ. Spre deosebire de rudele lor terestre, aceste creaturi au numeroase tentacule subțiri și alungite, care le-au adus denumirea populară de „spaghetti worms”.

Animalele își petrec cea mai mare parte a vieții în interiorul unor tuburi protectoare construite pe fundul oceanului. Din aceste adăposturi își extind tentaculele pentru a colecta particule de hrană din sedimentele din apropiere.

Ceea ce diferențiază noul gen Terebellosuctoria de alte specii cunoscute este prezența unor structuri asemănătoare ventuzelor, situate pe partea inferioară a corpului, în apropierea extremității anterioare.

Elena Kupriyanova, zoolog marin la Australian Museum și coordonatoarea cercetării, a explicat că tocmai această particularitate anatomică a atras atenția echipei.

Unele exemplare au o culoare portocalie intensă și pot ajunge la aproximativ 7,5 centimetri lungime. Aspectul lor neobișnuit amintește de alte creaturi misterioase descoperite în adâncurile oceanelor, ale căror adaptări demonstrează diversitatea surprinzătoare a vieții marine.

foto – CSIRO

Descoperirea a fost făcută la peste 600 de metri adâncime

Exemplarele au fost colectate în timpul unor expediții științifice desfășurate în 2021 și 2022, la bordul navei australiene de cercetare Investigator.

Cercetătorii au explorat munții submarini din apropierea Insulei Christmas și a Insulelor Cocos (Keeling), două teritorii australiene din Oceanul Indian. Viermii au fost descoperiți la adâncimi cuprinse între 467 și 674 de metri.

Inițial, oamenii de știință au observat structuri ramificate, asemănătoare unor rădăcini, printre care se aflau mici formațiuni portocalii. O analiză atentă a arătat că ramificațiile aparțineau tuburilor protectoare, iar din interiorul acestora ieșeau viermii viu colorați.

Ulterior, exemplarele au fost transportate la Australian Museum din Sydney, unde au fost examinate prin microscopie electronică și analize genetice.

Rezultatele au confirmat că animalele nu aparțineau doar unor specii necunoscute, ci unui gen complet nou. Pentru biologi, identificarea unui nou gen reprezintă o descoperire importantă, deoarece indică existența unei linii evolutive distincte.

Cercetarea amintește de alte descoperiri spectaculoase, precum filmarea rară a unui calmar Magnapinna la 3.300 de metri adâncime, care a demonstrat cât de puține informații avem despre animalele din zonele oceanice greu accesibile.

Terebellosuctoria keelingensis. Niciunul dintre cei doi viermi nu este deosebit de mare. (Foto: Australian Museum/Dr. Elena Kupriyanova și colaboratorii)

La ce folosesc ventuzele misterioase ale acestor creaturi

Deși cercetătorii au identificat structurile asemănătoare ventuzelor, funcția lor exactă rămâne încă neclară. Există însă o ipoteză interesantă, bazată pe observațiile realizate asupra unei specii înrudite.

În 2025, cercetătorii japonezi au descris un vierme marin descoperit la 843 de metri adâncime, pe care l-au numit inițial Lanice spongicola. Animalul avea structuri anatomice similare, însă clasificarea sa evolutivă nu era sigură.

Compararea ADN-ului și anatomiei a demonstrat ulterior că acesta aparține noului gen, fiind redenumit Terebellosuctoria spongicola.

Specialiștii japonezi observaseră că animalul își utiliza structurile asemănătoare ventuzelor pentru a se fixa în interiorul tubului protector, atașat de un burete marin de adâncime.

Prin urmare, cercetătorii australieni presupun că aceste structuri ar putea ajuta viermii să se ancoreze în habitatele de pe versanții munților submarini, unde sedimentele moi sunt relativ rare.

Ipoteza nu a fost însă confirmată experimental pentru cele două specii australiene.

Oceanele ascund încă numeroase specii necunoscute

Studiul nu s-a limitat la identificarea viermilor „spaghetti”. În total, cercetătorii au descris șapte specii noi de viermi marini, aparținând mai multor familii.

Expedițiile au colectat peste 850 de exemplare, iar numeroase organisme continuă să fie analizate în laboratoare. Procesul poate dura ani întregi, deoarece fiecare descoperire necesită comparații anatomice, secvențiere ADN și verificarea literaturii științifice existente.

Astfel de cercetări ajută la explicarea modului în care organismele supraviețuiesc în medii cu presiune ridicată, temperaturi scăzute și resurse alimentare limitate.

La fel ca în cazul caracatiței rare cu șapte brațe, identificată după descoperirea unor tentacule misterioase, identificarea corectă a unei specii poate necesita investigații complexe.

Descoperirea genului Terebellosuctoria demonstrează că fundul oceanelor rămâne unul dintre cele mai puțin cunoscute habitate ale planetei. Iar fiecare nouă expediție ar putea scoate la lumină organisme ale căror forme și adaptări depășesc imaginația.