Câte zile de concediu fără plată poate lua un angajat. Ce spune exact Codul muncii și când poate refuza angajatorul

Concediul fără plată poate părea, la prima vedere, o soluție simplă: angajatul are nevoie de câteva zile sau săptămâni libere, nu este plătit pentru perioada respectivă, iar apoi revine la serviciu. Din punct de vedere juridic, lucrurile sunt însă mai complexe, deoarece contractul individual de muncă este suspendat, iar salariatul nu poate continua să lucreze în această perioadă. Regulile principale sunt prevăzute de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în special la articolele 49, 54 și 153-156.

Nu există în Codul muncii un număr maxim general de zile

Articolul 153 din Codul muncii stabilește că salariații au dreptul la concedii fără plată pentru rezolvarea unor situații personale. Același articol precizează că durata se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Așadar, Codul muncii nu spune că un salariat din mediul privat are dreptul la maximum 10, 30 sau 90 de zile pe an.

O companie poate stabili, de exemplu, prin regulile sale interne, o anumită durată sau o procedură pentru solicitarea acestor zile.

Depunerea cererii nu înseamnă automat că poți lipsi

Pentru concediul fără plată pentru interese personale trebuie avut în vedere și art. 54 din Codul muncii, potrivit căruia contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Prin urmare, salariatul nu ar trebui să considere că simpla depunere a unei cereri îi permite să nu mai vină la serviciu. Perioada trebuie convenită cu angajatorul. Dacă solicitarea nu este aprobată, lipsa de la serviciu poate ajunge să fie tratată drept absență nemotivată.

Angajatorul nu te poate trimite fără plată pentru că nu are de lucru

Regula funcționează și invers. Concediul fără plată pentru interese personale nu este un instrument pe care firma îl poate utiliza unilateral atunci când are mai puține comenzi sau trece printr-o perioadă dificilă. Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate spune pur și simplu:

Vezi și:

Câte zile de concediu poți avea în funcție de vechimea în muncă. Ce trebuie să știe angajații

Cât timp poate fi ținut un angajat în delegație. Ce faci dacă vrei să revii la locul de muncă prevăzut în contract

„Nu avem activitate săptămâna aceasta, așa că toți angajații intră în concediu fără plată”.

Codul muncii prevede alte mecanisme pentru reducerea sau întreruperea temporară a activității, cu propriile condiții legale. În consecință, nici practica prin care salariaților li s-ar cere să semneze preventiv cereri de concediu fără plată, pe care firma să le folosească ulterior după nevoie, nu corespunde logicii concediului acordat pentru interesele personale ale salariatului.

Nu poți lucra „puțin” cât timp contractul este suspendat

Un efect important apare la art. 49 alin. (2) din Codul muncii: suspendarea CIM are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor salariale de către angajator.

Prin urmare, un salariat aflat în concediu fără plată nu ar trebui să participe la ședințe, să răspundă la e-mailurile de serviciu sau să rezolve „doar o urgență”. Primirea la muncă a unei persoane care are contractul suspendat poate avea inclusiv implicații din perspectiva muncii nedeclarate.

Totuși, art. 49 alin. (3) permite ca, pe durata suspendării, să continue alte drepturi și obligații dacă acestea sunt prevăzute de lege, de contractul colectiv, de CIM sau de regulamentul intern.

Concediul pentru formare profesională are reguli diferite

O situație distinctă este concediul fără plată pentru formare profesională. Potrivit art. 155 din Codul muncii, acesta se acordă la solicitarea angajatului, iar angajatorul îl poate refuza numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității.

Conform art. 156, cererea trebuie depusă cu cel puțin o lună înainte și trebuie să conțină data începerii, domeniul și durata formării, precum și instituția unde aceasta are loc. Concediul poate fi luat și fracționat în anumite situații, inclusiv pentru susținerea unor examene.

Reguli speciale pentru anumite categorii de bugetari

Pentru personalul căruia i se aplică HG nr. 250/1992 există reguli suplimentare. Articolul 25 prevede, pentru anumite situații expres enumerate, concedii fără plată de maximum 90 de zile lucrătoare anual. Există însă și situații pentru care această limită nu se aplică, precum unele cazuri de tratament medical în străinătate. Pentru alte interese personale, concediul poate fi acordat pe durata stabilită prin acordul părților.

Prin urmare, regula celor 90 de zile nu trebuie generalizată: nu reprezintă limita concediului fără plată pentru toți salariații din România.

Cum găsești instant orice fișier din laptop, chiar dacă ai uitat unde l-ai salvat