Cât durează concediul pentru creșterea copilului în Europa. Cum se compară România cu celelalte țări

Cât durează concediul pentru creșterea copilului în Europa. Cum se compară România cu celelalte țări
Durata concediului pentru creșterea copilului diferă considerabil de la o țară europeană la alta
Ana Ionescu
Google Urmărește pe Google

Concediul pentru creșterea copilului diferă considerabil de la o țară europeană la alta. Dacă în România un părinte poate beneficia, în mod obișnuit, de concediu și indemnizație până când copilul împlinește doi ani, alte state au ales sisteme mai scurte, dar care oferă o indemnizație mai apropiată de salariu sau perioade distincte rezervate fiecărui părinte.

Există și țări în care părinții își pot păstra o parte dintre zile pentru mai târziu sau pot combina concediul cu munca. De aceea, simpla comparație a numărului de luni poate fi înșelătoare. Trebuie făcută diferența între perioada în care părintele își poate suspenda activitatea și perioada pentru care primește efectiv o indemnizație.

România oferă concediu până la vârsta de 2 ani a copilului

În România, OUG nr. 111/2010 prevede că persoanele care îndeplinesc condițiile legale pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilitate.

Indemnizația lunară reprezintă 85% din media veniturilor nete realizate în perioada de referință prevăzută de lege, fiind aplicabile o limită minimă și una maximă.

Prin durata concediului indemnizat, România oferă o perioadă importantă în care unul dintre părinți poate rămâne acasă. Compararea acestui sistem cu cel din Germania sau Franța necesită însă atenție, deoarece în aceste țări dreptul de a lipsi de la serviciu poate fi mai lung decât perioada în care familia primește sprijin financiar.

Suedia oferă 480 de zile pentru fiecare copil

Sistemul suedez funcționează diferit. Părinții au la dispoziție 480 de zile de indemnizație parentală pentru un copil, care sunt împărțite inițial între cei doi părinți atunci când există custodie comună.

Dintre acestea, 390 de zile sunt remunerate în funcție de venit, iar alte 90 de zile sunt plătite la un nivel fix. O parte dintre zile este rezervată fiecărui părinte și nu poate fi cedată celuilalt.

Un avantaj important este flexibilitatea. Zilele nu trebuie consumate toate consecutiv imediat după nașterea copilului. În anumite limite, o parte poate fi păstrată și utilizată ulterior, până când copilul împlinește 12 ani sau termină clasa a V-a.

Suedia permite inclusiv transferarea unui număr limitat de zile către o altă persoană care îngrijește copilul, de exemplu un bunic.

Germania permite până la trei ani de concediu pentru fiecare părinte

În Germania trebuie separate două concepte. Elternzeit este concediul parental și poate ajunge la trei ani pentru fiecare copil și pentru fiecare părinte. O parte a acestuia poate fi utilizată între vârsta de 3 și 8 ani a copilului.

Cei trei ani nu sunt însă echivalentul a trei ani de indemnizație. Sprijinul financiar acordat părinților poartă denumirea de Elterngeld și funcționează după reguli diferite.

Există, printre altele, variantele Basiselterngeld și ElterngeldPlus, prin care părinții își pot organiza diferit perioada în care primesc bani, inclusiv atunci când revin parțial la serviciu. Așadar, Germania oferă o perioadă foarte lungă de protecție a locului de muncă, însă aceasta nu trebuie comparată direct cu cei doi ani de concediu indemnizat din România.

În Franța, concediul poate ajunge până la 3 ani

Și Franța permite părinților să întrerupă sau să reducă activitatea profesională pentru o perioadă îndelungată. În situația obișnuită, concediul parental poate fi reînnoit și poate ajunge până la a treia aniversare a copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislație.

Nici în Franța durata maximă a concediului nu înseamnă că părintele primește salariul sau o indemnizație raportată la acesta pe toată perioada.

Sprijinul financiar pentru reducerea sau întreruperea activității este acordat prin prestația PreParE, iar durata și cuantumul acesteia depind de situația familiei și de numărul copiilor. Prin urmare, cei trei ani de concediu parental francez nu sunt direct comparabili cu perioada indemnizată din România.

Spania acordă câte 19 săptămâni fiecărui părinte

Spania a construit sistemul mai mult în jurul împărțirii responsabilității între părinți. În urma extinderii concediului pentru nașterea și îngrijirea copilului, fiecare părinte poate beneficia de 19 săptămâni, iar prestația este plătită, în condițiile legii, la 100% din baza de calcul.

În cazul familiilor monoparentale, perioada ajunge la 32 de săptămâni. Primele șase săptămâni după naștere trebuie utilizate imediat și fără întrerupere, în timp ce restul perioadei beneficiază de mai multă flexibilitate.

Comparativ cu România, perioada acordată individual este mai scurtă. Diferența majoră este însă că fiecare părinte are propriul drept, sistemul fiind conceput pentru a împărți mai echilibrat perioada de îngrijire a copilului.

Cum se compară România cu celelalte țări europene

România se remarcă prin durata mare a concediului însoțit de indemnizație, care poate continua, în cazul obișnuit, până când copilul împlinește doi ani. Nu înseamnă însă că are automat „cel mai generos” sistem din Europa.

Suedia oferă o perioadă mai flexibilă și permite folosirea zilelor pe termen lung. Germania și Franța oferă posibilitatea unor concedii parentale care pot ajunge la trei ani, dar perioada de protecție a locului de muncă nu trebuie confundată cu perioada de plată a indemnizației. Spania oferă mai puține săptămâni, însă acestea sunt acordate separat fiecărui părinte și sunt plătite la 100% din baza de calcul.

Prin urmare, diferențele dintre state nu țin numai de numărul lunilor petrecute acasă. România oferă o perioadă lungă de concediu indemnizat, în timp ce alte țări pun accentul pe împărțirea concediului între mamă și tată, flexibilitate sau un procent mai mare din venitul anterior.

O comparație corectă trebuie să ia în calcul toate aceste elemente: durata concediului, durata efectivă a indemnizației, valoarea acesteia, protecția locului de muncă și posibilitatea ca ambii părinți să beneficieze de perioade proprii.