Cât costă o centrală telefonică din comunism în 2026: preţul e de ordinul miilor de lei
Interesul pentru obiectele tehnologice din perioada comunistă continuă să crească, mai ales atunci când apar pe piață echipamente rare, cu utilizări specifice. În prezent, două tipuri diferite de aparate atrag atenția: o centrală telefonică veche, scoasă la vânzare la un preț considerabil, și un dispozitiv complet diferit, folosit în trecut pentru comunicații radio mobile.
- Prețul unei centrale telefonice din comunism în 2026
- Un alt aparat diferit: telefonul auto analog din anii ’80
- Cum funcționa sistemul de radiotelefonie
- Cine folosea aceste echipamente în România
- Detalii tehnice și marcaje industriale
- Legătura cu industria românească și perioada de utilizare
- Două aparate diferite, două roluri distincte
Prețul unei centrale telefonice din comunism în 2026
O centrală telefonică de tip TZ-416, datând din perioada comunistă, este listată la vânzare pentru suma de 1.990 de lei. Aparatul este descris ca fiind uzat, însă păstrează un aspect vintage care îl face atractiv pentru colecționari.
Valoarea acestuia ține în principal de vechime și de interesul pentru obiecte autentice din acea perioadă, fiind considerat o piesă de colecție.
Un alt aparat diferit: telefonul auto analog din anii ’80
Separat de centrala telefonică, există și un alt dispozitiv care a atras atenția, dar care nu are legătură directă cu primul. Este vorba despre unitatea de control a unui telefon auto analog utilizat în anii 1980.
Acest echipament făcea parte dintr-un sistem mai complex de radiotelefonie și nu trebuie confundat cu o centrală telefonică. El reprezenta doar panoul de comandă al unui sistem instalat în mașină.
Puteți vedea anunțul AICI.
Cum funcționa sistemul de radiotelefonie
Sistemele din care făcea parte acest panou includeau mai multe componente: unitatea de control (panoul), o unitate radio de dimensiuni mari montată, de regulă, în portbagaj, o antenă externă și, uneori, un receptor asemănător unui telefon fix.
Funcționarea era bazată pe rețele de radiotelefonie analogică, utilizate înainte de apariția tehnologiei GSM.
Cine folosea aceste echipamente în România
Aceste sisteme nu erau disponibile pentru publicul larg. Ele erau utilizate în domenii specifice, precum taxi, salvare, poliție, instituții de stat sau companii mari.
Accesul limitat la astfel de tehnologii explică de ce, astăzi, aceste dispozitive sunt considerate rare și interesante pentru colecționari.
Detalii tehnice și marcaje industriale
Panoul de comandă poartă marcaje precum „Întreprinderea de Aparate Electronice de Măsură și Industriale – București”, tip I-810, dar și inscripții precum IPRS Băneasa și STAS 9460-90.
Construcția este una robustă, cu carcasă metalică și conector coaxial de tip BNC în partea superioară, specifică echipamentelor industriale.
Butoanele indică funcțiile principale: ON pentru pornire, SQ pentru filtrarea zgomotului radio, TX pentru transmitere, V+ și V- pentru volum, CC pentru schimbarea canalului și săgeți pentru navigare.
Legătura cu industria românească și perioada de utilizare
Dispozitivul este asociat cu IEM – Întreprinderea de Echipamente pentru Măsură, o fabrică românească ce producea aparatură electronică profesională în perioada comunistă.
Perioada de utilizare este estimată între 1985 și 1995, într-o etapă în care aceste sisteme reprezentau o soluție avansată pentru comunicații mobile.
Un model identic apare și în contextul cazului colonelului USLA – Trosca, ceea ce îi oferă și o valoare simbolică.
Două aparate diferite, două roluri distincte
Diferența esențială este clară: centrala telefonică TZ-416 este un echipament separat, evaluat la aproape 2.000 de lei, în timp ce dispozitivul I-810 este doar un panou de control pentru un sistem de radiotelefonie auto.
Confuzia între cele două poate apărea ușor, însă ele aparțin unor categorii complet diferite de echipamente.