Care sunt cele mai solide buncăre antiatomice din România. Sunt peste 5.000 de adăposturi în toată ţara, însă doar pentru 600.000 de locuitori
România are peste 5.000 de adăposturi de protecție civilă destinate populației în cazul unor atacuri aeriene sau al altor situații de urgență. Cu toate acestea, capacitatea lor totală este surprinzător de mică: aproximativ 612.000 de persoane ar putea fi adăpostite la nivel național. Datele apar într-un raport publicat în 2025 de Curtea de Conturi, care a analizat starea infrastructurii de protecție civilă din țară.
Cele mai solide buncăre antiatomice din România
Auditul instituției arată că în România există 5.072 de adăposturi publice și private. Dintre acestea, 2.543 sunt neoperaționale, adică mai mult de jumătate din total (50,14%). De asemenea, majoritatea adăposturilor sunt foarte vechi: 73% dintre ele, adică 3.711 construcții, au fost ridicate înainte de 1990, în perioada comunistă, când amenințarea unui conflict nuclear era o preocupare constantă în timpul Războiului Rece.
Pe lângă aceste adăposturi special construite, autoritățile au identificat și alte spații care ar putea fi folosite pentru protecție în situații extreme: stații de metrou, parcări subterane, pasaje sau galerii. Chiar și așa, capacitatea totală rămâne redusă raportat la populația țării.
În spatele acestor statistici se ascund însă câteva adăposturi impresionante, construite în secret și înconjurate astăzi de numeroase povești. Unele dintre cele mai spectaculoase buncăre antiatomice din România se află sub clădiri simbolice sau în zone aparent neașteptate.
Buncărul secret de sub Casa Presei Libere
Unul dintre cele mai fascinante adăposturi se află sub Casa Presei Libere din București, cunoscută în perioada comunistă drept Casa Scânteii. Clădirea monumentală, ridicată în anii ’50 cu participarea a peste 20.000 de muncitori, găzduia centrul național al tipografiilor și al activităților de publicare.
Deși era vizitată frecvent de turiști și grupuri de elevi, puțini știau că în subsolurile sale se ascundea un sistem complex de încăperi subterane. Acolo fusese amenajată o tipografie de urgență, pregătită să continue publicarea ziarelor comuniste chiar și în cazul prăbușirii regimului sau al unui conflict major.
Potrivit unui raport secret al CIA din 1963, sub aripa D a clădirii existau două niveluri de subsol, cel inferior aflându-se la aproximativ 20 de metri adâncime. Structura era consolidată cu grinzi blindate cu plăci de oțel și susținută de stâlpi masivi din beton armat.
Adăpostul avea uși blindate capabile să reziste armelor antitanc convenționale. Sistemul includea două tuneluri de evacuare, fiecare cu ieșiri camuflate. În interior existau generator electric, dormitoare, birouri, dușuri și săli de comandament.
Un detaliu neobișnuit era sistemul de ventilație de rezervă: mai multe biciclete conectate la un ax comun, care puteau produce energia necesară pentru funcționarea instalațiilor dacă electricitatea era întreruptă.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2026/03/profimedia-1038782188-800x432.jpg)
Palatul Parlamentului (Casa Poporului) – Foto: Profimedia
Rețeaua subterană a Casei Poporului
Un alt complex impresionant de adăposturi se află sub actualul Palat al Parlamentului, cunoscut în trecut drept Casa Poporului. Construit între 1984 și 1997, edificiul este una dintre cele mai mari clădiri administrative din lume, cu peste 365.000 de metri pătrați și mai mult de 1.000 de încăperi.
Nivelurile subterane ale clădirii sunt la fel de impresionante ca partea vizibilă. Galeriile ajung la aproape 80 de metri adâncime și includ două buncăre antiatomice, un adăpost antiaerian și o rețea de tuneluri de evacuare.
Potrivit fostului colonel Nicolae Kovacs, implicat în lucrările subterane, Nicolae Ceaușescu a cerut construirea celui mai performant buncăr antiatomic din blocul socialist. Acesta trebuia să reziste unui cutremur de peste 8 grade Richter, atacurilor repetate cu rachete și chiar exploziei a două bombe atomice lansate succesiv.
Buncărul are pereți groși de aproximativ 1,5 metri și o placă specială de protecție împotriva radiațiilor. În interior era planificat un punct central de comandă cu hărți în relief ale României și legături telefonice directe cu toate unitățile militare.
De asemenea, complexul includea apartamente destinate conducerii statului în caz de război. Opt tuneluri de evacuare trebuiau să permită retragerea rapidă în situații extreme. Unul dintre ele duce spre zona Pieței Constituției, iar altul ajunge până la stația de metrou Izvor.
Buncărul de lângă Castelul Corvinilor
Un alt adăpost neobișnuit se află în apropierea celebrului Castel al Corvinilor din Hunedoara. Buncărul a fost săpat în stâncile Dealului Sânpetru în anii ’60, într-o perioadă în care combinatul siderurgic din Hunedoara era unul dintre cele mai importante din Europa de Est.
Adăpostul a fost construit într-o rețea de tuneluri în formă de literă H, cu o lungime totală de aproximativ 500 de metri și o capacitate de circa 1.000 de persoane. Are două ieșiri ascunse pe malurile râului Zlaști.
Interiorul păstrează încă ușile blindate, sistemele de filtro-ventilație și generatorul de curent. De asemenea, existau un centru de comandă și o cameră de comunicații pentru militari.
În jurul buncărului a apărut și o legendă locală: unii spun că tunelurile ar face parte dintr-o galerie mai veche care ar lega castelul de Cetatea Devei, aflată la aproximativ 15 kilometri distanță. Deși această poveste nu a fost confirmată, ea continuă să alimenteze misterul unuia dintre cele mai stranii adăposturi antiatomice din România.