AI-ul cere tot mai mult curent, iar SUA își sabotează energia ieftină. Ce ar trebui să înțeleagă România

Inteligența artificială a devenit noul motor de consum energetic al economiei globale. Centrele de date, fabricile electrificate, mașinile pe baterii și infrastructura digitală au nevoie de tot mai mult curent, iar această presiune începe să schimbe modul în care statele își privesc rețelele electrice. În Statele Unite, însă, se întâmplă un paradox greu de ignorat: energia curată crește accelerat, dar este afectată în același timp de anulări, incertitudine politică și investiții blocate.

Potrivit datelor citate de Electrek din raportul E2 „Clean Economy Works”, dezvoltatorii au anunțat în primul trimestru din 2026 nu mai puțin de 54 de proiecte mari de energie regenerabilă, aproape dublu față de toate proiectele active anunțate pe parcursul anului 2025. Acestea însumează investiții planificate de peste 18 miliarde de dolari, adică aproximativ 16,5 miliarde de euro, și ar putea adăuga peste 12 GW de capacitate nouă de producție și stocare în rețea.

Este suficient pentru alimentarea a aproximativ 2 milioane de locuințe, într-un moment în care cererea de electricitate crește puternic. Numai că această imagine optimistă este însoțită de o realitate mai puțin confortabilă: în aceeași perioadă, 38 de proiecte de energie solară, eoliană și stocare au fost anulate. Acestea ar fi adăugat aproape 8 GW de capacitate, suficientă pentru 2-3 milioane de locuințe, și ar fi atras investiții locale de aproape 12 miliarde de euro.

Energia ieftină devine infrastructură strategică

În vechea economie, energia ieftină era importantă pentru industrie, transporturi și confortul consumatorilor. În noua economie, ea devine o condiție de supraviețuire digitală. AI-ul nu funcționează în abstract, în cloud, fără costuri fizice. În spatele fiecărui model lingvistic, fiecărei aplicații de generare video și fiecărui serviciu de automatizare există servere, sisteme de răcire, centre de date și rețele care consumă cantități uriașe de electricitate.

Aceasta este marea lecție pe care România ar trebui să o înțeleagă rapid. Discuția despre energie regenerabilă nu mai este doar despre climă, panouri solare și ambiții verzi. Este despre competitivitate economică, securitate energetică și capacitatea unei țări de a atrage investiții în tehnologie. O companie care vrea să construiască un centru de date, o fabrică de baterii sau o unitate de producție automatizată se uită direct la prețul energiei, la stabilitatea rețelei și la viteza cu care poate fi conectată la infrastructură.

SUA arată acum cât de costisitoare poate fi ezitarea. Pe de o parte, companiile se grăbesc să pornească proiecte înainte ca stimulentele federale pentru energia curată să devină mai greu de accesat. Pe de altă parte, incertitudinea politică și atacurile asupra finanțării din sector pun frână exact acelor proiecte care ar putea aduce curent mai ieftin și mai rapid în rețea.

Solarul, eolianul și bateriile rămân printre cele mai rapide forme de capacitate nouă care pot fi instalate la scară mare. Într-o perioadă în care AI-ul și electrificarea cresc cererea, blocarea unor astfel de investiții înseamnă mai multă presiune pe prețuri, mai multe întârzieri și o rețea mai vulnerabilă.

Boom-ul american ascunde o criză de încredere

Raportul E2 descrie două Americi energetice care funcționează în paralel. Prima este America investițiilor accelerate, în care dezvoltatorii încearcă să pună pe picioare proiecte de miliarde înainte de schimbarea regulilor. A doua este America anulărilor, în care companiile renunță la fabrici, proiecte solare, baterii, hidrogen sau lanțuri de producție pentru mașini electrice.

Dimensiunea pierderilor este semnificativă. În primul trimestru din 2026, E2 a identificat șapte proiecte de producție anulate, închise sau reduse în state precum Oklahoma, Ohio, Carolina de Nord și Georgia. Acestea ar fi însemnat investiții de aproximativ 1,24 miliarde de euro și aproximativ 8.100 de locuri de muncă. În același trimestru, au fost anunțate doar 12 proiecte noi de producție, cu investiții de aproximativ 697 de milioane de euro și aproape 2.000 de locuri de muncă.

Contrastul este puternic față de 2023 și 2024, când companiile anunțau, în medie, peste 60 de fabrici noi de energie curată în fiecare trimestru. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar despre o încetinire minoră, ci despre o schimbare de ritm care poate afecta lanțuri industriale întregi.

Sectorul cel mai lovit este cel al mașinilor electrice. E2 urmărește 166 de proiecte active legate de producția EV, cu investiții anunțate de aproximativ 77,6 miliarde de euro. Dar, din 2022 încoace, au fost anulate, închise sau reduse 58 de proiecte EV, cu investiții pierdute de aproximativ 23,4 miliarde de euro. Asta înseamnă aproape un sfert din investițiile anunțate în producția de vehicule electrice.

Bateriile au propria problemă. Proiectele active de producție pentru stocarea energiei însumează aproximativ 15,5 miliarde de euro, dar peste 7,9 miliarde de euro asociate cu 18 proiecte au fost deja anulate sau reduse. Practic, aproape o treime din investițiile anunțate în acest segment s-au evaporat.

Ce poate învăța România din greșeala americană

Pentru România, lecția principală este că tranziția energetică nu poate fi tratată ca o temă sezonieră, dependentă de cicluri politice scurte. Investițiile mari au nevoie de predictibilitate, reguli clare și infrastructură. Dacă un stat schimbă constant direcția, companiile amână decizii, mută proiecte sau aleg piețe unde riscul este mai mic.

România are un avantaj real: poate învăța din aceste blocaje fără să plătească aceeași factură. Are resurse solare bune, potențial eolian, inclusiv offshore în Marea Neagră, o tradiție industrială relevantă și o poziție geografică utilă în regiune. Dar toate acestea nu valorează suficient dacă proiectele stau blocate în avize, racordări, birocrație sau incertitudine legislativă.

În următorii ani, întrebarea nu va fi doar cine produce energie mai verde, ci cine poate livra energie stabilă, ieftină și rapid disponibilă pentru industrie, AI și servicii digitale. Dacă România vrea centre de date, investiții în cloud, fabrici moderne și infrastructură tehnologică serioasă, trebuie să privească energia ca pe o platformă economică, nu doar ca pe o factură lunară.

Mai există și o oportunitate industrială. Raportul E2 arată că producția legată de rețele și transport de energie este cea mai stabilă zonă din economia americană a energiei curate. Au fost anunțate investiții active de aproximativ 5,9 miliarde de euro în 58 de proiecte legate de rețele, cu o singură anulare importantă. Asta sugerează că echipamentele de rețea, transformatoarele, stocarea și infrastructura de transport devin pariuri mai sigure decât sectoarele dominate de conflicte politice.

România ar putea să-și construiască o strategie în jurul acestor nevoi. Nu este obligatoriu să copieze modelul american sau chinez, dar poate identifica zone unde are furnizori, ingineri, producție și acces la fonduri europene. Într-o lume în care toată lumea vrea mai mult curent, cine produce echipamente pentru rețele și stocare are șanse să devină esențial.

AI-ul nu așteaptă după politică

Cea mai mare greșeală ar fi să credem că cererea de energie va încetini pentru că statele nu reușesc să țină pasul. AI-ul, centrele de date, electrificarea transportului și industria automatizată merg înainte. Dacă o țară nu oferă energie suficientă și predictibilă, investițiile se mută acolo unde condițiile sunt mai bune.

SUA încă are forță financiară, capacitate industrială și companii dispuse să investească masiv. Dar exemplul american arată că până și o economie uriașă poate pierde ritm atunci când energia devine teren de luptă politică. Anulările de proiecte nu înseamnă doar mai puține turbine sau panouri. Înseamnă locuri de muncă pierdute, costuri mai mari, rețele mai tensionate și o dependență mai mare de soluții mai lente sau mai scumpe.

Pentru România, mesajul este simplu: energia ieftină nu mai este un bonus, ci fundația pe care se construiește economia digitală. Dacă vrei AI, cloud, industrie modernă și investiții mari, ai nevoie de rețele solide, producție diversificată și stocare. Altfel, discuția despre tehnologie rămâne frumoasă, dar incompletă.

Paradoxul american ar trebui privit ca un avertisment. Poți avea investiții de miliarde pe hârtie, proiecte anunțate spectaculos și cerere uriașă, dar poți pierde totul dacă nu construiești rapid, coerent și predictibil. În 2026, adevărata competiție nu mai este doar pentru procesoare, centre de date sau aplicații AI. Este pentru megawați.

Ce se întâmplă cu garanțiile de 50 de bani pe care nu le mai recuperează românii. Ce face RetuRO cu milioanele rămase în sistem