Viața pe Pământ ar avea origini extraterestre, iar descoperirile recente ar putea rescrie evoluția noastră

Ipoteza conform căreia viața pe Pământ ar putea avea origini extraterestre a devenit din ce în ce mai credibilă odată cu descoperirile realizate în cadrul misiunii OSIRIS-REx, care a prelevat mostre de pe asteroidul Bennu. Aceste mostre, analizate de cercetători, au dezvăluit prezența unor compuși organici fundamentali pentru viață, precum aminoacizi, componente ale ADN-ului și minerale care ar fi putut juca un rol crucial în chimia primitivă de pe Pământ. Aceste rezultate nu doar că susțin ipoteza panspermiei (transportul materiei organice între planete), dar sugerează și că asteroizii ar fi fost esențiali în livrarea acestor ingrediente esențiale pentru viață.

Asteroidul Bennu: un „mesager” al materiei organice în sistemul solar

Bennu, un asteroid bogat în carbon, este considerat o „grămadă de moloz” (rubble pile asteroid), format după ce un asteroid părinte, mult mai mare, a fost fragmentat în urma unui impact violent acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Rămășițele acestui corp ceresc s-au reunit ulterior sub influența gravitației, formând ceea ce numim astăzi Bennu. În octombrie 2020, misiunea OSIRIS-REx a NASA a atins suprafața asteroidului și a colectat circa 120 de grame de praf și rocă, dublu față de cantitatea estimată inițial. Aceste mostre au fost aduse pe Pământ în 2023, marcând o etapă crucială în explorarea chimiei cosmice.

Ceea ce diferențiază aceste mostre de altele provenite din meteoriți este faptul că ele au fost protejate de contaminarea terestră. Spre deosebire de meteoriții care intră în atmosfera Pământului și sunt expuși la temperaturi ridicate și factori externi, probele de pe Bennu au fost sigilate într-o capsulă specială, păstrându-se în starea lor inițială. Această puritate a permis o analiză precisă a compușilor chimici din mostre.

O formațiune de carbonat de sodiu sub formă de ace subțiri, colorate artificial în violet pentru evidențierea detaliilor, poate fi observată în roca bogată în argilă din mostra prelevată de pe Bennu. Fiecare ac are o lățime mai mică de 1 micrometru. (Foto: Rob Wardell/Tim McCoy/Smithsonian/CNN)

Aminoacizii și baza chimică a vieții

Unul dintre cele mai importante rezultate ale analizelor este descoperirea aminoacizilor — molecule care combină carbonul, azotul, oxigenul și hidrogenul pentru a forma proteine, esențiale în toate formele de viață cunoscute. Echipa coordonată de Daniel P. Glavin, cercetător principal la NASA, a identificat 33 de tipuri de aminoacizi în mostrele de pe Bennu. Dintre aceștia, 14 sunt aminoacizi folosiți în mod obișnuit de organismele terestre pentru sinteza proteinelor, iar 19 sunt aminoacizi rari sau inexistenți în biologia cunoscută pe Pământ.

Câţi bani câştigă Ioana Grama pe internet. Este pe locul al treilea în România, tocmai a dat 185.000 de euro pe un teren

Cum arată vila impresionantă a Andreei Esca. Imagini rare din interiorul locuinței celei mai bine plătite știriste din România

De asemenea, cercetătorii au detectat toate cele cinci baze nucleice care formează codul genetic din ADN și ARN: adenina, guanina, citozina, timina și uracilul. Aceste componente sunt esențiale pentru transmiterea informațiilor genetice, iar prezența lor într-un mediu extraterestru sugerează că ingredientele vieții ar putea fi răspândite în întregul sistem solar.

Un aspect surprinzător a fost identificarea aminoacizilor în ambele forme „chiralice” sau „de mână” — atât versiuni de tip stâng (L), cât și drept (D). Pe Pământ, viața produce și utilizează exclusiv aminoacizi de tip stâng pentru construirea proteinelor, ceea ce ridică întrebarea de ce acest tip a fost favorizat. Descoperirea sugerează că ambele tipuri au fost prezente inițial, iar un proces evolutiv încă neînțeles a condus la dominanța formei stângi. Această constatare sprijină ideea că aminoacizii existenți pe Pământ nu au fost creați aici, ci au fost aduși de asteroizi și comete.

Sărurile, mineralele și rolul apei

Pe lângă compușii organici, analiza mostrelor a evidențiat și o varietate de săruri și minerale esențiale pentru viață, precum fosfați, carbonați, sulfați, cloruri și fluoruri. Un mineral notabil identificat pe Bennu este trona (carbonatul de sodiu), care nu a mai fost observată anterior în alte mostre de meteoriți sau asteroizi. Pe Pământ, acest mineral se formează în lacurile sărate și este utilizat în industria produselor de curățenie și a fabricării sticlei.

Sărurile de pe Bennu sugerează că apa a jucat un rol esențial în chimia acestui asteroid părinte. Cercetătorii au descoperit urme de apă prinse în structurile cristaline ale mineralelor, ceea ce indică faptul că, în trecut, pe Bennu a existat apă lichidă. Aceasta ar fi circulat prin crăpăturile și fisurile asteroidului, lăsând în urmă concentrații saline care au favorizat formarea compușilor organici.

Acest proces seamănă cu ceea ce vedem pe fundul lacurilor secate de pe Pământ, unde sărurile și mineralele rămase după evaporarea apei pot crea medii propice pentru reacții chimice complexe. Un mediu similar a fost descoperit pe satelitul Enceladus al lui Saturn, sugerând că astfel de condiții ar putea exista și în alte părți ale sistemului solar.

Fosfatul de magneziu și sodiu a fost detectat în mostrele de pe Bennu, cu fosforul evidențiat printr-o nuanță roșie deschisă. Acest tip de fosfați nu este cunoscut pe Pământ. Ei se numără printre primele urme de elemente concentrate de apă, descoperite de cercetătorii misiunii OSIRIS-REx în mostrele prelevate de pe asteroid. (Foto: Rob WardellTim GoodingTim McCoySmithsonian/CNN)

Misterul evoluției incomplete de pe Bennu

Cu toate că Bennu conținea multe dintre ingredientele necesare pentru viață, nu există dovezi că pe acest asteroid ar fi apărut forme de viață. O posibilă explicație este aceea că lichidele sărate s-au evaporat prea repede, iar mediul nu a avut suficient timp să permită reacțiile chimice necesare pentru formarea unor structuri biologice complexe, scrie CNN.

Daniel P. Glavin subliniază că viitoarele misiuni spațiale vor fi cruciale pentru a înțelege în detaliu modul în care s-au format compușii organici în spațiu și de ce viața a apărut doar pe Pământ, cel puțin din câte știm până acum. Dacă asteroizii au bombardat Pământul în perioada de formare a planetei, este posibil ca un proces similar să fi avut loc și pe alte corpuri cerești, precum Marte sau sateliți precum Europa și Enceladus.

O nouă perspectivă asupra originilor vieții

Descoperirile făcute de echipa NASA demonstrează că asteroizii ar fi putut acționa ca distribuitori naturali de materie organică și apă, favorizând apariția vieții pe planetele pe care le-au lovit. Bennu oferă nu doar o fereastră către trecutul geologic al sistemului nostru solar, dar și o perspectivă nouă asupra modului în care viața ar fi putut apărea în alte colțuri ale cosmosului.

Pe măsură ce cercetările continuă, rămân multe întrebări esențiale: a avut viața șansa să se dezvolte și în altă parte, iar dacă da, unde sunt dovezile? Răspunsurile ar putea veni din viitoarele misiuni care vor explora alte asteroizi, comete sau lumi oceanice din sistemul solar. În final, această căutare ar putea rescrie complet ceea ce știm despre evoluția vieții, atât pe Pământ, cât și dincolo de granițele planetei noastre.