”Trăiască România Dodoloață!” Studentul Lucian Blaga, martor la Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia

Pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, s-a scris una dintre cele mai glorioase pagini ale istoriei românești: unirea Transilvaniei cu Regatul României. Printre martorii acestui eveniment epocal s-a aflat și un tânăr student la Filosofie, care avea să devină unul dintre cei mai importanți poeți și gânditori ai României moderne: Lucian Blaga. Drumul său spre Alba Iulia a fost unul al speranței, al sacrificiului și al unui destin care s-a împletit cu cel al națiunii sale.

Lucian Blaga la Viena, în mijlocul frământărilor sfârșitului de imperiu

În toamna anului 1917, Lucian Blaga, un tânăr de 22 de ani, pleca din Ardeal spre capitala Imperiului Austro-Ungar, Viena, pentru a urma cursurile Facultății de Filosofie. Viena de atunci nu mai era însă orașul stabil și grandios din timpul domniei lui Franz Joseph. Sfârșitul războiului se apropia, iar imperiul începea să se destrame.

În anul universitar 1918-1919, în locul lecțiilor solemne ale profesorilor, universitatea devenise scena unor discursuri aprinse ale studenților revoluționari. În acea atmosferă de haos și schimbare, Lucian Blaga și iubita sa, Cornelia Brediceanu, studentă la Medicină, asistau la un moment de cotitură în istoria Europei.

Pentru tânărul Blaga, însă, gândurile nu erau doar la Viena, ci și la casa lui, la Lancrăm, și la visul unirii Transilvaniei cu România. Când a aflat că la 1 Decembrie urma să aibă loc la Alba Iulia o mare adunare populară în care se va decide soarta Ardealului, nu a ezitat: trebuia să ajungă acolo.

Ciocolata cu mamăligă picantă, noua ciocolată Dubai. Desertul atipic a devenit senzația primăverii

Lewis Hamilton, Charles Leclerc și Pierre Gasly au fost descalificați din Marele Premiu al Chinei. Ce nereguli au fost descoperite

Vezi și: Marea iubire a lui Lucian Blaga. Cornelia Brediceanu, femeia care ”nu a strivit corola de minuni a lumii” celebrului poet

Un drum anevoios spre casă

Înainte de a porni spre Transilvania, Lucian Blaga s-a alăturat unui grup de studenți români din Viena, printre care și viitorul mare filosof D.D. Roșca.

Cum trenurile civile nu mai circulau regulat, singura soluție a fost să mituiască un mecanic de locomotivă pentru a se urca într-un tren militar. În noaptea de 30 spre 31 octombrie, Blaga și colegii săi au pornit la drum.

Călătoria a fost lungă și plină de obstacole. Din Viena până la Budapesta, apoi spre Arad și mai departe spre Brașov, fiecare etapă a drumului era o aventură. La Vînțul de Jos, Blaga și Roșca, extenuați, nu au mai putut ieși din vagonul supraaglomerat decât spărgând geamul cu picioarele.

Ajuns în Sebeș, Blaga a fost întâmpinat de fratele său mai mare, Lionel, încă îmbrăcat în uniforma de locotenent al armatei austro-ungare.

Dar lumea se schimba rapid. Jandarmii unguri părăseau orașul deghizați în țărani români, iar comunitatea românească din Sebeș se organiza pentru marele moment al Unirii.

Alba Iulia, locul unde s-a scris istoria Marii Uniri

Pe 1 Decembrie 1918, Lionel Blaga a fost ales primar al orașului Sebeș și delegat oficial la Alba Iulia. Fratele său mai mic, Lucian, l-a însoțit, dorind să fie martor al acestui moment unic.

Drumul spre Alba Iulia a fost o adevărată procesiune. Sute de căruțe, mii de oameni îmbrăcați în straie populare, cu steaguri tricolore, străbăteau drumurile înfrigurate spre locul unde avea să se decidă viitorul națiunii române.

Marele scriitor descria, mai târziu, momentul unic cu o sensibilitate poetică remarcabilă:

„Era o dimineață rece de iarnă. Respirația se întrupa în invizibile cristale. Pe de o parte a șoselei se duceau spre Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii căruțele românești, buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeași direcție armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși ai tăcerii”.

Ajuns în oraș, Lucian Blaga a fost uimit de mulțimea imensă, oameni veniți din toate colțurile Ardealului, de la moți la bănățeni și maramureșeni. În centrul orașului, tribunele erau pline de liderii politici și culturali ai vremii, care rosteau discursuri înflăcărate.

Între timp, în Sala Unirii, cei 1228 de delegați oficiali votau în unanimitate unirea Transilvaniei cu România. În acel moment, istoria s-a schimbat pentru totdeauna.

Vezi și: Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri de la 1918. A imortalizat, din întâmplare, cele mai importante imagini din istoria României

„Trăiască România dodoloață!” – un strigăt pentru eternitate

După încheierea adunării, Lucian Blaga și fratele său s-au întors spre Lancrăm. Pe drum, epuizați, dar fericiți, au trecut prin satul natal în plină noapte. Din întuneric, un strigăt a răsunat: „Trăiască România dodoloață!”

Era un copil care, în entuziasmul său, rostise un cuvânt ce avea să rămână în istorie. Expresia „România dodoloață” – adică rotundă, întreagă, completă – a fost reținută de Lucian Blaga și consemnată în scrierile sale.

În Alba Iulia, sărbătoarea a continuat. Localnicii așteptau sosirea trupelor române pentru a prelua oficial orașul. Când, în seara unei zile din decembrie, soldații români au intrat în cetate, s-a declanșat o horă uriașă, care, după cum spunea Blaga, semăna cu „nebuloasele cerești ce încearcă o nouă închegare și un nou echilibru”.

Un destin legat de istoria națiunii române

Experiența Marii Uniri l-a marcat profund pe Lucian Blaga. Mai târziu, în poeziile și filosofia sa, a păstrat mereu un sentiment profund de apartenență la spiritul românesc.

A devenit nu doar un poet și filosof de geniu, ci și un martor al uneia dintre cele mai mari împliniri ale poporului român.

Astăzi, ecoul acelei zile din 1918 răsună încă. Iar cuvintele copilului care a strigat în noapte rămân un simbol al entuziasmului național: „Trăiască România dodoloață!”

Vezi și: Au finanțat Marea Unire din banii lor, ca apoi să fie întemnițați de comuniști: povestea tragică a înfăptuitorilor Marii Uniri de la 1918