Timpul ar putea curge și spre trecut. Ce spun cercetătorii
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/03/timp.jpg)
Percepția timpului ca un flux continuu, care curge ireversibil din trecut spre viitor, a stat la baza gândirii umane de secole. Cu toate acestea, fizicienii de la Universitatea Surrey din Marea Britanie au făcut o descoperire surprinzătoare: la nivel cuantic, timpul nu are o singură direcție, ci poate curge în ambele sensuri. Această teorie contrazice ceea ce am fost obișnuiți să credem despre timpul care înaintează fără oprire și ridică întrebări fundamentale despre natura realității.
Studiul publicat recent în Nature’s Scientific Reports arată că în sistemele cuantice, timpul nu are o direcție preferată. Cercetătorii au analizat interacțiunea unui sistem cuantic cu mediul înconjurător și au descoperit că pierderea de informație – procesul care determină apariția unei direcții a timpului – se produce în ambele sensuri, atât înainte, cât și înapoi.
Aceasta este o concluzie radicală, deoarece în lumea macroscopică percepem timpul ca având o direcție clară. De exemplu, un pahar care cade și se sparge nu se poate reasambla singur. Acest fenomen pare să confirme existența unei „săgeți a timpului” care indică o singură direcție. Totuși, legile fizicii, inclusiv cele ale mecanicii newtoniene, nu impun această restricție. În lumea microscopică a mecanicii cuantice, procesele pot avea loc la fel de bine în ambele sensuri ale timpului, ceea ce sugerează că percepția noastră asupra timpului ar putea fi incompletă.
Cum se explică faptul că percepem timpul ca fiind ireversibil?
Deși fizica sugerează că timpul ar putea fi reversibil, în viața de zi cu zi percepem timpul ca având o singură direcție. Aceasta se datorează unui principiu fundamental al fizicii: a doua lege a termodinamicii. Această lege afirmă că entropia – adică gradul de dezordine al unui sistem – crește în mod natural în timp. Cu alte cuvinte, Universul evoluează într-o singură direcție, iar evenimentele ireversibile, precum îmbătrânirea, spargerea unui obiect sau disiparea căldurii, sunt guvernate de această lege.
Descoperirea cercetătorilor sugerează însă că această „săgeată a timpului” nu este o proprietate fundamentală a Universului, ci doar o caracteristică emergentă a sistemelor mari și complexe. La nivel microscopic, unde legile mecanicii cuantice domină, nu există nicio restricție care să împiedice un fenomen să aibă loc atât înainte, cât și înapoi în timp.
Ce implicații poate avea această descoperire?
Dacă se dovedește că timpul poate curge în ambele direcții, acest lucru ar putea avea implicații uriașe în fizică și tehnologie. În primul rând, ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra Universului, sugerând că realitatea pe care o percepem este doar o parte a unui mecanism mult mai complex.
În plus, această teorie ar putea influența dezvoltarea computerelor cuantice, care funcționează pe baza legilor mecanicii cuantice și ar putea exploata aceste proprietăți pentru a crea sisteme și algoritmi mai performanți. Pe termen lung, descoperirile ar putea deschide calea către o mai bună înțelegere a relației dintre timp și spațiu, poate chiar sugerând modalități teoretice de a manipula timpul.
Chiar dacă aceste concepte par, deocamdată, desprinse dintr-un film SF, cercetările continuă să aducă noi perspective asupra timpului. În cazul în care această teorie poate fi extinsă dincolo de lumea cuantică, am putea descoperi că trecutul și viitorul nu sunt atât de fixe pe cât le-am crezut până acum.