Take, Ianke și Cadîr chiar au existat. Povestea celor trei negustori din Bârlad care au inspirat una dintre cele mai celebre piese ale teatrului românesc

„Take, Ianke și Cadîr” rămâne, și în zilele noastre, una dintre cele mai cunoscute piese de teatru de pe scena românească. Puțini sunt cei care știu, însă, faptul că opera semnată de Victor Ion Popa, a fost inspirată din viețile a trei negustori locali din Bârlad.

Atmosfera Bârladului de altădată, sursă de inspirație pentru Victor Ion Popa

În inima Bârladului de la începutul secolului XX, zona cunoscută drept Podul Pescăriei forfotea de viață și comerț. Pe străduțele înguste, negustorii își înșirau marfa în dughene modeste, vânzând de toate: pește, lumânări, săpunuri, articole de fierărie sau produse coloniale.

Aici a copilărit Victor Ion Popa, cel care avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi români. Privind zi de zi agitația negustorească, scriitorul a găsit inspirația pentru celebra piesă „Take, Ianke și Cadîr”.

Personajele piesei sunt bazate pe oameni reali, negustori autentici ai Bârladului, care deși nu își aveau prăvăliile alăturate așa cum sunt descrise în piesă, au rămas în memoria locală drept figuri pitorești.

Mușcatele – cele 6 avantaje pentru care sunt cea mai bună alegere pentru balcon și grădină

Horoscopul zilei de marți, 13 mai 2025. Zodia care va avea parte de necazuri, ghinionul nu-i dă pace

Intriga comediei este, desigur, o ficțiune plină de umor și sensibilitate, dar rădăcinile sale se găsesc în realitatea de la Podul Pescăriei, acolo unde multiculturalismul și spiritul de întrajutorare se nășteau firesc, în fiecare zi.

Vezi și: Piesele sale se joacă și astăzi în teatrele românești. Cum i-a influențat destinul Victor Ion Popa lui Radu Beligan VIDEO

Cine au fost adevărații Take, Ianke și Cadîr

În spatele lui Cadîr, personajul turcului hâtru și înțelept, s-ar fi aflat Gheorghe Bizim. Deși în piesă Cadâr este prezentat ca fiind musulman, realitatea este mai nuanțată.

Gheorghe Bizim era român, dar porecla „Turcu” i-a fost dată din cauza numelui său de familie, cu rezonanțe turcești – „Bizim” în limba turcă însemnând „al meu”, adică „om de încredere”. Această informație vine din mărturiile descendenților săi.

Negustorul Gheorghe Bizim era binecunoscut în târg pentru prăvălia sa, unde vindea gaz, borș și diverse mărunțișuri, indispensabile gospodăriilor de atunci.

Din cei zece copii pe care i-a avut, doar unul a fost băiat. Una dintre fiicele sale avea să devină celebra artistă Aristizza Romanescu, ceea ce adaugă și mai mult farmec poveștii familiei sale.

Există, însă, și o altă ipoteză legată de modelul real al lui Cadîr: un bragagiu de origine sârbă, pe nume Ristici, cunoscut pentru bomboanele și halvița sa.

Această dublă posibilitate privind identitatea reală a lui Cadîr nu face decât să întărească ideea că spiritul multicultural era omniprezent în Bârladul acelor vremuri.

În ceea ce-l privește pe Ianke, adevăratul său corespondent era evreul Ițic Pincu Finkelstein, cunoscut de localnici sub numele de moș Kaner. Acesta deținea o tinichigerie, dar prăvălia sa oferea și alte obiecte utile pentru gospodării.

Moș Kaner era bine integrat în comunitate și, prin natura muncii sale, intra zilnic în contact cu oameni de toate neamurile și religiile, ceea ce probabil l-a inspirat pe Victor Ion Popa să creeze un personaj atât de cald și uman.

Cel de-al treilea personaj, românul Take, își are sursa de inspirație într-un alt negustor local, pe nume Peiu. Peiu vindea încălțăminte – ghete, bocanci și cizme – și era binecunoscut în târg pentru seriozitatea și bunăvoința sa.

Regizorul Victor Ion Popa. Foto colorizare Playtech

O piesă despre omenie, dincolo de diferențele culturale

„Take, Ianke și Cadîr” nu este doar o comedie savuroasă, ci o veritabilă frescă a unei lumi demult apuse. Prin prisma celor trei personaje principale, un român, un evreu și un turc, Victor Ion Popa a reușit să surprindă esența relațiilor interetnice din târgurile moldovenești: rivalitate comercială, diferențe culturale, dar și o profundă prietenie și respect reciproc.

Într-o epocă marcată de prejudecăți și tensiuni latente, piesa transmite un mesaj de mare actualitate chiar și astăzi: prietenia adevărată și sprijinul reciproc nu țin cont de religie, etnie sau tradiții.

Prin umor, replici vii și o subtilă notă de melancolie, „Take, Ianke și Cadîr” devine o pledoarie pentru toleranță și înțelegere între oameni.

Personajele create de Victor Ion Popa trăiesc și respiră firesc, fiecare purtând în sine o lume aparte.  Românul Take este o persoană pragmatică și muncitoare.

Evreul Ianke este sentimental și grijuliu, în timp ce turcul Cadâr este hâtru și filozof popular. Împreună, ei construiesc un univers în care diversitatea este mai mult o sursă de bogăție decât de conflict.

Vezi și: Povestea tragică a autorului celebrei piese de teatru „Take, Ianke şi Cadâr”: dramaturgul răpus de vicii, Victor Ion Popa

Premiera și impactul piesei asupra teatrului românesc

Piesa a avut premiera la 25 martie 1932, la Teatrul „Maria Ventura” din București. Regia i-a aparținut chiar autorului, Victor Ion Popa, care a știut să aducă pe scenă farmecul autentic al lumii pe care o cunoscuse în copilărie.

Succesul a fost imediat. Publicul a fost cucerit de naturalețea dialogurilor, de umorul fin și de profunzimea mesajului transmis.

De atunci, piesa a cunoscut numeroase montări de referință în toate teatrele importante din țară, dar și în străinătate, în special în Israel, unde comunitățile de români și evrei au regăsit în povestea celor trei negustori o părticică din trecutul lor comun.

Distribuțiile de-a lungul timpului au inclus nume legendare ale scenei românești. Fiecare interpretare a adus nuanțe noi, păstrând însă intactă esența umanistă a piesei.

De fiecare dată, „Take, Ianke și Cadîr” a reușit să umple sălile și să emoționeze publicul, demonstrând puterea de durată a unei opere bine ancorate în realitatea umană.

Moștenirea lăsată de cei trei negustori

Chiar dacă dughenele lor s-au pierdut în negura timpului, spiritul adevăraților Take, Ianke și Cadîr dăinuie. Ei nu sunt doar personaje într-o piesă de teatru, ci simboluri ale unei epoci în care oamenii, în ciuda diferențelor, știau să trăiască împreună, să râdă și să plângă laolaltă.

Povestea lor, filtrată prin talentul lui Victor Ion Popa, rămâne o mărturie vie a Bârladului multicultural și a valorilor autentice: prietenia, respectul, cinstea și spiritul de întrajutorare.

Astăzi, în fața marilor provocări sociale și culturale, „Take, Ianke și Cadîr” continuă să ne amintească de ceea ce contează cu adevărat: omenia. Iar memoria celor trei negustori care au inspirat această capodoperă va dăinui atâta timp cât piesa va fi jucată și iubită.