Promisiunea de vânzare – cumpărare la notar și plata avansului. Detaliile obligatorii din lege, cum poți evita un dezastru financiar
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/imobiliare-9.jpg)
În contextul imobiliar actual, tot mai mulți români aleg să încheie promisiuni de vânzare-cumpărare înainte de semnarea contractului final. Acest pas precontractual este esențial în achiziția unei locuințe, fie că este vorba de o construcție în fază de dezvoltare, fie de o proprietate disponibilă imediat. Însă, dincolo de simpla semnătură în fața notarului, există o serie de detalii legale care trebuie înțelese cu claritate pentru a evita riscuri financiare serioase.
Promisiunea de vânzare-cumpărare este un document juridic prin care una sau ambele părți își asumă angajamentul de a încheia în viitor un contract de vânzare. Există două forme: promisiunea unilaterală, în care doar o parte se obligă (de exemplu, vânzătorul), și promisiunea bilaterală, unde ambele părți se angajează reciproc. În oricare dintre forme, promisiunea nu produce efectul de transfer al proprietății, ci reprezintă doar o convenție prealabilă.
Avansul – practică frecventă, dar nu cerință legală
Una dintre cele mai comune întrebări la semnarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare este dacă plata unui avans este obligatorie. Răspunsul, conform Codului Civil, este clar: nu există o obligație legală de a achita un avans pentru ca promisiunea să fie valabilă. Cu toate acestea, în practică, plata unui avans este des întâlnită, fiind percepută ca o garanție a seriozității intenției de cumpărare.
Această sumă este negociabilă și se stabilește prin acordul părților. În general, avansul variază între 5% și 15% din prețul total al bunului. În lipsa unei clauze explicite, neplata avansului nu afectează valabilitatea promisiunii, dar poate slăbi poziția cumpărătorului dacă, ulterior, apar litigii.
Pentru a evita problemele, este important ca antecontractul să includă clauze clare referitoare la:
– prețul imobilului,
– modalitatea de plată,
– termenul până la semnarea contractului final,
– eventualele penalități pentru nerespectarea obligațiilor.
Ce se întâmplă dacă una dintre părți refuză să semneze contractul final
Codul Civil prevede, la articolul 1669, că în cazul unei promisiuni bilaterale neexecutate, partea care dorește încheierea contractului poate solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract. Atenție, însă: această acțiune trebuie introdusă în termen de șase luni de la data convenită pentru semnarea contractului final și este posibilă doar dacă promisiunea îndeplinește toate condițiile de validitate ale unui act juridic: capacitatea legală a părților, consimțământul liber exprimat, un obiect clar și o cauză licită.
În cazul promisiunilor unilaterale, situația este diferită. Dacă vânzătorul înstrăinează bunul către o altă persoană înainte ca promisiunea să fie pusă în aplicare, obligația de vânzare se stinge automat. Această situație evidențiază riscul asumat de cumpărător în lipsa unei clauze clare de protecție sau a unui avans care să funcționeze ca un semnal al angajamentului reciproc.
Cum poți evita un dezastru financiar
Pentru a preveni pierderi sau conflicte legale, este esențial să:
– colaborezi cu un notar care să verifice actele și să redacteze corect promisiunea,
– eviți semnarea documentelor fără asistență juridică, mai ales când e vorba de sume importante,
– inserezi clauze de protecție în cazul în care cealaltă parte nu își respectă angajamentele,
– soliciți înscrierea promisiunii în cartea funciară (în anumite cazuri), pentru a proteja dreptul dobândit în fața altor eventuali cumpărători.
Acordarea avansului trebuie să fie însoțită de o chitanță și, ideal, să fie reglementată clar în antecontract, inclusiv cu prevederi legate de returnare, în cazul în care contractul nu se mai încheie. În lipsa acestor mențiuni, recuperarea banilor poate deveni anevoioasă și dependentă de un proces de durată.
În concluzie, semnarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare este un pas important care trebuie tratat cu maximă atenție. Chiar dacă plata avansului nu este impusă de lege, poate fi un instrument util în negociere și o garanție a bunei credințe. Important este ca, indiferent de decizia luată, fiecare element din antecontract să fie clar, legal și verificat – pentru a evita surprizele neplăcute și complicațiile juridice, conform Legal Badger.