Povestea impresionantă a preotului Teofil Roșca. De la satul natal modest, la școlile din Transilvania și misionar în prima biserică românească fondată în Statele Unite ale Americii

Viața și activitatea preotului Teofil Roșca sunt dovada vie a puterii credinței, a dăruirii față de comunitate și a spiritului de sacrificiu. Fie că a fost învățător în satele Transilvaniei, ctitor de lăcașuri de cult în America sau lider al românilor din diaspora, părintele Roșca a rămas mereu aproape de oameni, oferindu-le nu doar sprijin spiritual, ci și încredere, educație și speranță.

De la satul natal la școlile de prestigiu ale Transilvaniei

Teofil Roșca, una dintre personalitățile marcante ale comunității românești din America începutului de secol XX, s-a născut la 23 ianuarie 1877, în Ungra, județul Brașov.

Provenind dintr-o familie cu tradiție preoțească — tatăl său fiind preotul Sofronie Roșca jun., iar mama, Ana, din familia Radu — tânărul Teofil a avut parte de o educație temeinică încă din primii ani de viață.

Primele două clase le-a urmat la școala din satul natal, continuându-și studiile primare la Rupea, într-o școală germană. Ambițios și sârguincios, a fost admis la Gimnaziul Greco-Ortodox din Brașov, astăzi prestigiosul Colegiu Național „Andrei Șaguna”.

Horoscop vineri, 23 mai 2025: Zodia care primește vești neașteptate și își schimbă planurile din temelii

Planta care alungă țânțarii și se întreține ușor. Oricine o poate crește în ghiveci

După absolvirea a șase clase gimnaziale, Teofil Roșca a decis să îmbrățișeze cariera clericală, înscriindu-se la Seminarul Teologic din Sibiu. În paralel, a urmat cursurile Școlii Pedagogice, pregătindu-se astfel și pentru o eventuală carieră didactică.

În 1897, după finalizarea studiilor, a debutat în cariera profesională ca învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Vânători, în actualul județ Mureș.

A urmat apoi o perioadă de colaborare cu notarul public Petru Nemeșiu, pentru ca în 1900 să revină la catedră în Vânători. Tot aici și-a întemeiat familia, căsătorindu-se cu Elena, fiica preotului Nicolae Doctor.

Vezi și: A tradus Biblia în limba română și a renunțat la călugărie după ce s-a îndrăgostit la o mânăstire. Povestea lui Gala Galaction, cel mai bun prieten al lui Tudor Arghezi

Activitatea pastorală în Transilvania: un preot devotat comunității

După căsătorie, Teofil Roșca și-a dedicat viața slujirii bisericii și comunității. Timp de nouă ani, a fost preot în Hălchiu, județul Brașov, unde nu s-a limitat la îndeplinirea atribuțiilor religioase.

A inițiat ample lucrări de restaurare a bisericii, a reamenajat cimitirul parohial, aflat într-o stare deplorabilă la acea vreme, și a reușit să scape parohia de datorii.

În plus, a obținut finanțare de la stat pentru angajarea unui al doilea învățător, sprijinind astfel dezvoltarea educației confesionale ortodoxe în localitate.

Între 1910 și 1913, părintele Roșca s-a întors în satul său natal, Ungra, ca preot paroh. Aici, conștient de nevoile comunității, a demarat un proiect ambițios: construirea unei noi case parohiale.

Vechiul edificiu, grav avariat, fusese declarat nesigur. Însoțit de epitropul Ioan Căzac, părintele Roșca a mers la București, unde, în doar 15 zile, a reușit să strângă aproape 11.000 de franci, o sumă impresionantă pentru acea vreme.

Noua casă parohială, ridicată de antreprenorul brașovean Ioan Voicu în doar o lună, dispunea de patru camere, bucătărie, cămară și un cuptor de pâine, beneficiind chiar și de una dintre primele instalații de apă din sat.

Curtea a fost împrejmuită cu un zid de piatră, iar pentru nevoile culturale ale comunității, preotul a fondat o bibliotecă cu peste 300 de volume.

Misiunea în America: un apostolat printre românii din exil

În 1913, la recomandarea Mitropoliei din Sibiu, Teofil Roșca a fost trimis în Statele Unite ale Americii ca preot misionar. Prima sa destinație a fost orașul Alliance din statul Ohio, unde a păstorit timp de doi ani și jumătate. Aici, a reușit să achite datoriile acumulate de comunitate în urma construirii unei noi biserici, dând dovadă de o determinare și pricepere remarcabile.

Ulterior, a inițiat construirea unei noi biserici în Canton, Ohio, un oraș în plină dezvoltare industrială, unde comunitatea românească era în continuă expansiune. Conștient de importanța educației, părintele Roșca a organizat și o școală pentru copiii muncitorilor români, menținând vie limba și cultura de acasă.

În 1916, activitatea sa remarcabilă l-a propulsat în fruntea parohiei din Cleveland, unde se afla cea mai mare comunitate românească din SUA. Biserica lor, „prima biserică românească construită pe pământ american”, era un simbol al identității românești în exil.

Sub păstorirea sa, lăcașul de cult a fost pictat, dotat cu obiecte bisericești de valoare și îmbogățit cu două clopote noi. Părintele Roșca a continuat să țină cursuri pentru copiii românilor, încurajând păstrarea tradițiilor strămoșești.

Vezi și: A luptat în armata austro-ungară, a fost luat prizonier de ruși și aruncat în lagărul din Siberia, timp de cinci ani. Românul Ion Bura s-a călugărit după ce a evadat din Infern

Teofil Roșca s-a implicat în mișcarea națională a românilor din SUA

În timpul Primului Război Mondial, părintele Teofil Roșca s-a implicat activ în susținerea cauzei românești. A fost ales președinte al Partidului Național Român din Statele Unite, o organizație care milita pentru drepturile românilor din Transilvania și pentru recunoașterea unirii cu România.

În 1917, când misiunea formată din părintele Vasile Lucaciu, părintele Ioan Moța și diplomatului Vasile Stoica a sosit în America pentru a recruta voluntari români în armata SUA, Teofil Roșca s-a alăturat cu entuziasm efortului lor.

Sprijinul său a fost esențial în mobilizarea românilor-americani în lupta împotriva Puterilor Centrale. Prin activitatea sa pastorală și politică, părintele Roșca a devenit o figură emblematică a românilor din diaspora, contribuind decisiv la păstrarea identității naționale și religioase departe de casă.

A revenit pe meleagurile natale după Primul Război Mondial

După încheierea războiului, în contextul Marii Uniri și al afirmării României Mari, părintele Teofil Roșca a hotărât să revină în satul natal, Ungra. Aici a slujit comunitatea timp de opt ani, continuând să fie un pilon de stabilitate spirituală și culturală pentru localnici.

În 1928, a fost ales preot paroh la Ocna Sibiului, o altă comunitate importantă din Transilvania. A slujit aici cu aceeași dedicare și iubire de oameni până în anul 1946, când s-a retras la pensie, după o carieră pastorală de aproape jumătate de secol.

Povestea sa impresionantă ne amintește astăzi că spiritul misionar și dragostea pentru neam nu cunosc granițe. Prin munca sa neobosită, părintele Teofil Roșca a lăsat o moștenire durabilă, atât în România, cât și peste ocean, în inimile românilor de pretutindeni.

Vezi și: Supraviețuitorul Holocaustului, victima comunismului, eroul americanilor. Liviu Librescu, profesorul român care și-a dat viața pentru a-și salva studenții la masacrul de la Virginia Tech