O specie umană dispărută, descoperită recent, a supraviețuit într-un deșert necruțător acum un milion de ani
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/01/Un-geolog-de-la-Universitatea-din-Manitoba-analizeaza-straturile-sedimentare-la-situl-arheologic-Engaji-Nanyor-800x513.jpg)
O descoperire recentă rescrie istoria adaptabilității umane: o specie umană dispărută, Homo erectus, a reușit să supraviețuiască acum un milion de ani într-un deșert extrem de arid, lipsit complet de arbori. Această constatare contrazice convingerea că doar Homo sapiens avea capacitatea de a se adapta la medii ostile, scrie The New York Times.
Adaptabilitatea timpurie a speciei Homo erectus
De-a lungul timpului, oamenii de știință au considerat că abilitatea de a supraviețui în medii extreme este o trăsătură definitorie a omului modern. Totuși, un nou studiu publicat în jurnalul Communications Earth and Environment sugerează că această trăsătură era prezentă și la strămoșii noștri îndepărtați.
Arheologul Julio Mercader de la Universitatea din Calgary, coautor al studiului, afirmă că această descoperire reprezintă „o schimbare semnificativă în povestea adaptabilității, extinzând-o dincolo de Homo sapiens și incluzând rudele lor timpurii”. Studiul s-a concentrat pe situl arheologic Engaji Nanyor din nordul Tanzaniei, unde au fost descoperite fosile de Homo erectus.
Supraviețuire într-un mediu ostil
Analizele detaliate ale echipei de cercetători, coordonată de geologul Paul Durkin de la Universitatea din Manitoba, au arătat că, acum un milion de ani, regiunea Engaji Nanyor s-a transformat dintr-o pădure deschisă într-un deșert arid asemănător cu Mojave. În ciuda acestor condiții extreme, Homo erectus nu doar că a supraviețuit, ci a și prosperat.
Această specie a reușit să se adapteze prin perfecționarea uneltelor de piatră, conferindu-le margini mai ascuțite și alegând cu grijă materialele din care să le confecționeze. De asemenea, indivizii Homo erectus și-au schimbat strategiile de hrănire, exploatând sursele temporare de apă apărute după furtuni și vânând animalele atrase de aceste zone.
Extinderea globală a Homo erectus
Descoperirile din Tanzania sugerează că adaptabilitatea excepțională a Homo erectus i-a permis să migreze din Africa spre Asia, ajungând până în Indonezia, unde a dispărut în urmă cu aproximativ 100.000 de ani. Această capacitate de a înfrunta condiții climatice dure ar putea explica răspândirea sa pe mai multe continente.
Cercetătorii consideră că strategia de supraviețuire adoptată de Homo erectus la Engaji Nanyor ar putea fi cheia înțelegerii modului în care această specie a reușit să se extindă în zone aparent ostile. „Cea mai mare calitate a lor a fost adaptabilitatea”, subliniază dr. Mercader.
Implicații pentru înțelegerea evoluției umane
Această descoperire îi determină pe oamenii de știință să reevalueze modul în care percepem adaptabilitatea strămoșilor noștri. Studiile climatice și arheologice, precum cele realizate de echipa de la Engaji Nanyor, indică faptul că Homo erectus a fost mult mai rezilient decât se credea anterior.
„Trebuie să privim mai atent în trecut pentru a înțelege adevărata noastră capacitate de adaptare”, a declarat Elke Zeller, climatolog la Universitatea din Arizona. Această nouă perspectivă nu doar că schimbă felul în care privim evoluția speciei umane, ci și modul în care ne raportăm la provocările climatice actuale.